SuperBlog

Alma Parchet – suflarea caldă a lui ACASĂ

De ce încălzire în pardoseală?

București, iarna, 2021

Matei, te rog frumos, a nu știu câta oară, pune-ți șosetele! Tu chiar nu simți frigul?

Mami, dar mi le-am pus!

Da, Mateiu meu, eu vorbesc despre a doua pereche.

Off, bine. Dar când ne vine căldura?

Nu știu, mamă, că dac-aș ști…

Anul ăsta mi-a adus aminte cel mai tare de copilăria în comunism. De vremurile când ne înghesuiam unii în alții ca să ne încălzim iarna. Făceam revelioane în care dansam de nevoie, ca să nu mai simțim amenințarea brumei de la geamuri care se insinua spre interiorul apartamentului. Pot, cu mintea, să înțeleg de ce trecem prin frigurile astea ca în iernile totalitariste, dar tot îngheață inima în mine. Și a mea și a copilului de grădiniță pe care îl șterg de un număr considerabil de ori la nas.

Andrei nu prea a simțit. Că a avut norocul să fie chemat pentru un proiect în altă țară (o țară caldă) pentru 3 luni. Zilnic aveam discuții în video call-uri legate de ce e de făcut cu problema asta a lipsei căldurii. Puneam la cale, el la 4000 km depărtare de Romania, în pantaloni scurți, cu berea rece pe masă și cu un chef de viață și muncă nebun și eu aici, în apartamentul din Berceni, cu 180C maxim, cu contoarele la lumină date peste cap de la caloriferele electrice și cu ceaiul de tei fierbinte destinat calmării și încălzirii, o renovare care să includă încălzirea prin pardoseală. Matei nu mai pusese tălpicile dolofane goale pe podea de la sfârșitul toamnei. Iar eu umblam cu o pufoaică groasă peste cele 2 bluze băgate strașnic în pantaloni și inventam pofte de prăjituri de tot felul doar ca să dau drumul cuptorului și să mai crească mercurul în termometru.

Sursă foto – arhiva personală

Nu trecuse mult de când fusesem la munte, într-un hotel din Predeal, cu sora și nepoata mea și cel mai tare ne impresionase cât de cald era pe jos. Cum puteam să stăm, în toiul iernii, cu strat de zăpadă de 20 de cm afară și un ger cumplit, în picioarele goale pe parchet. Copiii se jucau în tricou și fără șosete. Confortul era la el acasă.

O să spuneți că specialiștii recomandă această temperatură de 180 C în locuință. Nu prea mă interesează ce recomandă specialiștii, atâta timp cât nouă ne clănțăne dinții-n gură și ne trezim dimineața contorsionați de frig. Tot ce îmi doream era să simt din nou că locuința mea e ACASĂ. Să-mi fie drag să intru și să mă bucur de confort. Să mă pot juca liniștită cu Matei pe podea de-a marea. Iernile trecute făceam asta când îl apuca dorul de mare. Ne echipam cu colace gonflabile, ne puneam prosoapele pe podea și delimitam țărmul. Uneori serveam și câte o înghețată. Voiam toate astea înapoi. Confortul propriei case.

Într-o seară, nemaisuportând să mă audă plângându-mă, Andrei mi-a sugerat să încep să mă interesez de meșter și, apoi, de materiale. El urma să mă consilieze, atât cât putea, prin telefoanele de seară. Ce să zic? Numai bine pentru o femeie care-și dă cu stângu’-n dreptu’ să pornească o renovare în toată casa. Singură. Unde să caut meșter? Ce materiale? Câte? Cum? De ce? Și bine, să spunem că rezolv toate astea. Ce fac cu copilul pe perioada renovării? Era prea mult!

Până la urmă, mi l-a recomandat cineva pe Marcel. Meșter bun, serios, cu lucrări frumoase și nu foarte scump. Când m-am întâlnit să vorbesc cu el, n-am înțeles nici 10% din ce mi-a spus că trebuie făcut. Eu i-am spus doar că vreau ca, la sfârșit, să umblu prin casă în picioarele goale și să nu mă îmbolnăvesc. Să simt căldură atunci când deschid ușa. Lucrările erau planificate să dureze cam 1 lună, așa că Marcel mi-a sugerat să mă interesez de parchet. Să aleg ce-mi place și să și fac cumva să îl și cumpăr. M-am mutat cu Matei la soră-mea pe perioada lucrărilor, astfel încât să nu-l expun la praf și să mă pot mișca și eu mai ușor cu achizițiile de materiale.

***

Energia lemnului

Bunicul meu a fost pădurar timp de peste 40 de ani. Muncea aproape 10 ore pe zi în mijlocul pădurii. Zi după zi. Atunci când mergeam în vacanțe mă impresiona lumina pe care o avea. Era ceva special la el. O căldură, o molcomitate, o lejeritate a vorbei și gândului. Ne spunea seara, pe prispă nouă, nepoților, povești ale pădurii. Lemnul, spunea el, e energie. E viață. Și el era dovada vie că energia aia îl umplea. Era un munte de om. Un uriaș blând, cu voce caldă, care iubea lemnul și ce îi aducea lui în fiecare zi.

