Costum din două piese
Sunt o pofticioasă. Atât de tare îmi place să mănânc, c-aș băga ciocolata cu tot cu ambalaj. Îmi place pâinea proaspătă. Dacă-i trântesc un unt cu sare de mare peste sau unt normal cu o tonă de dulceață de căpșuni, am atins punctul G al poftelor. Când mă cheamă depresia înapoi (o mai face, ‘tu-i mama ei), bag orice, oricât și stau mult în pat, ca să mă asigur că se așează toate ingredientele proaste pe unde trebuie. Și, după un episod d-ăsta de o săptămână, când îi citesc copilului povestea de seară, nu văd scrisu’ de burtă.
Așa mă înfățișam acum o lună în lume. Cu kilograme doldora, cu nervii capului întinși la maxim și cu o durere-n dos de viață de nu pot să vă povestesc. În fiecare zi îmi spuneam:hai, că azi o să te abții, că nu ești chiar ultima săracă-n ambiție. În 5 minute de la gând eram cu fălcile la muncă, neștiind ce mestec de zor. Nervii se mutau pe mandibulă și urlau din bojoci, tocând carbohidrați și E-uri, ca să nu toace mintea.
Nu știu care a fost click-ul. A venit așa, puf! Ca trântit de bagheta zânei fermecate a stimei de sine. Și m-am luat ușor de mânuță, m-am uitat în oglindă și i-am spus jumătății care se vedea (mult prea mică oglinda pentru caloriile din ambii mei obraji) că vine vara (bine-mi pare!) și balene eșuate pe la 2 mai nu s-au văzut, încă. Zilele au trecut greoi: cu mirosit de pâine proaspătă și pus la loc, cu lins o optime de înghețată, cu tot felu’ de păcăleli d-astea.
Aaa, și am văzut un film pe Amazon Prime. Cu o fată tristă (fericită și jemanfișistă pentru restul populației) care era grasă și n-avea scop. Și care s-a apucat ea să alerge în jurul blocului ei din New York și în 2 ani a ajuns să termine maratonul de 42 de km. Mă uitam la film și băgam jumătate de cutie de înghețată cu praline și caramel Nirvana. D-aia mare (da, da, se poate. Se poate mânca și toat-odată). M-a motivat, dar nu din prima. ?
De 4 zile alerg. Și vă spun, mi-e frică să n-ajung dependentă, ca fetele-alea dependente de mărirea sprâncenelor. ? Să nu mă mai opresc. Aseară am alergat 4.18 km cu o singură oprire, după ce la prima alergare am înjurat în gând fiecare gram pus de-a lungul vieții. M-am târât preț de 3 km, ca o vită-n jug. Am crezut c-o să pocnească toți carbohidrații-n mine de atâta efort. Dar nu m-am lăsat. Habar n-am de unde atâta motivație. N-am avut echipament, n-am avut nimic. Am făcut și bașică-n talpă. Da’ m-a ținut asta din a mă chinui a doua zi? Neeee… Ori o s-o ardem pe litoral în costum din două piese, ori ce mama mă-sii. Apropo, n-am mai purtat costum din două piese din facultate. De 20 de ani, practic. Și ultima oară mă etalam pe plaja din 2 mai, cu costumul proudly achiziționat de la Lidl, eu și două doamne sărite bine de 60 de ani. Același costum. 1 la 1.
E timpul să devin tinerească. S-au dat jos și restricțiile. Altfel pui o bluză mulată pe tine și o fustă peste genunchi, când știi c-ai putea să porți ruj roșu, dacă nu l-ai mânca până să ieși din casă…
11 Comments
Raluca Anghel
Felicitri pentru ambitie, Mirela! Sa te tina si sa ne vedem la mare, suple si in costum cu doua piese!
miricretan
Multumeeeesc, Ralu! ❤️??♀️
Ana Maria
Bravo! Eu fac si pauze ca nu pot altfel. De doua zile sunt pe bara ca mi-am cam luxat piciorul. Trece ca e si vreme calda si rece! ?
Spor sa ai in toate!
miricretan
Bravo și ție, Anita! ❤️ Deocamdată sunt bine. Mi-am luat niște adidași de alergare, ca să mi fie mai comod. Și ce bine e! Dacă o sa simt nevoia, o sa ma opresc și eu. Suntem tari! ?❤️?
copperattitude
Bravo, tine-o tot asa! Sa te simti bine cu tine si sa stralucesti! Traiasca 2 piese! Cum sa iesi, mah cu sacou la plaja( asa zic io la costum intreg)? Eu ce sa mai zic, cu frumusete de broderie pe burta, capatata acu’ 4 ani dupa 2 operatii?
miricretan
?Numa’ cu sacou’ am ieșit… De mult, mult prea mult timp. Sar na de încurajări!
Diana
Succes ?❤️
miricretan
Multumeeeesc! ❤️
Ecoarta
Hai să zic şi eu ceva! E bine că alergi, dar…dar kilogramele se dau jos cu ajutorul cuțitului şi furculiței! Ai înțeles că folosite puuuuțin la…masă! Eşti fată deşteaptă şi-ai priceput!
La mine este simplu din vremuri imemoriale! Eu fiind minionă, aveam la un moment dat vreo 67 kg. Mama mi-a zis simplu: “uită-te în oglindă! Eşti ca o vacă. Mănânci cât încape!?” Şi mi-am setat creierul! Nu poftesc nimic! Mănânc puțin, deşi gătesc destul de des! Mâncăm şi în oraş, dar şi atunci prefer o salată pentru că aici porțiile sunt uriaşe! A, merg pe jos zilnic între 4 şi 7 km, depinde!
Succes!
miricretan
M-am oprit și eu din mâncat. Încerc un low carb, deși nu-mi iese 100%. Dar fără pâine, fără dulciuri și sucuri, fără mâncat după 18.00. Și vad ca merge. După 3 săptămâni am 4 kg în minus. Doamne-ajuta! ?
Pingback: