Librarul cu papion și cei doi prieteni: Mia și Apolodor

Mia, Călăiță și poveștile pentru copii

A fost odată ca niciodată o fetiță durdulie, cu un balon pe post de burtică. Era tare năzdrăvană și energică. Nimic din ce era în calea ei nu rămânea în picioare. Transforma totul în popice. Bam, Puf, Paf, Trosc, Pleosc! Taifunul de fetiță dărâma tot în calea ei și le făcea zile fripte părinților și bunicilor. Cum se numea? vă întrebați… Avea mai multe nume, vedetă fiind a familiei sale. Mia, Țiți, Miți, Piți, Muru, Murache, Ghimi, Ghimiță, Ghimizdroc. Acestea sunt numai câteva dintre alinturile cu care membrii familiei sale iubitoare o strigau. Poznașă și ghidușă, Mia adora poveștile. Bunicul ei, Călăiță, adora să îi citească înainte de culcare. Numai că ea voia altă poveste în fiecare seară. Alta și alta. Mereu, mereu. Călăiță era cu mintea împletită de încercările de a găsi povești noi tot timpul. Și inventa. Spre bucuria și hohotele de râs ale Miei care se zguduia cu tot cu butoiul ei din burtică și cu fălcuțele roșii, înflăcărată de aventurile personajelor create special pentru amuzamentul ei. Călăiță se transforma seara în erou, pungaș, străjer, animal, cocostârc, în orice îi trecea prin cap, ca s-o distreze pe nepoțica șturlubatică și mare amatoare de aventuri cu eroi inventați. Puținele momente de liniște din casă erau seara, când Mia asculta fascinată, cu urechile ciulite și ochii mari cât cepele, experiențele prin care treceau personajele creionate de bunicul.

Fetița jucăușă avea, adesea, discuții filosofice cu bunicul ei, dispus mereu să o asculte.

– Bunicule, eu vreau să fiu zâna Spiderment când o să fiu mare!

– Și zână și Spiderman? Nu știu dacă e posibil acum. Dar până te faci tu mare, poate o să existe o cale.

– O să existe, bunicule! Chiar eu o să o găsesc. Voi fi prima zână super-erou. Să fiu elegantă și magică și să salvez șoriceii de pisici și pe tati de doamna de la alimentară care îl ceartă mereu că n-are mărunt.

Dragostea pentru cărți pentru copii a crescut în inima fetiței, ca Făt-Frumos, în momentul în care în viața ei a apărut Apolodor. Povestea preferată a micuței zvăpăiate, adolescentei și, mai târziu, a mamei Mia. O carte cu un erou ieșit din comun. Un pinguin grăsuț și drăgălaș care trece prin tot felul de aventuri. Nu exista vers pe care să nu îl știe. Punea în scenă pasaje întregi din carte, ajutor fiindu-i maimuțica Cici primită în dar de la tușa Geta și pisoiașul familiei, prietenul ei viu, partenerul ei de joacă. (da, da, ați citit bine! Pinguinul Apolodor era interpretat, cu veleitățile-i artistice deosebite, de un motănel).

***

Apolodor, prietenul din Labrador

Dar să aflăm, degrabă, cine e Apolodor, talentatul pinguin dolofan care o atrăsese pe mititica Mia în lumea aventurilor din poveștile pentru copii.

Dragi copii, părinți, bunici … Vă invit pe toți la circ unde, însă, vom zăbovi doar un pic – picul necesar să facem cunoștință cu Apolodor, pinguinul tenor, eroul de seamă al copilăriei Miei. Dolofanul cântăreț are această super-putere de a ne trimite într-o lume plină de umor, de inocență și ne învață despre viață, așa cum e ea. Cu suișuri și coborâșuri. Cu prieteni care îți sar în ajutor atunci când ai nevoie, cu pericole întâlnite în fața cărora trebuie să ne punem mantia puterilor și să le activăm, așa cum o fac super-oamenii. Cu personaje care apar de nicăieri și ne întind o mână de ajutor la ananghie, cum a făcut, spre exemplu, tanti Cămila, sora lui Suzi (cămila care a fost foarte bună cu Apolodor la circ). Pentru hazosul Apolodor, ACASĂ are puterea de a-l trimite în lumea plină de necunoscut. Dorul de cei care îl așteaptă îl mână la aventuri de călătorie lungă și plină de peripeții. Deși lumea circului este un univers fascinant, doldora de personaje uluitoare, Apolodor pleacă în lumea largă după ai lui.

