Publicat în Ce caut eu in viata mea

#My personal challenge. Când încerci să scapi de dobitoc și nu poți, că-l iubești.

Viața cu kilograme în plus e ca viața cu un bărbat degeaba, care-ți mănâncă zilele și tu tot frigideru’ la o masă. Dar omu’ are greutate în relație. Ai vrea să scapi de el, să se ducă-n treaba lui, fără tine, dar ți-e greu să renunți. E comoditate și obișnuință. De ce să te strofoci să iei decizii, să i le comunici, să faci față discuțiilor de după și să explici, când poți să continui așa…

Pe parcurs, devine insuportabil. Ți-e lehamite, ți-e silă, dar mai bagi o fisă în fiecare zi. Cu promisiunea făcută ție însăți că de mâine iei taurul de coarne și îi zici. Dai cu el de pereți. Fiecare zi e juma’ de pâine cu mâncare cu sos greu. Ah, de-ai putea să transformi zilele astea în wassa cu gust de carton… Dar vine dimineața și foamea de primit iubire e prea mare. Numai că iubirea nu e. Sigur că e-n capul tău. Tu primești firimituri de atenție pe care le vezi torturi de ciocolată cu vișine și eclere cu ness. Dar ții morțiș să ai un suflet cald lângă tine (e cald pentru că-i bate inima și-i curge sânge prin vene, că-n rest, e apă de ploaie rece).

Și vine ziua aia. Ziua în care abia începe viața ta. Și îl pupi, frumos, pe portofel, și te iei cu drumu’. Cari după tine, în suflet, toate chipsurile, toate sucurile cu zahăr și toate pungile de semințe. Așa pleci. Cu ele târâș. Dar știi că, la o perioadă distanță, te așteaptă laptele de migdale și salatele. Ești în sevraj și ți-e dor de dobitocenia lui. De alea 2 cuvinte amărâte, aruncate din obligație, cu scârbă protocolară. Hop, și tu le prindeai și te hrăneai cu ele. Zilele trec și visezi că oul fiert mâncat gol, fără pâine, împarte farfuria cu cârnați și o tonă de cartofi prăjiți în mult ulei.

Tu știi ce nu-ți face bine. Clar. Ți-e limpede ca apa plată pe care-o bei, să umfli stomacul. Dar ți-e dor. Te arde-n piept dorul. Reușești să treci de fiecare zi fără ispită cu bine și te feliciți la fiecare pas. Te-ncurajezi. Numai că, chiar și după 2 luni, tu tot preferi dobitocul în fața propriei singurătăți. Pentru că orice-ar spune oricine, o amandină insiropată nu va putea fi înlocuită niciodată de fasting după ora 18.00. Nu cu acceptare absolută.

Acu’, ce vreau eu să vă întreb, pe cele care ați trecut printr-o experiență de-asta: cum fac eu să nu mă întorc la cretin? În cazul meu, cum fac să nu-mi mai fie dor de pâine cu unt și dulceață, de semințe, de torturi cu creme grețoase și dulci?

P. S. Am început să mă lepăd de kilograme pe 4 iunie. Și am zis eu că-mi dau 3 luni să scap de 8. Până astăzi am scăpat, deja, de 6,5 kg. 😉

Autor:

Daca nu mi-ar placea sa cant si sa ma joc de-a actoria, de-a angajatul wannabe perfect si de-a mama si sotia stangace cu sperante de mama si sotie sigura pe sine, mi-ar placea sa cant, sa ma joc de-a actoria si de-a mama si sotia stangace cu sperante de mama si sotie sigura pe sine.

4 gânduri despre „#My personal challenge. Când încerci să scapi de dobitoc și nu poți, că-l iubești.

  1. Pai, in primul rand da-ti voie la un rasfat si eventual la o ora decenta in care servesti ceva dulce. Apoi, inlocuieste wassa cu o mini bagheta de aia neagra cu seminte, si mai putina decat ai manca o franzela alba abia scoasa din cuptor. Apoi, cunoaste-ti corpul. Vezi cum se simte daca ii dai mai putin dulce ca inainte, dar ii dai.
    Of, sunt multe de spus! 😄

    Apreciat de 1 persoană

  2. Te întrebi pe tine însăţi cât poţi rezista lângă o persoană care îţi aruncă firimituri fie ele şi deghizate în dulceaţă şi prăjituri. Dacă simţi că poţi duce o viaţă întreagă o astfel de relaţie, dă-i înainte! Bagajul făcut şi întoarce-te! Dacă simţi că meriţi mai mult sau că nu vei putea îndura multă vreme şi iarăşi vei lua o altă cale… spune pas şi redescoperă-te. Cu siguranţă e mai bine singur decât prost acompaniat. Cu siguranţă ai înainte un drum de parcurs. Dă-ţi şansa de a vedea ce e pe acel drum. Ştiu că singurătatea sperie, dar totodată e mai bună decât să simţi că duci zi de zi o cruce care nu-ţi aparţine şi pe care o poţi lăsa jos oricând. La capitolul dietă… habar n-am să dau un sfat. Sunt o slăbănoagă dintotdeauna deşi bag în mine cât cinci plus o tonă de dulciuri. Personal însă, nu sunt de acord cu dietele bazate pe înfometare sau pastile nu ştiu de care. Să ai o săptămână frumoasă!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc pentru „urmărire”, ca să zic așa. 🙂 Noi, astea care ne luptam zilnic cu kg în plus, invidiem „slabanoagele”. Analogia asta cu relația cu un bărbat nepotrivit mi-a venit în minte când am realizat, eu fiind o gurmanda, ca mi-e dor de mâncare. Mi-e dor de ce nu-mi făcea bine corpului. De mâncărurile alea care aduc kilogramele în plus. Sper sa nu-mi „fac bagajul” să mă întorc prea repede la ele. 🙂

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.