SuperBlog

Aleg natural bucuria

Dacă ar fi să vorbesc despre alegerile naturale pe care le-am făcut, mă gândesc în primul rând la două dintre ele. Sunt cele care îmi îmbunătățesc viața, care mă îmbogățesc în fiecare zi.

De când a apărut gălăgieincap.com, blogul de față, am spus că m-am decis să încep să scriu ca o formă suplimentară de terapie. Am scris despre depresia post-natală în câteva articole. Despre cum m-a pus la pământ și m-a făcut să mă îndoiesc de abilitățile și rolul meu de mamă. Am trăit, un an și jumătate, cu senzația că nu merit, că nu sunt bună de nimic și că, poate, copilului meu i-ar fi mai bine fără mine. Mi-e greu acum să scriu despre asta, pentru că mă face să mă întorc în mine, la momentele de atunci. Și nu mai vreau. Pentru că acum pot să strig în gura mare că, în urma terapiei și a descărcărilor emoționale prin auto-ironie sau articole dramatice, am ales bucuria. 

Alegerea naturală de a trăi

Dacă nu suntem pe marginea prăpastiei, psihologic vorbind, cu toții ne dorim să trăim. Deși, și atunci când suntem, tot asta ne dorim, afirmând contrariul. Undeva, în sufletul nostru, ne dorim să ne continuăm viața, de fapt. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Despre a trăi oricum, în virtutea lucrurilor, luați de valul conjuncturilor. Fără amprentă lăsată pe suflet, fără urme pozitive. Vreau să vorbesc mai mult despre a trăi plin, îmbrățișând ce ni se dă, evoluând spre bucuria de a fi aici. 

Sunt aproximativ 3 ani de când nu mai fac terapie. Și au fost, în tot timpul ăsta, multe momente cu stări depresive. În puține m-am întors la starea în care eram în depresia post-natală, dar fix alea m-au zdruncinat. Și am luptat mult și concentrat să le depășesc. Pentru că eu chiar am făcut un pact cu mine că o să aleg întotdeauna bucuria. Și că ultimul lucru pe care pot să îl fac e să renunț. O fac și pentru familie și prieteni, dar în primul rând aleg să o fac pentru mine! Fiindcă mie-mi place viața. Și, până să mă dau cu capul de toți pereții în depresie, am trăit cu plăcere fiecare moment al vieții mele.

Terapia nu mi-a curățat cu totul fondul gândurilor și stărilor negre. Nici nu știu dacă se poate. Dar mi-a arătat că pot s-o iau de la capăt eu cu mine și să fac o alegere. Am ales să mă bucur de fiecare lucru care mi se întâmplă. Să mă iau de mână în cădere și să-mi vorbesc șoptit la ureche cuvinte încurajatoare, să fiu prezentă și să accept cine și cum sunt. 

Alegerea naturală de a-mi dedica timpul copilului meu

Copilul meu are aproape 7 ani și, de curând, a început școala. Știam de acum 2 ani că va veni momentul ăsta, în care eu voi renunța la job și voi sta acasă pentru a-i fi aproape. Soluții n-am căutat prea mult, deși existau (after-school, rude care să îl ia de la școală etc.) Am ales să fac asta din mai multe motive: 

Mama și diminețile cu ceai

Cele mai pregnante amintiri din copilăria mea sunt cele legate de diminețile în care eu și sora mea ne trezeam și mama ne punea micul dejun. De foarte mici și până târziu, în facultate, micul dejun era același. Cumva, gândindu-mă în spate e ciudat ca ani și ani la rând să bei ceai și să mănânci pâine cu unt în fiecare dimineață. Dar nu voiam sub nicio formă altceva. Am multe momente acum în care mă trezesc dimineața și, programată, parcă, pun ceainicul pe foc și pâinea la prăjit. Îmi revin instant amintiri cu tot cu mirosul bucătăriei de acasă de la mama, cu imaginea noastră somnoroase și ea lângă noi. 

Ceai Plantusin alegerea pentru dimineata

Mi-e drag și natural să fac același lucru pentru copilul meu. Vreau aceleași imagini dragi în sufletul lui de adult. Să-i fiu parte din miros și amintiri cu dimineți cu ceai fierbinte și sănătos. Întotdeauna mă trezesc cu o oră înainte de a-l trezi pe el. Pregătesc prima masă a zilei, peste care nu trecem niciodată și întâmpinăm împreună ziua care ni se anunță cu tot cu provocările ei. 

