Publicat în Rețete cu poveste

Prajitura cu pere, ciocolata si migdale (reteta)

Mateiu e hotoman. Mare hotoman. Are strategii si invarteli. De fiecare data, seara, cand i se interzice sa mai stea pe tableta sau la televizor si nu mai stie ce sa faca, pac: mami, hai sa facem o prajitura, te rog frumos de tot! Cu mixerul, cum iti place tie. Eu, pana acum 2 zile, eram tare fericita. Ia, uite, ce copil dornic sa gatim impreuna… De unde…Pe langa faptul ca el voia sa isi omoare timpul, ca sa nu mai stea el sa se gandeasca la ce ar putea sa se joace si, ca sa nu fie nevoit sa imprastie jucariile ca apoi sa trebuiasca sa le si stranga, vine cu propuneri d-astea de-mi inalta mie inima. Si mai are un motiv ascuns. Incearca sa ma convinga ca prajitura sa fie cu ciocolata, ca sa ii dau si lui 2-3 patratele din ea.

Citește în continuare „Prajitura cu pere, ciocolata si migdale (reteta)”
Publicat în Galagie Mare

Grămada care ne compune. Depresia și anxietatea ca surse de inspirație

M-a întrebat o amică cum de pot fi atât de autoironică și să umplu scrierile mele cu umor și brusc, de la o postare la alta, să pot deveni serioasă și să expun trăiri intense, cu iz de suferință. Cum se întâmplă switch-ul…
Sunt o circăreasă (iată, ce cuvânt sublim 😂). În cea mai mare parte a timpului, mai ales în prezența altora, îmi place să îi dau cu veselie și umor. Și ce material mai bun decât propria-ți persoană poți avea? E mult mai la îndemână să faci mișto de tine. Plus că simțul penibilului la mine e în pom și pomu’ departe rău. Fac asta în preajma celorlalți conștientă de faptul că oamenii au propriile neguri care le toacă interiorul. De ce aș mai veni și eu cu ale mele? Nu mă ascund. Doar că prefer să dau mai departe pozitivitate.

Citește în continuare „Grămada care ne compune. Depresia și anxietatea ca surse de inspirație”
Publicat în Galagie Mare

Două femei – fără să știe, fără să vrea…

Demult, în Bucureștiul comunist trăiau două femei. O soacră și o noră care urmau rețeta bine-cunoscută în cazul unei astfel de relații. Nu exista comunicare, nu exista toleranță, doar reproșuri și frustrări de o parte și de cealaltă. Soacra crescuse doi băieți pe care îi dăduse lumii și nu accepta nicio femeie ca fiind cea mai importantă în viața lor de adulți în afară de ea. Era mamă. Și nu avea puterea să conștientizeze că acum inima lor se împărțea.

Citește în continuare „Două femei – fără să știe, fără să vrea…”