Senzațiile astea și poveștile spuse de el m-au urmărit mult timp. Și mi-am propus ca, atunci când voi avea casa mea, să fac în așa fel încât să aduc energia lemnului care să-mi umple căminul. Mi-am proiectat în minte un apartament care să imite, cât poate, o casă de la țară și să adaug și elemente mai actuale, de tip industrial. N-am discutat niciodată cu un designer să îmi dau seama dacă se potrivesc. Asta îmi doream și basta! 🙂

La momentul alegerii parchetului pentru renovarea despre care vă povesteam mai sus, știam sigur că vreau să pun picioarele zilnic pe un parchet din lemn. Să îi simt energia. Știam vag că parchetul laminat nu conține lemn 100%. Ci că e făcut din niște resturi de lemn mărunțite și presate, amestecate cu o rășină sau un adeziv. Așa că trebuia să fac cumva să aflu mai multe despre tipul ăsta de parchet. Să mă lămurească cineva care știe despre ce vorbește. M-am dus la un magazin de materiale de construcții să întreb, să aflu detalii, să știu cum să fac să aleg ce e potrivit pentru casa mea și, mai ales, pentru sistemul de încălzire prin pardoseală. Discutasem cu meșterul care mi-a explicat că nu poți să pui orice tip de parchet peste țevile pentru încălzirea în pardoseală. Și mi-a și sugerat să găsesc o firmă care să mă poată lămuri. Pentru că, odată luat, e foarte greu, ca să nu spun imposibil, să te mai răzgândești. Nu l-am ascultat, bineînțeles. Și am făcut tot ca mine. Ce mi-a fost mai la îndemână. M-am urcat în mașină entuziastă și am pornit spre supermarketul de materiale de construcții.

Și, ca să ne amuzăm puțin, după ce-au trecut toate angoasele, iată o exemplificare a experienței trăită…

Alma Parchet – soluții durabile la un click distanță

Am plâns în seara aia la telefon plină de frustrări și neputință. După ce m-a ascultat liniștit, Andrei mi-a sugerat să caut online firme care vând parchet din lemn și îl și livrează și montează. N-ar fi vrut ca Marcel să facă asta pentru noi, pentru că știa că sunt niște condiții speciale pe care trebuie să le îndeplinească parchetul pentru încălzire prin pardoseală. Și montajul trebuie făcut de către cineva specializat.

Am căutat a doua zi prin tot www-ul astfel de firme. Care să ajute o biată femeie singură în demersul ei de-a renova un apartament cu 3 camere și de a găsi cea mai bună variantă pentru podeaua casei. Aia care să o mulțumească. Voiam pe cineva care să îmi ofere soluții, să îmi explice ce ar trebui să aleg, luând în calcul preferințele mele pentru lemn, pentru culoare, nevoia de rezistență și durabilitate a parchetului, traficul (un copil mic ia casa la rând de câteva ori bune pe zi, uneori face și sprinturi între bucătărie și sufragerie) și, repet, faptul că voiam să fie cald.

Am dat, în căutările mele, peste site-ul Alma Parchet. Primul lucru care m-a interesat a fost dacă oferă consultanță. Tare bucuroasă am fost să văd că aveam varianta de a merge la ei, în showroom, sau de a beneficia, gratuit, de consultanță telefonică timp de 30 de minute. Am pus mâna pe telefon și iată ce am aflat:

Înțelegând, în urma consultației gratuite cu specialistul Alma, că parchetul pentru încălzire în pardoseală, așa cum îmi doream, este bine să fie stratificat, am ales să merg pe varianta asta. E durabil – are o rezistență care poate duce și până la 50 de ani, poate fi recondiționat în timp și existau în oferta lor și nuanțele pe care mi le doream. O decizie înțeleaptă, mai ales că nu cred că îl voi mai schimba și îi va reveni, probabil, lui Matei sarcina de a îl recondiționa sau înlocui când va fi adult. Termenul de livrare și montare era cam peste 4 săptămâni din momentul plasării comenzii și efectuarea măsurătorilor. La fix. Marcel avea timp să termine lucrările și, cel mai important, atunci când urma să ne întoarcem acasă, totul avea să fie pus la punct.

De ce am ales livrare cu montaj? De ce nu l-am lăsat pe meșterul Marcel să îl monteze?

Sursă foto – arhivă personală

Încălzirea prin pardoseală presupune montarea țevilor prin care să treacă agentul termic. Deasupra țevilor se pune o plasă de protecție, iar peste plasă se toarnă șapa. Pentru lipirea plăcilor de parchet peste șapă se folosește un adeziv special. Unul care nu conține apa și solvenți. Așadar, aveam nevoie de o soluție eficientă, sigură, de un montaj corect, făcut de profesioniști. În plus, garanția montajului m-a ajutat să iau decizia de a achiziționa și serviciul de livrare cu montaj. E important, din câte am înțeles, ca parchetul să fie lăsat să respire, adică să nu fie montat fix până în perete, astfel încât, în timp, dacă se umflă puțin, să nu facă bine-cunoscuta “burtă” pe mijloc.

Am fost consiliată să am grijă și la tipul de mobilă pe care urmează să o cumpăr. E bine ca mobila să fie înălțată de la podea cu câțiva centimetri, astfel încât să nu obtureze distribuirea căldurii. Am ascultat 🙂 și, tot online, am comandat și corpurile de mobilă. Când s-au terminat lucrările, am putut amenaja camerele, ca să revenim în apartament și totul să fie bine pus la punct.

De o lună e cald și bine. E acasă. Matei zburdă cu piciorușele lui goale prin toată casa, covorul a devenit, din nou, țărmul mării și colacele sunt umflate aproape în fiecare zi. Parchetul e ca un calorifer imens care degajă căldura de jos în sus, încălzind toată casa. Se simte suflarea caldă a lui ACASĂ, de care îmi era dor.

Surse foto articol:

  • @karisea pentru unsplash.com
  • @imani_bh pentru unsplash.com
  • Simon Berger pentru unsplash.com
  • Rudy and Peter Skitterians pentru Pixabay.com
  • Pagina de Facebook Alma Parchet
  • Prelucrări vizualuri în Canva

Articol scris pentru Spring SuperBlog

One Comment

Ce părere ai?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: