Controversatul domn Valentin Anghel. Brokerul fără limite
Articolul ăsta, vă spun de la început, e scris pentru competiția SuperBlog. De obicei specific treaba asta la finalul articolului. Însă acum e important să o spun din prima. Mai mult ca sigur punctajul pentru respectarea cerinței va fi scăzut în ceea ce mă privește, dar ceea ce mă interesează să punctez, în primul rând, este inclinația mea de a judeca foarte superficial oamenii. Da, mi s-au aprins mai multe beculețe care pâlpâiau de ceva vreme odată cu primirea temei de a scrie despre Valentin Anghel, CEO și fondator al AVBS Credit. Probabil că vă întrebați ce legătură au una cu alta. Introspecția mea și antreprenorul despre care trebuie să scriem în competiție.
Primul Impuls
Când s-a publicat proba, am început să îi citesc cerințele cu același entuziasm cu care o fac la toate celelalte. Apoi, după câteva rânduri m-am oprit de-a dreptul revoltată. Eram șocată și blocată. Am închis pagina și ceva din justițiara de scară de bloc din mine mă îndemna să comentez. Să îmi arăt indignarea vizavi de subiectul unui posibil articol despre un om. Pe bune? Ce fel de om dorește (oferă premii) ca bloggerii (câteva zeci) să umple www-ul cu articole despre el? Ce probă e asta? Se presupune să fim creativi și eu trebuie să dedic spațiu și timp pentru a scrie despre un om? Cât ego să ai? M-am hotărât să nu scriu. N-aveam cum. Era peste puterile mele de înțelegere. Eram și puțin tristă pentru că îmi propusesem să mă țin de încercarea mea de a scrie pentru toate probele ca să fiu finalistă a competiției.
E vreun Ego mai mare decât al tău?
În următoarele zile am primit vizita unei persoane foarte importante pentru mine căreia îi greșisem în trecutul apropiat și nu avuseserăm ocazia să discutăm pe marginea subiectului. Am tendința să judec. Sunt un scorpion extrem de impulsiv și mă arunc cu etichete și judecăți asupra oamenilor. Chiar și asupra celor pe care nu îi cunosc, doar auzind informații despre ei (verificate sau nu). Mda…sunt această țață care încearcă să scape de metehnele discuțiilor din fața porții. Prietenei mele îi umplusem capul cu ocări și etichete care nu-mi fac tocmai cinste vizavi de un om drag ei. Atenție! Un om pe care nu-l văzusem în viața mea, aflasem informații despre el doar de la ea. Habar n-aveam, de fapt, cum era persoana aia.
Discutând cu ea, în încercarea de a-mi cere scuze, mintea mea a făcut un click. În cerința aia nu scria nicăieri că eu trebuie să scriu despre omul Valentin Anghel. Despre ce mâncăruri îi plac, ce sporturi practică, ce învârte el pe plan personal. Trebuia să scriu despre un brand. Brokerul Valentin Anghel. Să mă documentez, așa cum o fac pentru orice altă probă în care scriu despre un produs sau un serviciu, să mă gândesc la 3 întrebări pertinente pe care să i le adresez într-un interviu live și să pun în cuvinte tot ce aflu, tot ce găsesc. Aha, deci ego-ul meu de scorpioancă care reacționează la primul impuls m-a împiedicat, de fapt, să văd că eu aveam o treabă. Nu e obligatoriu pentru nimeni (asta dau din casă) să scrie vreun articol în competiția asta dacă nu vrea. Dar se presupune că suntem niște oameni creativi. Că putem să luăm o temă și să o rezolvăm. Dacă vrem… Dacă vreau.
Cine este Valentin Anghel, brokerul?
Omul ăsta care mi-a stârnit atâtea controverse mie cu mine e un om de business, în primul rând. Un om care a pornit la 22 de ani ca angajat într-un notariat și care a muncit mult, a învățat, și-a construit relații și a economisit pentru visul lui. Ăla de a nu mai lucra pentru altcineva, ci pentru el însuși. Visul de a deveni antreprenor. Pe care mulți dintre noi îl avem, dar ne lipsesc niste motoare interioare care să ne facă să acționăm în direcția aia. După 5 ani de mers la serviciu zi de zi ca angajat, a reușit să pună pe picioare AVBS Credit în anul 2007. Sigur că a întâmpinat dificultăți, mai ales în criza economică începută în 2008, dar a gândit strategii și a ieșit la lumină.
