Publicat în Galagie Mare

Grămada care ne compune. Depresia și anxietatea ca surse de inspirație

M-a întrebat o amică cum de pot fi atât de autoironică și să umplu scrierile mele cu umor și brusc, de la o postare la alta, să pot deveni serioasă și să expun trăiri intense, cu iz de suferință. Cum se întâmplă switch-ul…
Sunt o circăreasă (iată, ce cuvânt sublim 😂). În cea mai mare parte a timpului, mai ales în prezența altora, îmi place să îi dau cu veselie și umor. Și ce material mai bun decât propria-ți persoană poți avea? E mult mai la îndemână să faci mișto de tine. Plus că simțul penibilului la mine e în pom și pomu’ departe rău. Fac asta în preajma celorlalți conștientă de faptul că oamenii au propriile neguri care le toacă interiorul. De ce aș mai veni și eu cu ale mele? Nu mă ascund. Doar că prefer să dau mai departe pozitivitate.


Dar nu sunt numai asta. Numai mișto și râs și veselie. Am cicatrici mari pe inimă și-n minte. Din perioade grele, doar de mine știute. Cu răni care supurau. Cu smuls părul din cap și dat de pereți. Cu disperare și renunțări. Astea sunt materialul pentru postările serioase. Mă întorc la răni cu frică, uneori, cu relaxare și acceptare de cele mai multe ori. Sunt un actor. Care, ca să poată îmbraca un personaj cu trăiri diferite de ale lui, cu destin trasat altfel pentru el, accesează cele mai adânci resurse pe care le deține. Se întoarce în locul și la timpul din el similar cu cel pe care îl trăiește personajul lui azi. Dacă le lași să vină, curg, vin tăvălug. Iei ce-ți trebuie și pleci. Nu rămâi. Nu mai mult decât să îți vezi treaba făcută.

Am jucat, ca actriță, o femeie furioasă. Care-și trăia zilele cu disperarea neînțelegerii vieții ei de până atunci. M-am întors la mine. Dacă aș fi scos tot, ar fi explodat ecranele pe care urmează să fie prezentat audienței filmul. Era mult. Am simțit, în trecut, furii care au ars în mine. M-au nimicit. Am scos doar o parte (poate puțin prea mult din ce-i trebuia personajului, acum că am apucat să văd filmul 🤦‍♀️).


Suntem grămada trăirilor noastre de când ne naștem și până azi. Noi alegem ce luăm din grămadă. 

Imagine de Mystic Art Design de la Pixabay

Autor:

Daca nu mi-ar placea sa cant si sa ma joc de-a actoria, de-a angajatul wannabe perfect si de-a mama si sotia stangace cu sperante de mama si sotie sigura pe sine, mi-ar placea sa cant, sa ma joc de-a actoria si de-a mama si sotia stangace cu sperante de mama si sotie sigura pe sine.

2 gânduri despre „Grămada care ne compune. Depresia și anxietatea ca surse de inspirație

Lasă un răspuns la inimadincuvinte Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.