Locul 3 la Spring SuperBlog sau trasformarea din rățușca cea urâtă în dama de blogosferă

Mai e puțin și se face o lună de când s-a încheiat prima competiție de blogging la care am participat în toată viețișoara mea scurtă de om al www-ului. În ianuarie, anul ăsta, am dat de niște informații legate de competiția nr.1 de acest gen din Romania și m-am și insinuat în grupul de facebook al celor care au participat de-a lungul timpului. Am dat de o atmosferă tare frumoasă cu oameni draguți, gata să îți sară în ajutor. Și eu aveam nevoie de ajutor, nenică, că nu știam neam cu ce se mănâncă toată treaba asta. Eu trânteam niște panseuri pe galagieincap.com și Dumnezeu cu mila. Fără structură, fără cap și fără coadă, ca o morișcă stricată, cu piesele aruncate care încotro.

M-am hotărât să mă înscriu de fun. Neștiind, de fapt, cum stau lucrurile. Că trebuie să ai habar de niște chestii tehnice, de cum se construiește un articol, că trebuie să ții cont de brief (eu nici ce e ăla brief nu știam). Când am zărit cerințele primei probe (ăsta e brief-ul), mi-am zis că scriu la aia și mai văd eu p’ormă.

Ce am învățat în timpul competiției?

Am fost autodidactă dintotdeauna. Mi-a plăcut să știu lucruri. Multe. De-aia nu sunt specializată pe nimic. Că am făcut și de-aia și de-aia, ce mi-a trăznit mie prin cap că vreau să îngurgiteze creierul. În principiu, m-am axat pe interese. Să-mi facă plăcere, să nu fie un chin învățatul ăsta. Scrisul n-a fost o urmare a vreunei necesități din copilărie. N-am avut caiete umplute cu gânduri și dureri, n-am ascuns jurnale de părinți. Cam ce-am avut la gură aia era și-n cap. De ce să mă obosesc să le pun pe vreun suport? Nevoia a venit târziu, acum vreo 2-3 ani, de când am dat drumul gălăgiei instaurată după nașterea lui Matei. Habar n-am avut nici atunci dacă o să mă țin de scris, dacă va fi ceva constant. Scriam când mi se arăta. Ori la SuperBlog trebuie să scrii. Că de-aia e concurs de bloggeri. Să scrii 3 articole pe săptămână, să nu o iei pe arătură, să îți ții aberațiile în frâu cât de cât și să urmezi un plan, niște cerințe ale sponsorilor.

Ce am învățat tehnic?

Păi habar n-aveam de indexare imagini. Că e bine să pui o descriere (meta descriere) pe fiecare imagine insearată în articol, astfel încât tata Google să le arunce în față când creștinul caută ceva pe net care ar avea legătură cu ce ai bălmăjit tu în articol.

Nu știam de cuvinte cheie. Adică denumirea lor, cumva, mă ducea cu gândul la un soi de definiție a lor. Dar pe cuvânt dacă dădusem de vreo informație (nu c-aș fi căutat, că nu mi-a trebuit) legată de faptul că e bine ca măcar unul dintre ele să fie cuprins frumos, elegant, fără strofocări de limbaj și construcție a frazelor, în primul paragraf al articolelor. Tot nebunul de tata Google e de vină și pentru nevoile-astea.

Vizualuri. Eu făcusem cunoștință cu Canva de vreun an. Mi-a zis o prietenă care se ocupă cu social media marketing de el și m-am jucat. Dar puțin. Așa, pentru amuzamentul meu, că nu mi-a trecut prin cap să pun și eu la articole vizualuri. Sau, dacă puneam erau penibiluțe, mai ales că îl foloseam doar pe telefon. Și nu are toate beneficiile ca varianta desktop. Și m-am jucaaat. Pfoaaa, ce mi-a mai plăcut! Încercam tot felul de variante, de combinații pentru fiecare articol.