De ce scriem despre el și nu despre compania pe care o conduce? Pentru că brokerul este omul cu care te întâlnești face-to-face și de la care aștepți soluții pentru problema ta legată de finanțare. Că vrei să obții un credit (de orice tip), că vrei să deschizi o franciză, brokerul deține informațiile pe care tu nu le știi legate de cum poți face asta. E o persoană are trebuie să îți inspire încredere și care are puterea de a te convinge că la el găsești răspunsurile la întrebările tale. Și dacă nici Valentin nu le știe…Cel care a pus bazele unui business exact pe zona asta.
Ce e AVBS Credit?
Așa cum am scris și mai sus, AVBS Credit e o compania de intermedieri credite bancare și non-bancare care te ajută să obții toate tipurile de credite, atât pentru persoae fizice, cât și juridice de la 30 de instituții financiare din Romania. Până acum a intermediat credite în valoare de peste 350 milioane de euro. Toate aceste intermedieri sunt gratuite pentru client.
Acum câțiva ani am vrut să facem un credit, dar situația noastră era mai specială. Cu PFA-uri, cu tot felul de complicații din astea. Și chiar am căutat pe cineva care să ne ajute, să ne explice, să fie informat. Eu habar n-am ce se întâmplă în domeniul ăsta, sunt termeni și tot felul de hârțoage la care nu fac față. Am renunțat atunci, tocmai pentru că nu am găsit un astfel de profesionist, un broker care să ne dea senzația că putem avea încredere, care să explice pe limbajul nostru toate procesele și pe care să îl simțim implicat și dornic să ne ajute. Iată încă un motiv să scriu despre Valentin Anghel. Că sunt convinsă că mai sunt mulți în situația în care am fost noi.
Eu i-am adresat lui Valetin 3 întrebări care nu sunt legate de antreprenoriat, brokeraj și alte chestiuni din astea tehnice. Pentru că mai mult m-a interesat să văd cum gândește un om care pare puternic și care îmi dădea senzația unui ego crescut până la cer și înapoi. Mi s-a părut mai interesant să aflu din vulnerabilitățile lui și cât de puternic e zidul de putere pe care și l-a construit în jurul lui.
Întrebarea 1: Care e cea mai mare frică a ta din punct de vedere al dezvoltării personale?
Valentin Anghel (râde): O întrebare simpatică. Nu știu cum…Din punct de vedere al dezvoltării personale. Cred că e puțin formulat greșit. Cred că, de fapt, se referă la care este cea mai mare teamă și tu, de fapt, cum vrei s-o rezolvi prin această dezvoltare personală. Cred că cam așa…
Eu: Pentru că eu, din descrierea pe care am citit-o în probă și din proba în sine am simțit că ești un om extrem de puternic, eu care sunt un om cu foarte multe frici aș vrea să știu dacă și tu ai o frică supremă și dacă găsești modalități prin care să ți-o atenuezi sau chiar s-o rezolvi.
Valentin Anghel: Bun, gata. E clar. Am avut foarte multe temeri, dar aici vorbim, practic… Hai să împărțim putin lucrurile. Vorbim o dată de o frică psihologică și o dată de frica fizică. Dacă suntem în fața unei mașini și se apropie cu viteză de noi, cu siguranță frica ne ajută să sărim din fața mașinii să nu ne lovească. Asta, dacă vorbim de frica fizică. Însă, întrebarea ta se referă la frica psihologică, frica pe care noi, de fapt, o menținem în mintea noastră pe diferite segmente, așa cum ai afirmat și tu – sunt un om cu foarte multe frici. Nu cred că important este să vedem cum ne depășim frica în zona x, y sau z, ci cred că cel mai important este să vedem ce este frica la bază. Dacă vedem asta, probabil nu vom mai avea frică nici de x, nici de y. Putem să ne punem o întrebare aici. Uite, aș lua un exemplu în zona asta – 2 părinți, împreună cu copilul lor de 3 ani apar într-o colectivitate și copilul e luat la întrebări de către cei de acolo: “ce faci?”, “cum te cheamă?”. Copilul nu are nicio reacție și se uită așa, și-n stânga, și-n dreapta.Se întreabă, probabil “ce mă întreabă ăsta, de ce vorbește cu mine?” În momentul ăla intervin părinții și spun așa: “ei, lasă, că îi este rușine!” Copilul ce face? Atunci deprinde ce este rușinea de la o autoritate. Cine sunt părinții pentru acel copil? Sunt autoritatea. Dacă autoritatea vine când eu am 3 ani și îmi spune: “uite, ce simți tu acum este rușine”. Copilul învață atunci, de la autoritate, ce este rușinea. Si, de fiecare dată, va simți senzația asta în viața lui, pe care el o denumește rușine. Așa cum se învață rușinea în copilăriile noastre, așa învățăm și frica. Și atunci, e bine ca fiecare aspect psihologic să îl vedem ca pe ceea ce este el. Și pot să îmi pun o întrebare – “dar, oare, ceea ce simt eu acum, că mă simt rușinat, mă simt jenat sau simt frică, chiar este realitatea? Sau este ceea ce am învățat eu de la părinții mei și ulterior de la ssocietate? Dacă eu îmi definesc viața și îmi trăiesc viața pe ceea ce am învățat de la diferite persoane din viața mea?” Pot să îmi pun întrebarea asta, într-o sinceritate, evident, și să văd ce răspunsuri apar.
