15 particularități ale mamelor de copii mici

Dacă sunteți puțin atenți pe stradă, veți observa că ies din mulțime detașat femeile-mame-de copii-mici. Sunt luminoase, cu Sfântu’ Duh pogorât pe chipurile lor senine și emană o energie molipsitoare. Sunt reclame vii la Sephora și ale noilor colecții H&M, sunt stilu’ și bunul-gust întrupate în trupuri zvelte și ferme.

Iată, ca să vă fie mai ușor, câteva semne clare că ați fost martorii norocoși ai incluziunii sociale ale acestor făpturi delicate și, în același timp, puternice.


Iar ție, mamă de copii mici, îți dau câteva hint-uri că faci și tu parte din această categorie în care fiecare femeie din lume și-ar dori să se încadreze, măcar o dată-n viață.


Știi că ești mamă de copil mic dacă:

  1. Arăți de parcă abia ai primit biletu’ de externare de la Obregia
  2. Miroși a transpirație cum n-ai făcut-o în viața ta
  3. Părul îți miroase a ceapă înăbușită. ATENȚIE! NU CĂLITĂ! Că ți-o iei de la laureatele-astea de premii internaționale în nutriția copilului genial de-ți sfârâie urechea dreaptă
  4. Bați orice record legat de timpul petrecut pe budă
  5. Postul tău preferat de televiziune e Nick Jr.
  6. Ultimul film pe care l-ai văzut a fost în altă viață
  7. Singurul target pe care îl atingi e ăla cu peste 10000 de pași zilnic
  8. Deși faci 10000 de pași, tot grasă ești, că mănânci porcării, în principiu, la doișpe noaptea
  9. În metrou, când ceilalți scrolează, tu repeți în gând, într-un picior, semi-adormită, rețeta de papricaș pe care ți-a dictat-o maică-ta la telefon cu o seară înainte și n-ai găsit niciun pix în toată casa s-o notezi
  10. Altele o urmăresc pe Kim Kardashian pe insta și tu o urmărești pe Jamilla
  11. Coloana sonoră a filmului vieții tale e Zunga zunga zunghe zunga zuuuunga zunghe*
  12. Bați orice record la verificat temperatura și nu faci scurtă la mână
  13. Distracția ta cea mai mare e să cobori până la Mega și să-ți iei 3 pungi de semințe pe care le balotezi tot după 12 noaptea
  14. Cumperi 245 de cărți de parenting și te simți vinovată că n-ai apucat decât să răsfoiești una.
  15. Momentul tău preferat al zilei e când te strecori în pat lângă „vinovatul” pentru cele de mai sus și le dai dracu’ de farduri, băi îndelungi și relaxante, ieșiri la socializare și filme bune furate de pe net.

*Pentru cei mult mai tineri, aceasta este coloana sonoră a unui celebru serial antic, Sclava Isaura.

Sursa foto: parenting.failblog.org

Deșteaptă-NE, Românie!

Astăzi îi explicam lui Matei cum țara noastră e în Sărbătoare. E ziua ei. M-a întrebat daca are tort. Și i-am spus că vor fi, probabil, mii de torturi pe mesele românilor. M-a întrebat dacă are petrecere. Răspunsul meu a fost că e petrecere mare. Dintr-un colț în altul al țării oamenii petrec cu fasole cu ciolan și mici pe grătar. Lumea bea, mănâncă și se veselește. Și apoi m-a întrebat dacă primește vreun cadou. Instinctiv, i-am răspuns NU.

Apoi, m-a lovit. Merită multe cadouri. Ca un copil cuminte și ostracizat. Ca un copil agresat de părinți și de prieteni. Ca un copil nefericit și bolnav. Merită toate darurile din lume, pentru că ea e bună și darnică cu noi, iar noi suntem călăii ei.


Cadourile noastre pentru tine, Românie, ar putea fi atât de simple, dar atât de sănătoase și frumoase.


