Publicat în Bad Mom

Ce sa-ti aduca Mosul…?

Mi-ar placea ca Matei sa creada in Mos Craciun mult timp, desi am auzit ca scade media de varsta la care se dezvaluie adevarul. Ca se grabesc mai tare copiii sa imprastie breaking news-urile printre prieteni si sa le zdruncine lumile celor care inca cred (asa cum si lor le-a zdruncinat-o cineva). E magic si cred ca ar trebui sa dureze cat mai mult. Ce-as mai tine pentru el timpul pe loc, sa mai staruie putin la varsta asta la care intelege lucruri si se bucura de ele. Mi se pare varsta perfecta la care mai poti sa zabovesti un pic. E joc, e creativitate si imaginatie, sunt revelatii si constientizari. Dar, mai presus de toate astea, e inca magie.

Pentru ca in perioada asta am evitat sa facem cumparaturile din supermarketurile mari si am preferat sa apelam la aplicatii gen Bringo, ni s-au pus in plase si diverse pliante si cataloage. Iar Matei, ajutorul meu de bucatar, prezent tot timpul in bucatarie, la despachetarea bunatatilor, a insfacat, inca din noiembrie, un catalog de jucarii primit in plasele cu comanda. La inceput l-a rasfoit. Apoi a trebuit sa il cercetam impreuna, la insistentele lui, asa cum facem cu cartile. Si si-a si ales cadourile pe care isi doreste sa le primeasca de la Mos Craciun. M-a intrebat daca Mosul poate sa aduca cadouri de la Carrefour si eu i-am spus ca poate aduce orice, atata timp cat are timp si resurse sa le faca impreuna cu renii.

Fiindca stiam ca o sa plecam mai devreme la ai mei si nu o sa existe timp fizic sa ma asigur ca Mosii aduc ce trebuie, mi-am propus, inainte de Mos Nicolae, ca in doua dupa-amieze sa fac un tur de forta si sa ma asigur ca cei doi aduc ce-si doreste micutu’. Doamne, ce chin, ce naduseli si alergatura… Ziceai ca-s o iapa in capastru’ fara directie, gata sa rupa lantu’ si sau se tot duca. Nu stiu de ce atunci cand trebuie sa fac cumparaturi nu ma comport si eu ca orice femeie: s-o fac cu placere, cu migala, in detaliu, sa admir, sa miros, sa ma bucur. E o corvoada si doar o sarcina de indeplinit, din pacate.

In sfarsit, am rezolvat, intr-un final, cazuta lata la volanul masinii, ca dupa 100m garduri. Si-a venit si Mos Nicolae. Am simtit dezamagire in privirea lui Matei. S-a bucurat, initial, ca i-a adus obiectul pe care si l-a dorit, numai ca nu era chiar ce era in mintea lui. (ca sa intelegem ce inseamna marketingu’ si promovarea si fotografiile in promovare :)))). P.S. A vrut niste legume, fructe si un mixer, toate din lemn, pentru ca urma sa ii ceara o bucatarie intreaga lui Mos Craciun.

A simtit nevoia sa faca upgrade la comanda pentru Mos Craciun. Fix dupa ce si-a desfacut cadourile de la Mos Nicolae. Si, pe langa bucatarie, a mai cerut si un telefon de jucarie si un traseu cu Hot Wheels. Pleaca, Mirelo, iar, la cumparaturi, injugata, asudata toata, ca sa nu mai vezi dezamagirea aia in ochii copilului, ca te rupe. (stiu, stiu, ca fac exact pe dos de ce zice la cartile de parenting, dar in perioada asta chiar nu-mi pasa…). Si ia din nou mallu, hipermarketul si rafturile la rand, sa gasesti ce ti-a aratat cu degetelul pe catalog. Si… in lupta aia nebuna cu marfurile claie peste gramada, cu disperarea in ochi si respiratia sacadata…apar un cameraman si-o reporterita de la nu stiu ce televiziune. Unde sa fugi? Ce sa faci, ca sa nu pari penibila in incercarea de-ai evita?! Ei, nu mai ai ce face, ca-s fix in fata ta, cu microfonu’ plasat intre ochi.

Reporterita: Buna ziua, ïi cumparati copilului dvs. tot ce isi doreste de la Mos Craciun

Eu: Nuuu, ii explic ca are resurse limitate si…

Reporterita: ati cumparat mai multe jucarii in pandemie?

Eu: nuuu, ca noi n-avem nevoie de lucruri materiale pentru joc (ahahhhaahhaaaaa :)))))))), noi facem multe jocuri de rol (oh, Doamne, cum ti-a iesit asta?!)

Am plecat, cu ochii-n pamant de rusine c-am scos asemenea grozavii pe gura si cu convingera ca, daca Matei mai aduce vreo modificare la comanda catre Mosu, o sa ii spun ca bosorogul e falit, ca pandemia l-a afectat financiar si pe el si ca ii dau bucataria mea adevarata de tot, lui, numa’ sa nu fiu nevoita sa mai calc in mall-uri si-n super si hipermarketuri…

Photo by Markus Spiske and Mike de la Pexels

Publicat în Bad Mom, Rețete cu poveste

Turtă dulce cu poveste (rețetă)

Matei refuză să facă orice temă transmisă de educatoarele de la grădiniță. Tot ce e temă e bau-bau. Am încercat de mai multe ori să i le prezint ca activități care vin de la mine. Gândite de mine pentru distracția noastră. Uneori își dă seama că e făcătură, alteori nu. Și, uite-așa, suntem codași la transmirea pe Classroom a temelor rezolvate. Cred că rămânem repetenți. Amândoi, pentru că nu face singur mai nimic. Trebuie să stau proțăpită lângă el. Nu vorbesc la plural pentru că noi facem caca, noi mîncăm piurețel sau alte exprimări din categoria asta. Ca o paranteză, mai nasoale sunt alea cu mi-a făcut caca moale sau mi-a răcit…

Să revenim…De câteva zile am în cap ideea să facem împreună turtă dulce. Era programată aseară treaba asta, împreună cu împodobirea bradului. Așa, ca-n filme. Ca la americani, dar în Berceni. Îmi și închipuiam cum o să miroasă a scorțișoară și noi o să împodobim bradu’. N-am fost în stare, nici eu, nici el, să facem nimic aseară. Am reprogramat. Și ce bine-am făcut. Pentru că, ce credeți?! Tema de azi de la grădiniță era să facem fursecuri pentru Moș Nicolae. Atâta noroc să am să încarc și eu, după mult timp, o temă rezolvată cum trebuie… ?! Pe subiect. Tare fericită am fost. Lui nu i-am spus, că le spuneam adio și fursecurilor și turtei dulci….E un rebel, vă spun. :))

Iată de ce ai nevoie pentru turtă dulce:

  • 160 gr unt gras la temperatura camerei
  • 400 gr făină
  • 1ou
  • 2 lingurițe scorțișoară măcinată
  • 60 ml miere
  • 200 gr zahăr (eu am pus brun, că m-am gândit că așa or să aibă culoarea turtei dulci pe care o știu și așa a fost)
  • puțină sare
  • 1/2 linguriță nucșoară
  • 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu

Iată cum faci turta dulce:

  1. Bate untul cu zahărul în bolul unui mixer pentru 3 minute, apoi adaugă oul și mierea. Amestecă până se incorporează.
  2. Amestecă, într-un castron, făina, scorțișoara, nucșoara, sarea și bicarbonatul
  3. Incorporează ingredientele uscate în amestecul de unt, zahăr , ou și miere.
  4. Frământă aluatul obținut pentru 3 minute pe blatul pe care ai presărat făină, ca să nu se lipească
  5. Fă o bilă din aluat și pune-o la frigider, într-o folie de plastic alimentară, pentru minim o oră.
  6. Intinde foi cam de 0,5 cm cu sucitorul și taie-l cu forme speciale de fursecuri sau turtă dulce.
  7. Bagă-le pentru 12-13 minute la cuptorul preîncălzit la 1700C, în tava tapetată cu hârtie de copt. Trebuie să fie puțin aurii când le scoți.
  8. Dacă vrei, poți să le ornezi. Eu am folosit ornament gata făcut, pentru că Matei nu mai avea răbdare să facem și glazură.
Asa ar trebui să arate înainte de a le băga la cuptor

Iată, deci, cum am făcut noi bradul (mai mult eu), cum am copt turte dulci (amândoi) și cum am mâncat deja jumătate din ele (mai mult el). Nu știu ce fac până mâine seară, când vine Moș Nicolae. Că se presupune că le-am făcut pentru el, să i le punem lângă ghete. Mi-e că nu mai rămâne nici una.

P. S. Toate pozele sunt făcute de mine. Nu-s culese de nicăieri. Deci, așa ar trebui să arate dacă vă-cumetați să le faceți.

Publicat în Bad Mom

Mateiu vrea la mama lui…

Mateiu vrea la mama lui. Mama lui l-a trimis la bunici, ca să poată să se odihnească și să se concentreze zilele astea pe proiectul în care e implicată. Mama lui vrea liniște și spațiu și timp singură în casă. Mateiu vrea la mama lui. Și, pentru că știe ce nevoi are ea, îi spune doar atât: vreau doar să dormi cu mine, mami. Atât. Și dimineața pleci la muncă. Are tati grijă de mine. Vreau doar sa dormi cu mine, mami.


Mami nu mai vrea liniște și spațiu și timp singură-n casă. Vrea doar niște aripi să zboare. Până la Matei, care vrea la mama lui.
Mama vrea la Mateiu ei. Întotdeauna.