O caracteristică mai pregnantă a unei femei aflată în pragul celei de-a 40 de primăveri prinse în buchetul vieții, așa cum scrie pe felicitările cu sclipici și 2 flori pictate-n vază, este disperarea. Soră cu nebunia. Subit, în vocabularul nostru apar, foarte des, cuvinte ca fleșcăit, atârnat, lăsat, sleampăt, buhăit și câte și mai câte epitete d-astea de-ți înalță spiritul, că altceva… Numa’ bisturiu’ o mai poate face.
Ei, da, sigur, există și doamne care se regăsesc atât fizic, cât și psihic la vârsta asta și care “embrace” tot ce le-nconjoară și care își acceptă corpul cu toate imperfecțiunile lui. Sunt. Și ne-o spun și nouă. D-aia vreau și io să iau ce iau ele…că nu merge așa, treaz, practic, conștient că te duci la vale, să imbreis. O merge după ce-ai făcut El Camino, după sute de sesiuni de mătănii, după ani de terapie axată pe imbreisu‘ ăsta, că știi că vine, e la ușă vârsta, așa că te-apuci de acceptare pe la vreo 35, când încă mai mergea și fără costum cu totul pe plajă și cu sutien fără cel mai strong push-up.
Eu nu m-am apucat de terapie din timp, și când am făcut-o, am avut altele de rezolvat, ca să n-o iau frumos, elegant, pe miriște. Mătănii n-am făcut, El Camino e cu efort fizic, cu de-astea… Nuuu. Deci, n-am făcut nimic ca să… Imbreis. Bun. Păi și-acu’ cine-și toarnă jumătate de sticlă de ser de întinerire pe ochi, ca să-ngrașe purcica pe ultima sută de metri?! Cine plânge în oglindă și se tânguiește, aoleooo, aoleooo?! Cine conștientizează și se jelește că nu mai merge fără abdomene, genuflexiuni și măcar 2-3 ridicări de gantere mici, hai, mici, de 1 kg?! Cine umple telefonul de aplicații de rețete KETO și-și pune brățări fit, să-i măsoare mese, efort fizic, să-i dea targete, să-i facă viața, ce să mai?! Că și-ar pune 3 pe-o mână și 3 pe alta!
O fac. Nu pot să mă imbreis, deocamdată. Și am o vagă senzație că atunci când momentul ăsta va veni, o să fie după o luptă d-aia… Cu morile de vânt, practic, că nu te pui cu gravitația. Și o să fie cu bag picioarele care mai face ceva, că mi-e o foame de-aș mânca și urechi de centaur și am obosit și…whatever, vreau să zac și să mă imbreis mâncând treijdemii de eclere! Sper, doar, ca momentul ăsta să vină când deja m-apuc de goblen, când e vârsta de-mpletit cu ochelarii de aproape pe nas și cu televizoru’ dat tare pe știri. Până atunci vreau să fiu Xena!
Acesta este un pamflet, pentru că, de fapt, eu sunt împăcată cu mine, mă accept până în străfundul cel mai profund al celulelor corpului, sunt una cu my inner self, de fapt, râd ca proasta la mine în oglindă, de frumoasă ce sunt și tânără, în floarea vârstei, ptiu, să nu mă deochi!
Sursă foto: Pinterest
7 Comments
Eu am început pregătirile pentru imbreis de la 31, nu de alta, dar nu mai sunt cea de la 20, nici măcar cea de la 27 ?
Bun, din timp. Eu am lalait o și rău am făcut. ?
E timp să remediezi ?
?
Se spune că dacă la 40 poți încă face o tumbă, arăți de 20 și ai șanse ca la 50 să arăți de 35 ?
Când am împlinit 40, o mătușă de a mea de 70 spunea că nu am idee cât sunt de tânără și la 50 tot foarte tânără voi fi ?
Cristina, atunci sa ne încredem în ce ne spun cele care au trecut prin stările astea venite odată cu înaintarea în vârstă. E ceva de care să ne agătăm în acceptare. Recunoscătoare că ai trecut pe aici! ?
Și eu m-am bucurat să te citesc, fiindcă scrii frumos. ?
Așa să facem, doar fiecare vârstă are farmecul său, iar cum arăți contează prea puțin în ochii cui te iubește. Am văzut de curând Podurile din Madison County și în acest film, cei doi îndrăgostiți au peste 40 clar atunci când se întâlnesc. Și ajung să se iubească până la adânci bătrâneți… ?