Publicat în Galagie Mare

Haos cu talent

Ultimul articol pe blog e din 11 ianuarie. 10 zile. 10 zile în care n-am reușit să stau jos 30 de minute fără să fiu ruptă-n gură de somn. Mă simt ca o băbuță la sfârșitul zilei, cu dureri de genunchi, de spate și obosită moartă. Nu fac nimic extraordinar, ce vă-nchipuiți?! Mâncare, curățenie, fac traseu viteză sufragerie-bucătărie la cele 50 de strigăte „mamiiiiiiiiii” pe zi. Și cam atât. Băi, da’ mă dor șalele ceva de speriat. Și mintea… Mintea lucrează, da’ prost, că nu poate să pună ideile cap la cap.

Când mă pun pe scaun să scriu 2-3 vorbe, adio gânduri. Papapapa, te pup. Și mă frustrez. Nu c-aș avea eu target din a scrie des. Că am stabilit de la bun începutul acestui blog că nu pun presiune pe mine. Că dac-apuc să pun, adio nopți dormite. Mă perpelesc, că eu am treabă de făcut. Păi nu așa am zis?! Așa că sunt liberă să scriu ce vreau, când vreau. Zilele astea am vrut, am simțit nevoia. Da’ ce să scrii, Mirelo, când tu ești varză. Un’ te pui, acolo picotești.

Vreau să fac 145 de mii de prăjituri, să scriu 200 de articole de succes, să cânt ca Beyonce și s-arăt ca Salma Hayek, pe care, vă spun cu mâna pe inimă, o înjur în gând de fiecare dată când intru pe insta. Azi am făcut 2 feluri de mâncare și o carcasă de tartă. Ea o fi păpat cirobiță?!

Am aplicat la un casting pentru un rol și, ca să pot să fac filmulețul în liniște, m-am dus să îl filmez la salonul la care lucrez, în afara orelor de program. Ce-am zis?! Liniște, toată incinta numai a mea. Să vezi filmuleț ce trag! N-a mers aparatul foto. N-aveam lumină naturală care să m-ajute (c-așa cereau să fie filmat) și… N-aveam talentu’ la mine. Pfoaileeei. Am crezut că-mi pocnește o venă la cap. M-am pus în genunchi la pervazul geamului și dă-i. După 2 duble mi s-a pus un junghi pe care-l am și-acu’, de nu pot să respir, genunchii erau varză, abia m-am mai putut ridica. Și talentu’… Vax. Aaa, cireașa de pe tort. Trebuia să fiu și tânără 🤦‍♀️ și atrăgătoare 😎 și carismatică și talentată. Ca Salma Hayek, așa. N-am fost nimic din toate astea. Da’ am fost ambițioasă, nene. Că io nu mă las. Am chinuit picătura de zvâc de talent și am trimis filmulețu ‘.

Genunchii și șalele mă dor și-acu’. Da’ mai am de băgat la spălat și de strâns prin casă.

P. S. poza e pusă pentru mine…că să contracareze haosu’.

Publicat în Rețete cu poveste

Prajitura cu pere, ciocolata si migdale (reteta)

Mateiu e hotoman. Mare hotoman. Are strategii si invarteli. De fiecare data, seara, cand i se interzice sa mai stea pe tableta sau la televizor si nu mai stie ce sa faca, pac: mami, hai sa facem o prajitura, te rog frumos de tot! Cu mixerul, cum iti place tie. Eu, pana acum 2 zile, eram tare fericita. Ia, uite, ce copil dornic sa gatim impreuna… De unde…Pe langa faptul ca el voia sa isi omoare timpul, ca sa nu mai stea el sa se gandeasca la ce ar putea sa se joace si, ca sa nu fie nevoit sa imprastie jucariile ca apoi sa trebuiasca sa le si stranga, vine cu propuneri d-astea de-mi inalta mie inima. Si mai are un motiv ascuns. Incearca sa ma convinga ca prajitura sa fie cu ciocolata, ca sa ii dau si lui 2-3 patratele din ea.

Citește în continuare „Prajitura cu pere, ciocolata si migdale (reteta)”
Publicat în Galagie Mare

Grămada care ne compune. Depresia și anxietatea ca surse de inspirație

M-a întrebat o amică cum de pot fi atât de autoironică și să umplu scrierile mele cu umor și brusc, de la o postare la alta, să pot deveni serioasă și să expun trăiri intense, cu iz de suferință. Cum se întâmplă switch-ul…
Sunt o circăreasă (iată, ce cuvânt sublim 😂). În cea mai mare parte a timpului, mai ales în prezența altora, îmi place să îi dau cu veselie și umor. Și ce material mai bun decât propria-ți persoană poți avea? E mult mai la îndemână să faci mișto de tine. Plus că simțul penibilului la mine e în pom și pomu’ departe rău. Fac asta în preajma celorlalți conștientă de faptul că oamenii au propriile neguri care le toacă interiorul. De ce aș mai veni și eu cu ale mele? Nu mă ascund. Doar că prefer să dau mai departe pozitivitate.

Citește în continuare „Grămada care ne compune. Depresia și anxietatea ca surse de inspirație”