
Alma parchet – scena amintirilor
Dau cu greu draperia la o parte. Parcă și soarelui îi e greu să se înalțe printre rămășițele nopții. Simt junghiul care m-a chinuit azi-noapte la fel de insistent. Pășesc greu, în picioarele goale, pe parchet. De 3 zile mă folosesc din nou de amicul meu, bastonul. Iar face figuri genunchiul stâng. Eheee, Mirelo, ce te-ai mai avânta pe aleile parcului la o tură de alergare, așa-i? Sunt aproape 20 de ani de când n-ai mai făcut-o. Hai, lasă, că și 2000 de pași pe zi prin casă sunt buni. Ioana de la 2 nici pe ăia nu mai poate să-i facă. Stă cu pledul pe ea și se uită la televizor toată ziua. Tu ești bine, o babă sprintenă de 80 de ani.
Încerc s-o alung pe obraznica asta care vorbește întruna în capul meu și mă grăbesc spre bucătărie, să pun de ceai. Hahaha, te grăbești, auzi! Merg și sunetul bastonului care atinge podeaua îmi pare ca un cântec care mă duce în trecut. Toc, toc. Toc, toc. Oh, podeaua mea plină de povești! Puternică, neatinsă de vreme, scena vieții noastre. Mă îndrept, ghidată de sunet, către birou. Deschid laptopul.
Jurnalul femeii care iubește viața
Și-o mai aduce moșul meu aminte… Dar chiar, unde-o fi acum? Iar a plecat cu noaptea-n cap la piață. Mâine se mai întoarce, la cât de greu merge… Și-o mai aduce el aminte cât ne-am chinuit să găsim pe cineva care să ne aducă cel mai bun parchet în casă? Ăsta care acum cântă sub loviturile bastonului meu… Când am găsit-o pe Alma, Alma Parchet, ne-am închinat la toți sfinții. În sfârșit niște profesioniști care să ne îndrume ce pardoseală să luăm pentru casă. Pentru o viață. Matei era mic și jucăuș. Nu-i stăteau piciorușele goale cât era ziua de lungă. Lipa-lipa pe parchet. Cu toate jucăriile în jur. Ne trebuia o pardoseală durabilă, de calitate, rezistentă la uzură. Iată-ne și azi cu ea. 40 de ani mai târziu…

De ce parchet de la Alma Parchet?
Oare pe ce or pune preț tinerii acum când își renovează casele? Pe Matei l-am îndrumat, deși noră-mea nu prea era de acord să cumpere tot de unde am luat și noi. Cu toate facilitățile, cu toată consultanța pe care o dau profesioniștii, cu tot serviciul de montare la cheie. Bine, ea e și încăpățânată. Ea vrea mochetă. Nu-l lasă pe Paulică deloc cu piciorușele goale, să alerge liber. De-abia când vine la mine are și el ocazia să se desfășoare. Îmi umple inima când îmi zice: Buni, știi tu ce bine mi-e mie la tine cu picioaele goae pe pachet? Sunt liber, buni, sunt liber!
Și eu eram tânără când am renovat, dar consultanța oferită m-a ajutat. Era magazin online cu showroom și pe vremea aia. N-am putut să merg la ei, așa că m-a ajutat un consultant profesionist, prin telefon. 30 de minute de consultanță gratuită prin telefon a fost exact ce mi-a trebuit ca să înțeleg niște lucruri. Foarte util. Mi-a explicat avantajele fiecărui tip de parchet, ca să știu ce să iau. Andrei era plecat, eu neștiutoare și cu copilul târâș după mine…


