-
O altfel de petrecere de Halloween, cu Novakid Romania
Chiar ieri vorbeam aici, pe blog, despre o petrecere de Halloween. O petrecere a adulților. Dar ce facem cu copilașii? Acum că vacanța e prelungită și în următoarele două săptămâni trebuie să ne gândim la tot felul de activități, workshop-uri, care să îi țină activi și să le și furnizeze informații folositoare. Tot timpul mă gândesc la ce mai pot introduce în programul lui Matei, astfel încât să îl și distrez, dar să rămână și cu ceva care să contribuie la educația lui. Învățare prin joacă. Și ia uitați ce chestie super drăguță am găsit! “Școala online de engleză Novakid îi invită pe copii și pe părinții lor să se…
-
Cum am ajuns să alerg 10km/zi? De frică.
Frica te învață să faci multe. Un mobilizator mai bun decât ea mie nu mi-a fost dat să experimentez. Așa că alergatul ăsta al meu e un soi de fugă mai mult. O disperare care mă împinge dimineața către parc și mă ține pe pistă o oră, gâfâind, asudând, cu muzică lăutărească și cover-uri pop de nunți în căști. Că mă știe lumea multitasking și nu mă dezic nici în chiloții de alergare de treaba asta. Mă pregătesc pentru cele 2 nunți la care trebuie să cânt în octombrie, chiar și atunci când fac jogging (dacă s-or mai ține). O comoară la casa de căsătorii a omului sunt, vă zic!…
-
SuperBlog – malaxorul creativității
Parafrazând o categorie a acestui blog, Ce caut eu în viața mea, mă întreb mult în ultima vreme ce fac eu cu viața mea. Săptămâna viitoare e ultima în care voi mai merge la serviciul-acasă și va începe o nouă etapă pentru existența mea plină de conținut – aceea de casnică cu șorț, așa cum a punctat bine, colegul meu Sebi. Pe lângă lacrima-n gât că nu mai merg două zile pe săptămână la salon, unde mă duceam, practic, la întâlnire și povești cu colegii-prietenii mei, mă mai străfulgeră și panica că nu știu ce o să fac. Desigur, unele lucruri sunt clare, pentru că ele reprezintă și motivul pentru…
-
Profesorii de viață
Astăzi am citit un articol postat de Raluca Anghel pe eunmicsecret.ro legat de faptul că există persoane pentru care dezvoltarea personală nu funcționează sau sedințele de coach-ing. Că e un proces greu și nu e la îndemâna oricui să se apuce de scormonit și reglat prin interior. Articolul mi-a adus în prim-planul atenției o idee pe care o mătrășisem de mai demult. Adică m-am enervat eu singură în sinea mea pentru puțin timp și-am dat-o naibii. O frustrare și o revoltă. Dar Raluca mi-a aruncat azi la fileu subiectul ăsta pe care nu voiam să îl expun aici, pentru că are un pic de hate. Justificat, zic eu în mintea…
-
5 lucruri pe care le-am învățat din alergare (panseuri de candidă atletă)
Viața îmi mănâncă tot timpul. Greu ajung să mă pun în fața laptopului și să dau drumul la cișmeaua gândirii. E vară, sufletul zburdă, dar mai ales picioarele. Revelația ultimilor zile e că eu alerg de mult timp, nu de acum două luni jumate-trei, când mi-am târât trupul superb și supraponeral pe cărăruile Parcului Tineretului întru eliminarea apei din corp (că asta era explicația, că rețin apă) și izbăvirea de păcatele tânjirii zilnice după pâine proaspătă, semințe de floarea soarelui și 2 până la 5 eclere. Alerg, cel puțin de când s-a născut Matei, ca o curcă beată și fără direcție pe diverse rute – grădiniță – acasă – muncă…