Eu: Multumesc pentru răspunsul complex. Mi-ai apăsat niște butoane. Foarte interesant. Dar nu ai răspuns la întrebare – care este cea mai mare frică a ta?
Valentin Anghel: Sincer să îți spun, nu știu. Nu știu dacă există o frică, pentru că am văzut că, în momentul în care apare acea senzație nu pun o conotație pe ea. Precum apare, așa și dispare. Însă, da! Cred că putem să vorbim de frică și cred că este, psihologic vorbind, la fiecare dintre noi, în parte, frica de moarte.
Întrebarea 2: Care sunt limitele antreprenorului Valentin Anghel?
Valentin Anghel: Nu cred că sunt niște limite. Adică, și dacă ele există, limitele pe care nu le-am văzut până în acest moment, îmi asum că le voi vedea și, odată văzută orice limită este rezolvată. Repet, dacă există niște limite, nu le știu, dar îmi asum că le voi vedea și voi merge mai departe. Este fără limită antreprenorul Valentin!
Întrebarea 3: Și dacă, totuși, te oprești - apropo de motto-ul tău "Am o singură direcție în viață - ÎNAINTE!" - ce alt motto ți-ai alege?
Valentin Anghel: Nu mă voi opri niciodată! Așa că voi merge tot înainte.
Așadar, nu trebuie să îl chem în vizită pe brokerul Valentin Anghel, să-l pun la masă cu o farfurie de ostropel în față. De unde atâtea figuri pe mine și o mândrie atât de aiurea manifestată? Mă bucur mult că am stat să gândesc lucrurile și că n-am acționat din impuls până la capăt. Așa mi-am dat voie să îl ascult 2 ore 45 de min., răspunzând întrebărilor mele și ale colegilor mei de competiție. Și am făcut foarte bine. Pentru că eu, dacă o să am nevoie de vreun credit vreodată, la profesionistul Valentin Anghel o să apelez.
Articol scris pentru SuperBlog 2021.
8 Comments
Diana
Cred că proba asta ne-a apăsat tuturor niște butnoașe. Felicitări pentru modul în care te-ai descurcat și pentru cum ai reușit să-l surprinzi pe Valentin – mai mult om, dar tot broker and CEO.
Alex
Foarte tare modul in care ai abordat aceasta proba. Felicitari si mult succes, Mire!😘🤗
Miri
Saru’mana, Alex. 😍Ma bucur tare ca am scris. Mai important decât proba în sine, pentru mine au fost revelațiile. Ce am învățat despre mine. ❤️😍
Miri
Fix a doua zi după ce am primit proba am avut discuția aia de suflet cu prietena mea. Și m am întristat. Ca judec mult. Și prost… De cele mai multe ori. Tre’ sa ies mult mai des din cutie… ❤️😍
copperattitude
Cel mai mult imi place ca ai scris in stilul tau. Sigura pe tine, cu ostropelul cald, pe aragaz si cu intrebari sfredelitoare.
Miri
Te pup, Mari. Pai n-avea niciun rost sa scriu doar de dragu de a umple blogu. Treaba e ca, dacă nu mi as fi dat seama de greșelile pe care le fac vizavi de judecatul oamenilor… N-aș fi scris. Și as fi rămas indignata și fără sa înțeleg nimic din proba asta. ❤️😍
Valentin Anghel
Mă bucur că am contribuit la schimbarea percepției tale și te-am surprins, sper eu, plăcut!
Este bine ca în viața să nu respingem și să nu judecăm ceea ce nu cunoaștem încă. Abia după ce ne luăm informațiile putem emite opinii obiective și, uneori, nici măcar atunci.
Ideea este că respingând lucruri, indiferent de ce natură, dar în necunoștință de cauză, riscăm să pierdem, să irosim sau să nu trăim lucruri bune, frumoase sau surprinzătoare!
Îți doresc mult succes în competiție!
Miri
Va mulțumesc pentru cuvinte. Da, exact asta am vrut sa spun prin articol (nu știu cât s-a înțeles) că percepția de multe ori întunecă judecata. Și e mare păcat. Am fost prezenta pe tot parcursul întâlnirii online cu dvs. și bine am făcut. Am învățat multe. Cel mai important a fost sa realizez cât de repede judec oamenii. Mult succes va doresc și eu!