Deci, sper să cântăriți bine lucrurile, tinereilor care vă clădiți o viață, o căsuță a voastră. Să luați în calcul toți factorii atunci când vă gândiți să cumpărați podelele. Că e parchet din lemn masiv, că e parchet dublu sau triplu stratificat, important e să se potrivească la nevoile voastre. Dacă stați și cugetați puțin, o puteți face pe viață. Să vă țină cât oți trăi. Așa cum e în cazul nostru. Eu l-am îngrijit, m-am preocupat să îl curăț cu ce trebuie. Și uite, sunt 40 de ani de atunci… Ne ține, săracul. Martorul tăcut al tuturor trăirilor, evenimentelor, al vieții în desfășurarea ei. Ascultați la mine, că-s femeie bătrână și știu ce zic. Îl am în casă, îmi plimb pașii zilnic pe el. Uite la ce trebuie să vă gândiți când vă luați parchet:
- Din lemn autohton – stejar nefinisat (parchetul din clasa A), stejar rustic, stejar uleiat, stejar industrial, frasin natur, frasin select, lemn de mesteacăn sau lemn de fag.
Varietate de nuanțe – intense și calde sau culori deschise și reci. Cum vi se potrivește vouă mai bine, cu tot ce mai puneți prin casă – mobilă, draperii, perdele.
- Din lemn exotic – Doussie nefinisat, Iroko nefinisat, Merban nefinisat, lemn exotic nelăcuit și multe altele.
Poate fi recondiționat la o anumită perioadă de timp, de maxim 4 ori. Noi l-am recondiționat de vreo 2 ori. Când a crescut Matei o dată, că încetase să mai hârșâie toate roțile mașinuțelor pe el și încă o dată acum ceva timp.
Fabricat integral din lemn, din 2 sau 3 straturi dispuse perpendicular unul deasupra celuilat. Strat superior fabricat din esență nobilă (aveți garanția durabilității). Celelalte straturi sunt fabricate din lemn de mesteacăn, în cele mai multe cazuri.
- Parchetul dublu stratificat are stratul de uzură din frasin sau stejar și strat de suport. Grosime 10-14 mm. În ceea ce privește finisarea, vorbim de mai multe variate – uleiat, lăcuit, bizotat sau albit.
Disponibil în culori naturale, gri-maro, alb sau wenge.
- Parchetul triplu stratificat are stratul de uzură din stejar, nuc, frasin și esențe exotice. Straturile de suport sunt din lemn de conifere. Grosime 14-16 mm.
Cum am ales parchetul dublu stratificat ca să fie în concordanță cu spiritul casei
Casa e viața noastră. Am petrecut în ea mai mult de 75% din timp, dacă mă uit în urmă. Am fost oameni de casă. Ne-a plăcut să stăm în locușorul nostru, să ne iubim și să ne bucurăm unii de ceilalți. Fiecare colț din apartamentul nostru are o poveste scrisă în timp. Parchetul ăsta ne-a susținut zeci de ani și a fost martorul construirii istoriei noastre, ca familie. Ambii artiști, și eu și Andrei, iubitori de natură, de lucruri clasice care să ne completeze viața, tot ce am ales pentru casa noastră a fost exact pe direcția asta. Evergreen, elegant, durabil, de calitate. Hai să vă zic ce am ales noi.
Parchetul dublu stratificat Chevron 45 A° - Nefinisat Stejar Natur - 14x110x450 mm

L-am ales după o cercetare amănunțită a ofertei. Din punct de vedere estetic, am vrut să reziste și peste timp. Dar și ca să mă simt ca o franțuzoaică din secolul al XVIII-lea, de ce să vă mint… Și uite, că se poartă și acum tăietura asta, în unghi de 45 de grade, și se purta și acum 60 de ani. Am mers la sigur cu aspectul elegant, clasic. Mi-a plăcut mult că a păstrat aspectul fibrei naturale a lemnului. Parchetul dublu stratificat Chevron e potrivit și pentru încălzirea prin pardoseală. Ori noi îl aveam pe Matei mic când l-am pus. Mergea de-a bușilea, se târa.
Parchetul Alma - inima casei
Loc de joacă pentru copil. Deși e om mare acum, la casa lui, îmi sunt atât de vii amintirile cu Matei mic. Îi sfârâiau piciorușele sprintene pe parchet. Că se lupta cu monștri sau se lua la întrecere cu motanul Optimus, că făcea covor de lego sau bază de antrenament pentru dinozauri, totul se întâmpla pe parchet. Terenul de explorare a noilor posibilități de joacă. Noi îl priveam bucuroși de fericirea lui și, de multe ori, ne alăturam acestui mini univers. Parchetul ne-a fost plajă pe timp de iarnă, în timp ce covorașul rotund din mijlocul sufrageriei ne era marea cea albastră, ne-a fost deșert și câmpie când ne antrenam în jocuri de-a cercetașii exploratori.

