-
Obiceiuri și metehne. Despre cum pierd timpul și n-o s-o mai fac
Sunt campioana nemedaliată la pierdut timpul aiurea. Nu vreau s-o fac. Vreau să fiu și eu extra-productivă, mega-eficientă, regina time-managementului. Îmi doresc cu fiecare fibră a corpului și fiecare colț ascuns al neuronilor funcționali. Nopțile încep, fără excepție, cu jurământul că de mâine gata!, începe procesul de transformare. Nu se mai poate! Și-mi promit marea cu sarea și setez tot felul de lucruri, de obiective. Îmi jur că adopt obiceiuri care să îmi facă viața un tango superb și lin. Fiecare a doua zi aduce o uitare de-aia soră cu Alzheimer. Puf! Au dispărut toate ca visele alea de nu le mai ții minte. Ca și cum nu te-ai fi…
-
Procesul, nu succesul!
Astea trei cuvinte răsunau în fiecare săptămână în sala de curs, făcând să vibreze sticla ferestrelor înalte şi soarele amiezii ondulat în ele. Procesul, nu succesul, dragii mei !!! – sufla spre noi vocea baritonală, fermă şi caldă a unuia dintre cei mai îndrăgiţi profesori din facultate. Şi mai avea ceva în ea vocea aia, suflarea aia… mai conţinea o nuanţă pe care o sesizam mereu, dar pe care, ca un copil care nu ştie să-şi numească emoţiile, nu ştiam atunci să o etichetez, să mi-o clarific. Purta în ea înţelegerea profundă, organică a acestor cuvinte, însuşirea lor la nivel celular, cumva. Şi au trecut anii şi am trecut şi eu…
-
Despre acceptarea de sine și încă ceva…
Oglindă oglinjoară câte riduri crezi c-or să-mi mai apară? Ca s-o parafrazăm pe maestra autoimpresiei artistice în oglindă… Asta fac eu de vreo 2 ani – mă uit în oglindă și mă ia cu vertij. Se întâmplă de când am luat-o la vale spre 40-ul amenințător și mi s-a stricat frâna de mână. Am luat-o la vale și la propriu și la figurat. De la piei până la un psihic incapabil să accepte că acolo ne ducem toți. Nu e cu preselecție. Nu zice nimeni: aaa, tu ești fată de treabă, mai stai o tură la îmbătrânire. Tu… Nu știu ce să zic, ai mâncat tot din farfurie deci ia…
-
O altfel de petrecere de Halloween, cu Novakid Romania
Chiar ieri vorbeam aici, pe blog, despre o petrecere de Halloween. O petrecere a adulților. Dar ce facem cu copilașii? Acum că vacanța e prelungită și în următoarele două săptămâni trebuie să ne gândim la tot felul de activități, workshop-uri, care să îi țină activi și să le și furnizeze informații folositoare. Tot timpul mă gândesc la ce mai pot introduce în programul lui Matei, astfel încât să îl și distrez, dar să rămână și cu ceva care să contribuie la educația lui. Învățare prin joacă. Și ia uitați ce chestie super drăguță am găsit! “Școala online de engleză Novakid îi invită pe copii și pe părinții lor să se…
-
Cum am ajuns să alerg 10km/zi? De frică.
Frica te învață să faci multe. Un mobilizator mai bun decât ea mie nu mi-a fost dat să experimentez. Așa că alergatul ăsta al meu e un soi de fugă mai mult. O disperare care mă împinge dimineața către parc și mă ține pe pistă o oră, gâfâind, asudând, cu muzică lăutărească și cover-uri pop de nunți în căști. Că mă știe lumea multitasking și nu mă dezic nici în chiloții de alergare de treaba asta. Mă pregătesc pentru cele 2 nunți la care trebuie să cânt în octombrie, chiar și atunci când fac jogging (dacă s-or mai ține). O comoară la casa de căsătorii a omului sunt, vă zic!…