Pupă mama ca să treacă

Trăim vremuri grele și periculoase pentru sănătatea noastră a tuturor. Copiii au devenit și ei ținte ale virusului ăsta cu care ne luptăm, deja de aproape 2 ani. Anotimpul rece îi expunea oricum la tot felul de viroze, tot felul de probleme ale aparatului respirator, odată cu schimbarea vremii. Însă acum avem o grijă în plus. Nu știu cum aș fi gestionat o eventuală răceală în cazul în care ar fi trebuit să merg la serviciu, el la vreun after-school. E greu și le admir din tot sufletul pe mamele care reușesc, cu sacrificii, să se împartă între serviciu, treburile casnice și îngrijirea propriilor copii. Majoritatea nu au de ales. Și sunt recunoscătoare până la cer și înapoi că pot să stau acasă, să-i fiu aproape copilului meu. 

Sirop pentru copii Plantusin
Plantusin - Sirop pentru copii de la Fares

Pentru virozele care apar în perioada asta prefer să aleg calea naturală mai întâi. Așa cum făcea și mama. Să m-ajut de natură și ce ne oferă ea și, în cazul în care e absolut necesar, să apelez la medicamentație ulterior. Sunt atâtea plante care vindecă. Ne-a lăsat Dumnezeu farmacia în curți și pe câmpuri.

Suntem norocoși că ai mei s-au mutat la țară acum câțiva ani buni și au început să planteze de toate în grădina din spatele casei. Legume, fructe, plante medicinale. Cresc animale de curte ca să își poată hrăni nepoții sănătos. Periodic umplem portbagajul mașinii și congelatorul cu ce culegem din grădină. Separat, eu caut branduri care să mă ajute în alimentația și îngrijirea copilului cât mai natural. Că de chimicale suntem sătui cu toții.

Fares, companie cu tradiție, este unul dintre partenerii mei în grija mea de mamă care vrea să facă alegeri sănătoase pentru copilul ei. De peste 25 de ani aleg să își îmbunătățească formulele periodic. Au câmpuri de 500 de hectare pline cu plante medicinale pe care apoi le folosesc în produsele comercializate pe piață. Produsele speciale pentru copii nu conțin zahăr și mă încântă ideea unei echipe de cercetători in-house. Asta înseamnă preocupare pentru ce trimit către consumator. În sezonul rece toată familia noastră are ca aliat de nădejde gama Plantusin.

Clipă cu clipă construim amintiri

Părinții noștri au făcut tot ce au putut să petreacă cât mai mult timp lângă noi. Dar am făcut parte din generația cu cheia de gât. Așa cum spuneam mai sus, sunt extrem de recunoscătoare că pot să petrec timp cu Matei. Pentru că ȘTIU că momentele astea nu se mai întorc și c-o să îmi fie dor. Diminețile cu ceai, joaca și gătitul împreună, primii pași în a învăța să scrie și să citească, poveștile de noapte bună, concursul de șosete :), declarațiile de dragoste și momentele de alint prelungit. 

Nu știu cum au reușit mama și tata să facă, dar ei găsiseră soluții ca cel puțin unul dintre ei să fie acasă cu noi. Când intram pe ușă de la școală și simțeam mirosul de mâncare gătită pusă în farfurie, știam că sunt un copil fericit și în siguranță. Eu cred că toate astea, nostalgiile, amintirile frumoase, atât de vii încă în multe simțuri, m-au făcut să aleg natural să-i fiu aproape copilului meu. 

Sunt multe alegeri naturale pe care le facem. Ne bazăm pe instinct, pe ce ne face bine, pe cum vrem să trăim. Toate astea sunt făcute cu inima. Când intervine rațiunea cu calculele ei, deja alegerile sunt cântărite. De-aia am ales să vorbesc despre cele două care mie îmi îmbogățesc viața pas cu pas, în fiecare zi.

Ce alegeri naturale ați făcut de-a lungul timpului? Sunteți oamenii calculelor sau vă ghidați, mai degrabă, după ce simțiți că e în firea lucrurilor să faceți?

Imaginile din articol sunt din arhivă personală. Prelucrare vizual în Canva.

Articol scris pentru SuperBlog 2021.

4 Comments

  • Mona

    Când alegi ceva cu sufletul, e o alegere naturală! Mă regăsesc adesea în ceea ce scrii, mă bucur tare mult că îmi ești și că ne suntem ❤ Iar în Fares eu am încredere mare, inclusiv prin prisma profesiei, sunt eficiente produsele lor și un real ajutor la casa omului. Mai ales pentru mame și…soții 😃❤
    Te pup! 😘

    • Miri

      Și eu mă bucur, Mona. De multe ori mă gândesc că SuperBlog mi-a facut niste cadouri pe care altfel n-as fi avut cum sa le primesc. Oameni ca tine. Interactiuni, chiar si online, foarte valoroase. Și câte mai invat eu de la voi. Te imbratisez tare!

      • Alex

        Tare frumos articolul si m-a facut sa ma intorc in copilarie. Mama a fost mereu acasa si a avut grija de mine cum doar ea stia sa o faca. ❤
        Desi sunt un om de cifre, sunt momente cand las instinctul sa decida, fara sa mai calculez ceva.

        Te puup cu drag!😘

Ce părere ai?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: