Familia e refugiu, e dragoste necondiționată, e prilej de bucurie și adăpost. De Paște, tradiția în familia noastră ne aduce pe toți împreună. De la mic la mare, de prin toate colțurile țării ne adunăm la o scrumbie și un pahar de vin pentru a ne bucura împreună de învierea Domnului. Mama se asigură că masa e plină de bunătăți, iar noi ne asigurăm că atmosfera caldă și veselia sunt elementele cheie ale zilelor de sărbătoare.
Una dintre amintirile cele mai dragi mie este o zi de Paște care persistă în suflet ca un tablou de familie pictat cu nuanțe de vin și arome îmbietoare. Era o dimineață de Paște ca oricare alta, cu mirosul îmbietor al bucatelor gătite cu dragoste de mama și așteptarea nerăbdătoare a adunării membrilor familiei. În mijlocul acestei atmosfere încărcate de emoție și nerăbdare, unchiul meu, cunoscut pentru spiritul său glumeț și poveștile captivante, pășea în încăperea luminată de razele soarelui de primăvară, cu o sticlă de Cabernet Sauvignon de la Beciul Domnesc în mână. Așa simțea în fiecare an că pecetluiește momentele astea pline de emoția revederii. Îi plăcea să spună: vinul e sângele lui Isus, iar eu îl iubesc pe Isus.
Sticla de vin, ca un simbol al tradiției și al bucuriei, a fost primită cu aplauze și zâmbete în rândul familiei, iar unchiul meu, cu o strălucire jucăușă în ochi, și-a găsit locul la capătul mesei, gata să împărtășească din bogăția amintirilor sale.
Printre îmbulzeala veselă a copiilor care se jucau în curte cu cei doi pui de căței aciuați de pe te miri unde unchiul Tase a început să povestească despre sărbătorile de Paște din copilăria lui, despre aventurile petrecute alături de rudele noastre dispărute și despre bucuria simplă a vieții de pe vremuri. Iarba era mai verde, soarele mai strălucitor și mai sănătos, zicea el, jocurile implicau întotdeauna natura și ceea ce oferea ea.
Își trăise copilăria pe Luncă. Un loc comunitate în mijlocul satului. Lunca era plină de iarbă care hrănea vacile sătenilor, iar casele împrejmuiau într-un cerc perfect locul. Era locul magic în care copilăria se desfășura în liniște, cu încetinitorul, îndemnând, parcă la savurarea fiecărui moment petrecut alături de ceilalți copii. Veri, frați, vecini.
De Paște, conform tradiției, se construia scrânciobul, un leagăn de lemn care se balansează sau se învârte în cerc. pe care sătenii îl puneau la dispoziția copiilor. Aveau propriul parc de distracții. Unchiul Tase se lupta mereu cu ceilalți copii pentru un loc în leagăn. Îi păcălea, îi mituia cu corcodușe, le era furnizor de gogoși calde făcute de bunica. În Vinerea Mare copiii se adunau și făceau planul pentru toate cele trei zile de Sărbatoare. Locul de întâlnire pentru a merge împreună la biserică în seara Prohodului, hainele pe care urmau să le îmbrace în prima zi de Paște și, mai ales, cine avea întâietate în a se bucura de scrânciob.
Ochii unchiului se umpleau de lacrimi în timp ce sorbea din vinul roșu de la Beciul Domnesc adus special pentru întânirea cu cei dragi. Amintirile curgeau firesc și cuvintele se împleteau în povestiri cu umor, cu drag, cu nostalgie, dar și cu durere pentru pierderea unora dintre protagoniști. Vinul bun are puterea asta. De a dezlega mintea și de a da libertate cuvintelor. O masă cu bucate și un vin bun, că e o Tămâioasa Românească sau Feteasca Neagră, că vorbim despre Feteasca Regală sau Muscat Ottonel, vinul leagă oamenii și ajută la construirea și menținerea relațiilor.
Unchiul Tase e fan declarat al brandului Beciul Domnesc. Nu ratează nicio ocazie să ne povestescă cu însuflețire, așa cum relatează și amintiri din trecutul lui, despre brandul ăsta de vin, principalul lui furnizor de licoare magică, cum îi place lui să-l denumească. Sunt peste 1.400 de hectare de viță de vie nobilă, întinse pe câteva podgorii cunoscute, gen Cotești, Odobești, Panciu și Huși. Se mândresc cu un loc special, un fel de bijuterie, Monumentul Beciul Domnesc, care datează de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Acolo se păstrează peste 100.000 de sticle de vin.
Pe lângă asta, în portofoliul lor găsești tot felul de produse: vin, vinars, băuturi spirtoase și oțet. Vinurile sunt de toate felurile, de la Mirabilis Machina la Sigillum Moldaviae și altele. Și dacă vrei și mai multă varietate, au și vinarsuri ca Miorița și Jad. Fiecare pahar aduce cu el gustul și tradiția zonei, așa că e alegerea perfectă pentru orice sărbătoare. Știe unchiul Tase ce știe.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2024. Surse foto – arhiva personala, Pexels si Beciul Domnesc.