Sala de sport și meditație. Să știți că n-am fost toată viața o babă care își târșâie picioarele și simte junghiuri și dureri la rotulă. Am fost sprintenă și alergătoare de curse timide prin parcul Tineretului. Alergam 10 km pe zi. Da, da. Și, când ajungeam acasă, făceam stretching. Adică mă întindeam, că nu știu cum îi mai ziceți voi acum. Întindeam mușchii și oasele. Unde? Pe parchet. Cea mai bună suprafață. Parchetul nostru era sala mea de gimnastică. Făceam încălzirea dinainte de alergare și plank-uri. Exercițiile-alea de îți încordează tot corpul. Dimineața mă așezam turcește, cu tălpile goale și meditam 5-10 minute. N-am început de tânără, din păcate. M-a apucat meditația pe la 45 de ani, când am simțit că nu mai pot să duc gălăgia din cap. Energia lemnului din care e făcut parchetul meu s-a simțit tot timpul. Mai ales în momentele mele de meditație. Una e să ți se relaxeze corpul pe lemn natural și alta e să te întinzi pe o bucată de plastic sau orice alt material.

Cele mai distractive întâlniri cu prietenii au avut loc pe jos, pe parchet. Cu castronul de floricele sau la un maraton de filme. Făceam petreceri în pijamale cu fetele. Beam must, mâncam gogoși și râdeam până nu ne mai simțeam mușchii burții. Doamne, de multe ori adormeam acolo, pe jos. Ce vremuri! Acum, dacă mă întind, nu știu dacă mă mai ridic vreodată. 🙂
Ring de dans. A suportat bietul parchet zeci de perechi de picioare zbenguindu-se la revelioane, aniversări sau reprize de dans spontane, fără ocazii speciale. Știu că nu se face, dar eu întotdeauna mi-am rugat invitații să își lase pantofii la ușă. Mai ales că îmi calcă pragul doar prietenii. Parchetul meu nu a simțit împunsăturile tocurilor sau greutatea bocancilor. Lemnul e sacru. Și eu am avut grijă mereu ca toată vitalitatea asta a lui să nu fie ștearsă. Și-acum dansăm, eu și Andrei. Șontâc-șontâc, dar o facem odată la ceva timp. Copiilor (lui Matei și familiei lui) le place să ne urmărească. Ei zic că-i inspirăm să nu se lase doborâți de bătrânețe. Păi cum să nu dansezi? E cea mai frumoasă mișcare a corpului. Al doilea rost al picioarelor. Pe ritm, pas cu pas, pe parchet, cu tălpile goale.
Parchetul - scena amintirilor
Parchetul dublu stratificat pe care îl avem e parte din familie. Martor al evenimentelor din ultimii zeci de ani. El, stoic, puternic, tăcut și primitor, ne-a fost fundație în toate planurile, a luat parte la fericiri, lacrimi, dureri, bună-dispoziție. A fost tânăr, puternic, cald și primitor și a rămas la fel, deși noi ne-am rablagit pe ici pe colo. 🙂
Dă play pe video să vezi povestea noastră!
Mă ustură ochii. Iar mi-or fi crescut dioptriile. Închid laptop-ul și îmi așez tălpile, pe rând, pe podea. E cald și bine. Toc, toc. Toc, Toc. Bastonul atinge parchetul masiv. Ne susține pe amândoi. Bățul ăsta care mi-e sprijin, din când în când, de mai bine de 5 ani și pe mine, o femeie sprintenă de 80 de ani care iubește viața. Se-aude ușa. Heheheee, se ține bine moșu’ meu, a ajuns la timp. O fi uitat iar să ia pătrunjel?
Coperta foto a video-ului aparține lui Monoar Rahman Rony – Pixabay.
Bătrânețe imaginată pentru SuperBlog 2021.
Related


You May Also Like

Ana face #smartshopping prin CashClub. Fii Ana!
11 November 2021
Să-ți fim remorcă până la sfârșitul vieții
8 October 2021
10 Comments
Oana
Doamne mi au dat lacrimile Miri! Geniala povestea!
ralu990
Imi place maxim cum ai facut articolul asta! Felicitari,Mirela, e de 200 de puncte!
Cat despre mos, cred ca iar a luat leustean dar pana la 100 de ani o sa invete sa le deosebeasca!
Miri
Heei, Ralu, saru’mana! Ce ma bucur ca ți place. Cel mai mult mi a plăcut și mie sa îl scriu. ❤️
Ana Maria
Ce dulcica este animatia! Felicitari pentru articol, Miri!
Oana
Genial!
Miri
❤️❤️❤️
Roxana
Sper sa te bucuri de premiu asa cum m-am bucurat eu de povestea ta.
Miri
Ma bucur ca ți a plăcut! Tare mult ma bucur, Roxana! Multumeeesc! ❤️
Diana
Frumoooos!!!
Miri
Saru mana, Diana! ❤️