De ziua ta îți doresc:

  • Conducători responsabili și cu iubire profundă și reală pentru tine. Care să te ducă de mână cu grijă și fermitate. Care să-și ia de la gură pentru tine și să te hrănească sănătos, ca tu, la rândul tău să-ți poți hrăni copiii și nepoții. Ai putea crește atât de armonios. Ai atâtea date native extraordinare. Dacă ai avea părinți buni, ce bine ți-ar fi, ce bine ne-ar fi!
  • Locuitori care să te îndrăgească și să te prețuiască, de la cel mai neînsemnat centimetru pătrat de asfalt, până la cele mai înalte și surprinzătoare culmi de munte. Oameni care să conștientizeze că ne dai atât de multe în fiecare zi și noi nu-ți înapoiem mai nimic.
  • Armonie în familia asta cu milioane de membri. Înțelegere și toleranță între cei care nu împărtășesc aceleași idealuri, păreri, preferințe. Iubirea și sprijinul celor puternici pentru cei slabi și confuzi. Învață-ne, țară, cum să ne ridicăm unii pe ceilalți!
  • Curajul fraților, surorilor și tuturor membrilor neamului tău de a te apăra cu orice preț, nu doar scandând lozinci goale în online și de-a nu te abandona când devine greu traiul cu tine. Încrederea și umărul pus de fiecare, pe bucățica lui, pentru creșterea ta și pentru ieșirea din impas.
  • Să nu cunoască cei care te conduc puterea ta și-a celor dragi ție atunci când te încalecă și te umilesc. Atunci când te fură pe tine, propriul lor copil. Atunci când vor încerca să te vândă unor părinți vitregi care nu te cunosc și nu vor reuși să o facă niciodată. Atunci când cei pe care îi hrănești te vor lua sub aripa lor și se vor lupta pentru tine până la sânge!


Îți doresc să fii iubită de noi toți, țara noastră! Și să îți purtăm de grijă așa cum meriți!

Sursa foto: ziarulunirea.ro

Am fost la curs de blogging

Blogul ăsta, pentru mine, e ca o joacă serioasă de copii. Uneori, de cele mai multe ori, poate, penibilul își scoate capu’ și se arată în toată splendoarea lui în postările mele. Dar n-am io treabă cu el, că mi-am dezvoltat o rezistență la el ca virușii la antibiotice.
Scriu de drag, cu stângăcii, da’ în curu’ gol, practic.


De ziua mea, Andrei mi-a făcut cadou un curs de blogging. O fi zis: dacă tot se face de râs, mai bine s-o facă organizat. Și, oricum, mă aliniez și eu cu românu’ care s-apucă de ceva și vede el, dup-aia, dacă îi trebuie și școală.
M-am dus la primul curs primenită, cu entuziasmul primei zi de școală, gata să spun io lumii ce șmecheră sunt și ce treabă bună fac. Surpriză! Te-ai primenit degeaba, Mirelo! De fapt, bine că măcar te-ai primenit, că ești drăguța dintre deștepți.


Au venit oameni cu proiecte serioase. Gândite, cercetate înainte. Cineva îl are pe țeavă de luni de zile, lucrează la el intens. Eu… M-a lovit nevoia de a bălmăji ceva în scris și a doua zi aveam primul post aici. Între bloguri de investiții p2p (peer to peer cică le zice), graphic design, călătorii și spiritualitate, ia uite-mă și pe mine cu blog de izmeneală. Vă zic: mi-a fost rușine de-mi venea să intru-n pământ când a trebuit să povestesc ce caut io acolo, practic, care-i scopu’ și durata vizitei. Păi… Să vedeți… Am și eu un blog…E așa, ca o discuție în fața blocului, se bazează pe haosul produs de creier… Lumea, drăguță, zâmbea îngăduitor, așa cum faci în fața unui copil care visează să se facă aviator, dar tu-l tratezi de frică de înălțime.


Din informațiile foarte utile si interesante pe care le-am primit, una m-a izbit. E revelatoare. Eu am blog care spune tot. Adică dau din casă, practic. Cum făceam și când eram mică, de era mama disperată că nu mai știa sub ce formă să-mi explice că sunt lucruri pe care trebuie să le ținem pentru noi. Ei bine, nu! N-a reușit să-mi inoculeze ideea că, poate, ar fi mai bine să mai filtrez din ce spun și arăt lumii. Eu, femeie la patrujdeani, aproape, spun tot.


Spun, că dacă nu v-aș spune, cum Doamne iartă-mă aș mai atenua gălăgia din cap?!


Treaba stă în felul următor : eu mă duc în continuare. Și bag la cap. Poate reușesc să transform șueta asta de pe banca din cartier într-una dintr-o cafenea de la Universitate.
Nu promit, însă, nimic!