Pe lângă toate astea, m-am lămurit care e importanța linkurilor interne, a linkurilor externe fiind evidentă, dar și de ce se cerea să nu depășim un anumit număr al lor într-un singur articol. M-am educat să îmi exprim gălăgia pe o anumită temă în funcție de cât de sobru percepeam că este juriul (din cerințe și, uneori, din podcast-urile pe care le ascultam în care Claudia – mama SuperBlog – le lua interviu), de cât de tehnic, de cât de orientat către SEO era comitetul de notare. Citeam de câteva ori brieful și încercam să deslușesc ce fel de oameni se ascund în spatele cuvintelor ălora. Din cum erau criteriile de notare formulate, din punctajul alocat fiecarui criteriu îndeplinit. Când am avut ocazia să îi ascult, am fost cea mai câștigată. Pentru că vocea unui om îmi spune multe. Acolo unde am putut să îi și văd la față, în interviuri filmate, a fost brici. Unul se vedea clar că vrea documentare despre produs/serviciu și scris aproape ca un manual, altul era axat pe povești și creativitate, altul pe detalii tehnice ce țin de SEO etc.

Care e cel mai mare câștig?

Oamenii. Bloggerii. V-am mai zis eu, în articolele pe care le-am trântit aici de-a lungul vremii, că eu, de ceva timp, nu vreau prieteni noi. Că nu am timp, că sunt obosită psihic, că fiecare vine cu rahatul lui peste al meu și nu pot să duc muntele de rahat, că vreau să mă cufund mai tare în prieteniile pe care le am deja…Tot felul de motive d-astea de bătrână țicnită în devenire. Așa un suflu proaspăt de oameni mișto are grupul ăsta de bloggeri. Așa niște oameni săritori, drăguți, prietenoși și gata să dezbată tot felul de subiecte (care mai profunde, care mai amuzante) menite să dezvolte creativitatea comunității și să crească nivelul competiției… Sunt tare fericită, în primul rând, pentru că am avut ocazia, chiar și numai virtual, deocamdată, să îi cunosc pe oamenii ăștia. Și că mi-au răsturnat convingerile de babetă obosită legate de prietenii noi.

Am avut nevoie de ajutor, bineînțeles, pe parcursul celor 16 probe (pff, 16 , nenicule) și mi-au sărit în ajutor foarte mulți. M-au primit în grupul lor cu deschidere, m-au felicitat și am simțit, de foarte multe ori, bucurie sinceră când luam note mari sau chiar câștigam câte o probă.

Da, am câștigat 2 sau 3 probe. La una mă așteptam, la celelalte nu. Mă așteptam pentru că îl simțisem pe cel care urma să jurizeze (din podcast) că e amator de giumbușlucării, de umor, chiar și d-asta zănatic așa, ca al meu. Și m-am dus maxim. Au fost probe la care nu m-aș fi gândit nicicum că o să iau mai mult de 80-85 de puncte din 100. Pentru că erau probe tehnice, cu subiect fad, despre care eu habar n-aveam, care necesitau documentare zdravănă doar ca să îmi dau seama ce vrea să zică autorul. Darămite să mai și fiu creativă pe subiect… Ete că și la alea am luat 97 de puncte. 3 probe au fost de genul ăsta și-am răzbit. Habar n-am cum.

Victoria mare a obținerii locului 3 la prima participare e aia că m-am competiționat pentru podium cu niște bloggerite d-astea, frățioare, de stai cu gura căscată ca să te asiguri că prinzi tot din ce zic și ce fac și că ai un pix la îndemână să notezi. Fete mega deștepte, ambițioase, extrem de creative, cu tehnica la purtător, cu experiență, cu o inimă cât Casa Poporului. De-aia și-acum sunt un pic pe gânduri. Habar n-am cum am făcut să mă strecor și eu printre ele. Dar mă onorează teribil. Sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce am primit din partea lor.

