-
I put a spell on you
Oamenii talentați și cu bun-simț, de multe ori, nu se expun. Au acest “nu zic io, că cine-s io sa m-asculte lumea pe mine, nu scriu io, că cine-s io să mă citească pe mine”. Nu e cazul meu, desigur.? De când am început blogul am în cap ideea că sunt foarte mulți d-ăștia ca cei descriși mai sus care merită să fie auziți/citiți/știuți. Așa că am făcut și categoria guest-post-urilor unde vă invit să vă așezați scrierile spre citire. Primul post de genul ăsta e luat, oarecum, cu japca de la cel care l-a scris. I PUT A SPELL ON YOU Aseară, uite-așa se perpeleau amândouli, uite-așa se frichineau,…
-
Haus șî manelii
Am fost la lăutari. Doamneeeeeei, ce mai bucurie. Bai, io-s manelistă. M-am autoclarificat în capu’ meu că pe mine mă unge la inimă lăutăria. De la instrumente care mi se par o prelungire a brațului lu’ Dumnezeu drăguțu’, nu ăla de zicem noi că ne bate dacă înjurăm, până la maioul țambalagiului plin de sudoarea actului artistic. Era plin de hipsterime, de corporatiști veniți să-și clătească creieru’ și să urle Șaraiman și Șaraiman și să dea din șolduri până fac blocaj renal. Numai unu’ și unu’. Un domn bine, la cămașă călcată în detaliu, a scos meleoanele și a răsplătit muzicanții așa cum numai la astfel de evenimente se face.…
-
2000 în 2 luni
Când m-am apucat de blogul ăsta, m-am aruncat cu capul înainte. Și, la vreo câteva zile, m-a luat cu frică. Aoleu, ce naiba scriu eu?! Că eu am 3 vorbe la mine și alea se repetă. Stau mai bine cu înjurăturile. La alea pot să nu mă repet juma’ de ora. Deh, crescută-n Berceni cu lapte gros și frunza. În fiecare săptămână am senzația că nu o să am ce să scriu. Că e gata. Ce să mai zic? Și pac, mă pocnește odată inspirațiunea și în 3 minute am terminat articolul. Nu știu cât o să țină. Habar n-am. Când n-o mai fi, n-o să mai am de unde.…
-
Nicio dragoste mai mare
Nu de multe ori am fost martora unor interogatorii ajunse la demență în care femei cu vârsta 30+ erau puse la zid de mame la primul sau al enspelea copil. Subiectul: “trebuie să faci un copil!”. Nu ne intră-n cap odată că nu suntem la fel. Că fiecare decide pentru și în viața lui. Că n-am fost siamezi toți cu toți și că există persoane cu nevoi și ținte diferite de ale noastre în viață. Un copil îți trasează o linie în viață în momentul în care apare. E foarte clară și foarte puternică. Îți ia tot ce-ai avut până la el și-ți dă cât nu poți duce, uneori. Dacă…
-
Undercut my thoughts
Știți momentele alea când îți aleargă prin cap 15 miliarde de gânduri, frici, dileme și to do-uri?! Când ai vrea să le smulgi cu mâna unul câte unul și să le arunci pe partea cealaltă a lumii?! Să nu le mai auzi, să plece dracu’ odată și să te lase. Că tu ai de făcut curățenie și cumpărături și de dus copilu’ la grădiniță și de iubit și de râs…Ai viață de trăit. Eh, în momentele alea ai vrea să poți să tai în carne vie. Să faci să dispară și să fii zen. Dar ce să tai? Stomacu’, ca să nu mai bagi la burdihan ca vaca, dar nu…