„ Dar într-o zi, Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus așa: – Sunt foarte trist!
Îmi place viața de corist,
Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor
De frații mei din Labrador….
…. Și a plecat Apolodor „

Așa începe epopeea celui mai simpatic pinguin-călător, acest  ”grăsuț, curat, atrăgător”, îmbrăcat într-un frac strălucitor. CARTEA CU APOLODOR, cea mai delicios de periculoasă epopee scrisă vreodată – un șir năucitor de întâmplări – descrie aventurile acestui mic erou, mânat de melancolie, în jurul Pământului. E dus de vânturi și de hazard de la Polul Nord, unde le desfăta pe foci cu vocea lui, până în deșertul Saharei, acolo unde pustiul dogorâtor îl face să-i fie dor de prăjituri și limonadă. Apolodor ne duce cu el din Europa în America, Africa, Asia, până în Antarctica. Așa ne poartă Apolodor într-un vârtej, un delir de impresii și emoții. Călătorim cu el de două ori în jurul Pământului și o dată pe Lună (da, da, e prins de un tâlhar și trimis pe Lună într-o rămășiță de astronavă), trăindu-i deznădejdea și speranța, exasperarea și bucuria, ghinionul și norocul. Ajunge el model care pozează nud, hamal în port, fachir, chitarist, milionar-patron de vreo cinci cofetării, yoghin, cowboy, navigator, cosmonaut și chiar – ce credeți? – statuie! Ne destăinuie prima iubire, primul sentiment necunoscut, un amestec de alean și dor. Suntem martorii momentelor lui de disperare când declară solemn și trist „aici îmi este dat să mor!”, dar și ai momentelor de curaj nebun, curaj peste-poate, chiar și în pustietate, când nu e nimeni să-l vadă, când nu-i nimeni altcineva, în afară de noi, care să aprecieze încumetarea lui. Ajuns la familia lui, se bucură mult, cântă și mai mult, dar, la scurt timp, începe să se prăpădească de dorul Bucureștiului. Familia îl înțelege. Și el se întoarce la familia de prieteni de la circ.

„Dorul e un mare chin.
Decât să stai și să jelești
Aicea, mistuit de dor,
Mai bine pleci la București.
… Și a plecat Apolodor „

Asta e lumea lui Apolodor, o lume creată de Gellu Naum, în versuri de un umor atât de tandru, o ironie atât de dulce, un drag așa de molipsitor pentru acest mic pinguin și jelania lui de dor.
Dragi copii, părinți, bunici, vă invit în călătoria fantastică a celui mai abracadabrant erou involuntar al copilăriei Miei. Al copilăriei noastre. Este un erou român, creat de un scriitor român, care pleacă și revine la București și care povestește lumii, prin aventurile și frumusețea lui, despre cât suntem și noi, ceilalți români, de extraordinari. 🙂

***

Librarul cu papion, Mia și Apolodor

Fetița s-a făcut om mare. Și, când Călăiță, bunicul ei bun și drept, nu mai putea citi, de bătrânețe, îl vizita des. De data aceasta, Mia, o femeie în toată puterea cuvântului, mamă a unui băiețel, era cea care se transforma în personaje spre bucuria bunicului ei. El o asculta ca un băiețel cuminte și fascinat. Mia trăia acum cu valorile construite ușor, în drumul ei spre maturitate, de învățămintele din poveștile cu tâlc cu care Călăiță îi înfrumusețase copilăria. Încerca să fie un om drept, cu grijă față de ceilalți, cu prețuire pentru natură și vietățile din jur. Adunase în curtea casei părinților cățeluși oropsiți și bolnavi pe care îi adoptase de pe străzile Bucureștiului pentru a le oferi o viață în tihnă și iubire, așa cum știa ea de la Călăiță că merită toate animalele lăsate pe pământ. Mimi, Rada, Fița și Bubu erau prietenii ei cățeluși și ai băiețelului ei, Matei, căruia îi insuflase dragostea față de animăluțe.

Pentru că știa cât de importantă este lectura în dezvoltarea creativității unui copil, încă de când i-a dat naștere lui Matei și el era doar o mânuță de om, Mia îi citea povești. În fiecare seară. Copilul a mai crescut și ea îl invita seară de seară la aventuri cuprinse în cărți ilustrate cu personaje zurlii și pățaniile lor. Timpul a trecut și dragostea pentru cărți s-a strecurat în sufletul băiețelului care aștepta seara pentru a intra iar și iar în lumea fascinantă a eroilor interpretați de mama lui. Le plăcea să-și petreacă timpul împreună descoperind noi povești pentru copii, să le interpreteze în micul lor teatru improvizat în sufrageria unui apartament de bloc. Înainte să apară virusul cel nebunatic, așa cum îl numea Matei, colindau orașul împreună și poposeau în diferite librării pentru copii pentru a-și desfăta simțurile cu mirosul, culorile, atingerea paginilor frumos ilustrate. Micuțul cititor era cu adevărat pasionat de poveștile pentru copii. Ușor-ușor, băiețelul a început să creioneze personaje proprii implicate în experiențe ciudate și supra-realiste. Pisicuțe care cântă, maimuțoi care zboară cu aeroplanul, cintezoi muți, maeștri ai limbajului semnelor, Vulk (n.a. Hulk) salvând-o pe Albă ca Zăpada și câte și mai câte. Sau îi dădea diverse teme mamei lui, personaje imaginare, cu care ea să construiască povești.

Au descoperit, apoi, librăria online Librarul cu papion, doldora de titluri care mai de care mai atrăgătoare, un univers întreg de eroi, jocuri atractive, aventuri și năzbâtii a mii de personaje. Iar Mia pătrundea nostalgică și emoționată în încăperile virtuale ale librăriei online, în căutarea titlurilor care i-au marcat frumos și cu folos copilăria. Apolodor era acolo, la loc de cinste, așteptându-și prietenii noi și dornici să intre în lumea lui plină de aventuri. Recitind povestioara ritmată, Mia a descoperit noi înțelesuri, noi semnificații ale aventurilor eroului ei din copilărie. Acest mic cântăreț dolofan și plin de dor a bucurat, încă de la nașterea sa, în 1959, suflete de oameni mari și de copii.

Mia înțelesese de la Călăiță cum cărțile, jocurile interactive (formate din bețe, pietre, carton și tot ce se putea găsi în natură pe vremea copilăriei ei), timpul petrecut cu un copil îi deschid acestuia universuri nebănuite și îi pavează drumul cu nevoia cunoașterii și descoperirii lumii. Și încerca, pe cât era posibil, să îl ajute pe micuțul ei curios să împartă timpul liber între nevoia de a descoperi noi tehnologii aflate în spatele monitoarelor (computer, tabletă, telefon, etc.) și îmbogățirea imaginației dată de lumea cărților. Se bucura tare când, cu genele fluturând, Matei o ruga să îi mai facă o vizită, împreună, prietenului lor, Librarul cu papion. 🙂

Și-am încălecat pe-un nor și v-am povestit cu-amor despre-al meu Apolodor. 🙂

***

Tu cum îți ajuți copilul să descopere lumea cărților? Care e cartea ta preferată, cea care te-a modelat, te-a inspirat, te-a ajutat să devii cel/cea care ești azi?

Surse foto – librarulcupapion.ro

Vizualuri realizate în Canva

Articol scris cu bucurie pentru Spring SuperBlog 2021