Nu știu dacă o să mai particip. Habar n-am acum. Am fost atât de obosită după, că n-am putut să gândesc nici măcar un rând timp de aproape 3 săptămâni. Pentru că da, am consumat. Am stat și câte 6 ore pe scaun să scriu, să fac vizualuri, să mă documentez. Doamne, dacă mă întrebai acum câteva luni dac-aș fi în stare să fac asta, să înțepenesc pe scaun 5-6 ore și să lucrez încontinuu, te-aș fi trimis la plimbare direct. Dar am făcut-o. De multe ori în timpul competiției. Și mi-a plăcut răăăăăău!

So, aș vrea să aduc niște mulțumiri speciale (ca la Oscaruri, păi cum altfel?!) celor care m-au suportat, încurajat, ajutat, apreciat.

Andrei – a mâncat ce-a găsit, a făcut liniște de nu se auzea nici musca în casă, m-a încurajat, m-a susținut. Și a răsuflat ușurat când s-a terminat.

Soră-mea cu încurajările și susținerea ei dintotdeauna, cu ideile creative

Prietenele mele cărora le-am trimis spre un prim feedback articolele și care știau că nu se mai poate discuta cu mine altceva…

Bloggerițelor minunate, partenerele mele de compețiți, o inspirație – Diana, Ana, Mona, Alexandra, Almona, Dana, Alexandra, Vio, Mari, Denisa , Anaphielle (ea n-a participat, dar am primit încurajări pentru care îi sunt super recunoscătoare) , Oana (câșigătoarea trofelului SuperBlog din toamna 2020).

Special thanks to Claudia și Albert părinții răbdători ai acestei competiții.

Șiiiii, foarte, dar foarte important, felicitări din toată inima, cu mare bucurie, colegelor mele de podium, Diana (link către bunătățile ei de pe blog mai sus) și Ramona Anastasiu – câștigătoarea trofeului.

Deci, concluzia e că am făcut-o și p-asta. Și-s tare mândră. Am învățat, am compus, am nădușit, m-am strofocat și am câștigaaaaat multe, suprinzător de multe lucruri pentru mintea și sufletul meu.

Pe curând!

23 de gânduri despre „Locul 3 la Spring SuperBlog sau trasformarea din rățușca cea urâtă în dama de blogosferă

Adăugă-le pe ale tale

  1. Felicitări! Ai fost revelația și pata de culoare a acestei ediții. Mă felicit că am intrat în competiție și am luat premiul cel mare: te-am descoperit pe tine.
    Abia aștept să ne întâlnim face to face, două babe decrepite în devenire și nebune în creștere.

    Apreciat de 1 persoană

    1. 😂😂😂 Almonaaw, ce m-ai emoționat! Mi s-a făcut piele de găină! Mulțumesc din inima! Și eu abia aștept sa ne vedem la fata și sa radem cu dureri de burți! Te îmbrățișez tare! ❤️❤️❤️

      Apreciat de 1 persoană

    1. Yeeeey, ce bucurie! Multumeeeesc! ❤️Tare ma bucur când oamenii care citesc îmi zic ca se destind, ca se relaxează. Asta vreau! Sa fim relaxați, sa radem, sa ne simțim bine! ❤️🤗💐

      Apreciază

      1. Ai fost o revelatie inca de cand ai intrat in grup, inainte de competitie. Umorul si autoironia sunt elemente de inteligenta deosebita si vor face intotdeauna diferenta. Sunt onorata ca m-ai amintit in articol. Esti un talent incredibil, dar nu este de mirare, pt ca esti o artista completa, care joaca si canta. Asa ca scrisul completeaza cu varf si indesat. Experientele vin la momentul potrivit si noi nu tb sa ratam momentul pt a trage tot ce ne trebuie pentru a mai urca inca o treapta. Mult succes in continuare, Mireille, da-i inainte cu galagia, ca este foarte misto. Si, felicitari din tot sufletul!!!💥

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la miricretan Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: