Publicat în Ce caut eu in viata mea

Bucureștiul și personajele lui

Peg Bundy există. În România. Stă pe lângă Registrul Comerțului și face ștampile. E și Ted cu ea. Numai că mult mai docil și mai depersonalizat. Au o casă micuță, aranjată frumos, unde tu, ca client, n-ai voie să intri decât în holul minuscul de la intrare (de 0.5 m/0.5m). Ei în papuci de casă, tu cu bocancii plini de molozul de-afară. Însă, nu-ți face griji, te așteaptă cu mop-ul la intrare, de pe scări chiar, să „ștergi bine piciorușele”.

Peg Bundy de Romania e eficientă, te rezolvă rapid, și știe și ceva marketing. Te invită la like pe pagina lor de facebook, îți spune că sunt foarte bine indexați pe google (mă rog, asta am dedus după ce mi-a zis ca apar primii după ce le tastez numele sau simplu, „ștampile”). Peruca nu e perucă, e părul ei natural, tapat puternic, vopsit într-un rose la mare trend. Deci, știe și ceva fashion/styling. Doar e Peg Bundy. Pe Ted l-a certat îngăduitoare doar pentru c-a respirat, a dat „bună ziua” și a șters urmele de bocanci de pe gresia marca Valea Cascadelor. De faptul că o urma îndeaproape, la minim 20 cm distanță, cred că era mândră. Un soț exemplar pe partea asta.


Tot azi, am descoperit și un exemplar de mimozetă urbană. Consilier bancar pe contractul individual de muncă, conform COR. Plăpândă, elevată wanna be în limbaj și atitudine, foarte, dar foarte înceată. Am pus întrebări. C-așa fac. Nu știu, întreb. Despre tot ce trebuie să știu. Deranjată, evident, dar cu eforturi uriașe în a-și menține mina profesionistă, mi-a răspuns, cu întârziere de minim 10 secunde, la fiecare întrebare. Și flutura din gene. De fiecare dată. Și mi-a și spus că îi e „friguț”. Ooo, pupă mama fata.
Am avut de vreo 2 ori o pornire interioară să-i strig un mare BAU peste tejghea. Oare s-ar fi trezit? Măcar se-ncălzea de la adrenalină, mititica.


Băi, ăștia chiar îți vâră gândul că, poate, ești prost. Dacă nu ești conștient de tine și de faptul că nu tre’ să știi tot pe lumea asta și că ei sunt datori să-ți explice, te iei singur la palme de prost ce ești, care nu ești tu în stare să pricepi din prima termenii lor de specialitate și procedurile.


Ziua nu s-a terminat.
Mai vreau personaje. E fun. De la Peg Bundy din casă am ieșit râzând în hohote. Și-acum am în minte imaginea papucilor ei de casă cu puf și ai soțului docil, mult mai masculini. Papucii.

Autor:

Daca nu mi-ar placea sa cant si sa ma joc de-a actoria, de-a angajatul wannabe perfect si de-a mama si sotia stangace cu sperante de mama si sotie sigura pe sine, mi-ar placea sa cant, sa ma joc de-a actoria si de-a mama si sotia stangace cu sperante de mama si sotie sigura pe sine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.