Autoportretul gospodinei ca alergătoare de cursă lungă

Când spun că sunt gospodină, se cheamă că am o părere extrem de bună despre mine. Nu vă gândiți că am o casă brici, cu totul pus la punct, cu miros de levănțică ițit din fiecare ungher și figiderul plin de bucate alese. Că nu e deloc așa. Mă autoititulez așa pentru că altfel nu știu cum aș putea să-mi zic. Sunt o femeie (întreținută) care stă mai mult acasă, merge la un job-plăcere de 2 ori pe săptămână câte 4 ore și, în rest, e frunză-n vânt. În ceea ce privește casa și treburile gospodărești…pfff…mi-e o silă de îmi vine să plâng când trebuie să mă apuc de curățenie. Suntem 3 în casă și toți dezordonați. Cu mâncarea stau bine. Măcar cu asta. Fac la 2 zile, că trăiesc alături de doi bărbați (unul mic și unul mare) care trebuie hrăniți bine. Deci doar de-aia-s gospodină. Ce să-ți povestesc….

Citește în continuare „Autoportretul gospodinei ca alergătoare de cursă lungă”

Bucuria câștigului la Gala Spring SuperBlog 2021

Scriu aceste rânduri între o ciorbă de găină de țară și un ostropel care mă asteaptă să-l execut, ca orice gospodină full-time care se respectă. De când am ajuns acasă, după weekend-ul petrecut la Hotel Opal, în stațiunea Cap Aurora, cu prilejul Galei Spring SuperBlog 2021, mi-am dorit să găsesc un moment în care să mă pun în fața laptop-ului, cu toate cotloanele minții treze, astfel încât să pot scrie un post despre ce s-a întâmplat zilele trecute. M-a luat viața pe nepregătite și a trebuit să amân până acum. Drumuri, ciorbe, aruncat tot de prin dulapurile din bucătărie, că ne-au năpădit musculițele amatoare de făină și alți carbohidrați, mașina de rufe zdrăngănind agitată să scoată nisipul din tot ce a compus bagajul pentru mare, și câte și mai câte.

Citește în continuare „Bucuria câștigului la Gala Spring SuperBlog 2021”

Costum din două piese

Sunt o pofticioasă. Atât de tare îmi place să mănânc, c-aș băga ciocolata cu tot cu ambalaj. Îmi place pâinea proaspătă. Dacă-i trântesc un unt cu sare de mare peste sau unt normal cu o tonă de dulceață de căpșuni, am atins punctul G al poftelor. Când mă cheamă depresia înapoi (o mai face, ‘tu-i mama ei), bag orice, oricât și stau mult în pat, ca să mă asigur că se așează toate ingredientele proaste pe unde trebuie. Și, după un episod d-ăsta de o săptămână, când îi citesc copilului povestea de seară, nu văd scrisu’ de burtă.

Citește în continuare „Costum din două piese”

Castingul, Murakami și o mică revelație

Castingul

Acum o lună, m-a contactat o tipă foarte draguță de la o agenție mare de casting de la noi să mă întrebe dacă vreau să particip la o întâlnire pe zoom cu un regizor care face un film și care m-a selectat pentru o discuție. Tare bucuroasă am mai fost. Eu am stat și m-am gândit dup-aia. Bucuria pe care o simt și la un semn mic de genul ăsta care poate să nu se concretizeze (și eu sunt perfect conștientă că e posibil să nu…) vine din speranță, dar și din plăcerea aia de a sta de vorbă cu un om creativ, cu un om din industria asta. Mă interesează discuția în sine. Pentru ce îmi aduce ea, pentru idei, pentru curiozitatea și setea pe care le am vizavi de ce se mai plămădește în materie de film.

Citește în continuare „Castingul, Murakami și o mică revelație”

Asociația Social Activ dezvoltă viitorul României. Îi ajutăm?

Sunt zeci, dacă nu sute de localități în România în care trăiesc copii și tineri fără posibilitatea de a beneficia de educație, fără perspectiva unui viitor. Despre ce vorbim… Nu vreau să mă gândesc câți adorm flămânzi. E o realitate care se desfășoară sub ochii noștri, deși foarte rar o conștientizăm.

Citește în continuare „Asociația Social Activ dezvoltă viitorul României. Îi ajutăm?”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: