SuperBlog

Ce caut io la SuperBlog?!

Exact. Nu mai bine stau eu frumos și fac niște tocănițe în bucătărioara mea, să miroasă a usturoi și ceapă călită?! Cum sunt eu obișnuită… Aaaaa, nu! Și de râsu’ curcilor dacă mă fac, mă bag. Ce-are, mă?! Că trece viața și eu sport n-am făcut să mă fi luptat și eu penteu un premiu, un loc pe un podium, ceva, în competiții, la olimpiade n-am fost… Vreau să fiarbă sângele-n mine de febra lipsei ideilor. :))

Ahahaha, ia să priviți voi cum o să mă dau eu de ceasu’ morții că n-o să știu ce să scriu, cum să scriu, de ce să scriu (hai, c-aici am ceva idei de motive pentru care o să îmi sparg creierii și-așa zdruncinați), ce caut, unde mă duc și “nu vă supărați, ce se-ntâmpl-aici?” La Superblog ediția de primăvară. Prima, singura pe care-o știu.

În decembrie habar n-aveam că există concursuri pentru bloggeri. Umblam bezmetică prin www, aiurea-n tramvai, cu verzile mele și uscatele. Nu mai știu cum mi s-a aratat mie că există un astfel de concurs. Mă rog, nici nu contează. Și am citit eu ceva, am văzut că e cu oameni serioși, care scriu, care fac treabă, studiază subiectele înainte să se apuce de scris despre ele, bloggeri cu vechime de ani și ani. Și am intrebat timidă, intrată cu ușa scârțâind în comunitatea lor, dacă cred ei că genul de izmeneli intelectuale pe care le emit eu s-ar potrivi unei astfel de competiții. Oamenii drăguți, na, ce pot sa zică?! M-au încurajat și au fost extrem de amabili.

Io nu mă las. Că, repet, și-acasă ce fac?! Oi vedea cum le-oi potrivi. Cică nici nu e obligatoriu să scrii la toate probleme. Pfiuuu, ce bine! Da’ nici biștarii și voucherele și bunătățile pe care le-ai fi putut câștiga când tu (adică io) dormeai răstignită la prânz, că ție ți-e somn, te-a tras Netflixu’ la o bugineală de după-amiază, să nu le ceri. Stai cuminte, îți dai două palme peste ochi și mai încerci. Sau nu, cum ți-o fi norocu’ cu inspirația.

Mă duc, mă rog, nu mă duc nicăieri, tot în fund, la mine, pe scaun o să stau, da’ înțelegeți ce vreau să zic…Pentru că nu mi-au plăcut temele niciodată (offtopic, Matei cred că cu mine seamănă, :() Și vreau și eu să văd dacă la 40 de ani mi-a venit mintea la cap și sunt și eu în stare să primesc niște cerințe, să pun creierii la contribuție, să se învârtă neuronu’ ala slobod de 3 ori și să scoată câteva fraze.

Așadar, eu dau send cu emoție la acest articolaș în care v-am anunțat că n-am luat-o razna să scriu despre produse alese de mine aleatoriu din magazine așa, din dorinta de a fi influenkeriță pe social media, ci e cu un scop nobil. Acela de a avea și eu ce încărca pe platforma competitiei SuperBlog. Ca să știți…

14 Comments

Ce părere ai?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: