Bucuria câștigului la Gala Spring SuperBlog 2021

Scriu aceste rânduri între o ciorbă de găină de țară și un ostropel care mă asteaptă să-l execut, ca orice gospodină full-time care se respectă. De când am ajuns acasă, după weekend-ul petrecut la Hotel Opal, în stațiunea Cap Aurora, cu prilejul Galei Spring SuperBlog 2021, mi-am dorit să găsesc un moment în care să mă pun în fața laptop-ului, cu toate cotloanele minții treze, astfel încât să pot scrie un post despre ce s-a întâmplat zilele trecute. M-a luat viața pe nepregătite și a trebuit să amân până acum. Drumuri, ciorbe, aruncat tot de prin dulapurile din bucătărie, că ne-au năpădit musculițele amatoare de făină și alți carbohidrați, mașina de rufe zdrăngănind agitată să scoată nisipul din tot ce a compus bagajul pentru mare, și câte și mai câte.

Sursă foto – facebook.com/SuperBlogs

Nu promit, neapărat, că voi fi coerentă. Semi-lobotomizată am fost și când a trebuit să țin speech-ul de acceptare a premiului 3. Emoția mi-a înghețat și ultima urmă de limpezime a gândurilor și m-a transformat într-un copil fâstâcit și bucuros peste poate, cu multe ă-uri în discurs. Îngăduitori, oamenii (colegii mei bloggeri și sponsorii) prezenți la eveniment, m-au ascultat cu răbdarea adulților raționali.

Ce am câștigat în SuperBlog?

Oameni. Prezențe noi în viața mea. Întâlniri cu persoane creative, talentate și deștepte. Cu cei care pe parcursul celor 17 probe din concurs m-au ajutat și m-au încurajat.

Comunitate. Au spus mulți în speech-uri că oamenii ăștia puși laolaltă de Claudia și Albert formează, alături de ei, o familie. S-a repetat mult asta, pentru că așa e. Pentru că, deși i se spune competiție, un cadru în care unii concurează împotriva altora (așa cum scrie la carte), adică sunt adversari, nu simți nicio clipă asta. E o activitate creativă între prieteni. E mult fair-play. Eu așa am simțit. M-am bucurat pentru fiecare câștig de probă, ca și cum ar fi fost al meu și am primit, la rândul meu, aceeași senzație. Că sunt oameni care se bucură pentru mine. E mare lucru.

Sursă foto – facebook.com/SuperBlogs

Cunoștințe/Informație. Acum știu să scriu un advertorial. Am învățat, pas cu pas, urmărind discuțiile de pe grup, citind articolele colegilor mei, informându-mă. Dar multe am învățat din ajutorul pe care mi l-au dat ei direct.

Cum a fost la Gala Spring SuperBlog?

De pe la mijlocul competiției mi-am dorit să ajung să îi cunosc pe cei cărora le citeam articolele cu care participau (și nu numai), pe cei care se aflau în spatele comentariilor de pe grupul SuperBlog. Am simțit aproape de inimă câțiva cu care am interacționat mai mult și (ce ciudată e firea asta omenească) au început să îmi fie dragi. Nu știam dacă voi fi chemată (credeam că dacă nu scrii la toate probele nu poți participa și eu nu eram sigură că voi putea să scot ceva pentru toate probele) și asta mă întrista. Mă întrista și mă ambiționa. Ce bucurie a fost să aflu ulterior că ești binevenit chiar dacă ai dat skip uneia sau mai multor probe. Nici pomeneală să visez la podium la momentul ăla.

Întâlniri așteptate

Am așteptat nerăbdătoare să îi cunosc pe Claudia și Albert, părinții competiției, întotdeauna gata să ofere informații și să lege lucrurile în comunitate. Să pot să le îmbrățisez pe fetele cu care am râs mult online, cu care am interacționat și în afara #SuperBlog, dar datorită acestei competiții care mi le-a adus în lista de prieteni.

Ana-Maria Haller (Ladyinblack.ro și Dusacucartea.ro) este exact așa cum mi-am imaginat-o – puternică, dar blândă, o femeie care transpiră corectitudine și bunătate. Ce bucurie, Anita, să stăm de vorbă, să râdem și să te cunosc face-to-face.

Violeta Giol (https://violetagiol.wordpress.com/), vecină de cartier, mamă puternică, pe poziție, un om deosebit de fain și un partener de discuție foarte fun. Vio, bem cafeaua aia cu care ne-am tot amenințat, acum că știm că ne despart câteva scări de bloc.

Diana Elena Gole (dealedianei.ro), ocupanta locului 2. O femeie puternică, determinată și ambițioasă. Exact așa îmi imaginam că e, chiar și înainte de a o întâlni. Un om cu scrisul în vene, care-și merită locul cu brio în blogosferă. M-am bucurat să ne vedem, în sfârșit, Diana.

Oni Onet (inimadincuvinte), câștigătoarea ediției din toamnă a SuperBlog, un om care m-a încurajat pe tot parcursul competiției și care mi-a apreciat mare parte din articole. Ne-am întâlnit pe plajă și ne-am recunoscut imediat (bune și pozele de profil de la facebook). Mulțumesc, Oana! O încântare să te știu!

Sursă foto – facebook.com/SuperBlogs

Almona Țilea (almonacalatoreste.ro), această iubitoare de de călătorii, pasionată de tot ce poate oferi Grecia, acest om cu o energie a scrisului care transpare încă din primele rânduri citite pe blogul ei. O prezență elegantă și jovială de care m-am bucurat din tot sufletul weekend-ul trecut. Almona, cheers!

Daniel Botea (danielbotea.ro) cu alura lui elegantă de profesor care m-a surprins cu jovialitatea. Daniel, recunosc, nu mă așteptam să fii atât de prietenos. Mi te imaginam un dascăl în ale blogging-ului serios, cu nuiaua pregătită :)) O bucurie să te aflu așa cum ești!

Tonef-Filip Irina Georgiana (pentrumamedegemeni.ro), această super-woman, super-mamă. Te admir, Georgiana, pentru energia pe care o ai, deși faci atât de multe lucruri. Te admir și te felicit și mă bucur că te-am întâlnit!

Întâlniri dorite

Au fost câteva persoane cărora le-am simțit lipsa. Pe care aș fi vrut să le îmbrățișez și să mă bucur de întâlnirea cu ele. Partenere de competiție cu care am împărțiti emoții și sesiune de râsete online și bucuria articolelor apreciate de sponsori, dar și idei, păreri, dezbateri pe diferite subiecte dinafara concursului. Din păcate, ele n-au putut fi prezente la ediția asta a Galei. Dar știu că va veni momentul în care se va întâmpla: Mari, Mona, Denisa, Dana, Anamaria, Alexandra, Anaphielle Miller. Can’t wait to meet you wonderful girls!

Mulțumiri

Le mulțumesc tuturor celor menționați mai sus pentru ajutor, pentru răbdare, pentru încurajări și informații, pentru prietenie. Și pentru întâlnirea plină de emoție și bucurie!

Sunt recunoscătoare sponsorilor care au apreciat articolele mele și care mi-au dat încrederea că pot să fac asta. Și că, scriind pentru fiecare probă în parte, cu cerințe diferite, cu dorințe de a se pune accent pe aspecte diferite (unii au cerut multă creativitate, alții au vrut respectarea dpdv tehnic a chestiunilor legate de SEO, alții ne-au pus la treabă în privința documentării, astfel încât produsele/serviciile lor să fie prezentate cât mai în amănunt), mi-am îmbogățit considerabil plaja de cunoștințe. Mulțumesc Georgianei Enache și Corinei Ștefan (Alma Parchet și ixpr.ro) pentru aprecieri și încurajări, pentru boost-ul de încredere în ceea ce pot să fac pe care l-am simțit în urma discuției pe care am avut-o, o interacțiune extrem de plăcută. A fost o bucurie să vă întâlnesc și să simt căldura cuvintelor apreciative din partea voastră.

Georgiana Enache și Corina Stefan

Mulțumesc Claudia și Albert pentru că „am dat de voi”, pentru că v-a trecut prin cap acum mulți ani să faceți să se întâmple un astfel de concurs în online și că ne aduceți aproape unii de ceilalți.

Claudia cea minunată

Mulțumesc Hotel Opal pentru găzduire și răbdare. Cred c-am bătătorit drumul dintre camera 312 și recepție cu diversele rugăminți pe care vi le-am adresat și vizavi de care ați fost extrem de amabili să îmi oferiți ajutor: am uitat cheia de la mașină la recepție, geaca pe terasă, am avut nevoie de o foarfecă să îi tai slipul lui Matei că îl jena ceva…nu știm ce, dar l-am tăiat. Ia factura, dă factura, ia camera, dă camera. O gălăgie a cerințelor, așa cum îi stă bine unei minți zăpăcite. Vă multumesc pentru răbdare, ospitalitate și ajutor!

sursă foto – facebook.com/HotelOpalCapAurora

Mulțumesc Ramona Anastasiu (casuta-anastasiilor.com) pentru inspirație! Ești fabuloasă și pentru mine ești un om inspirațional. Felicitări din tot sufletul pentru câștigarea trofeului cu căsuța ta, a minunilor, cum îmi place mie să îi spun blogului tău. O bucurie să te întâlnesc!

Felicitaaari, Ramona! ❤️

Gala SuperBlog, gală a oamenilor talentați, creativi și cu inimi deschise!

Cu recunoștință, o viitoare veterană a competiției. Așa să-mi ajute Dumnezeu! :))

Sunt fucked-up, deci pot să ud și canapeaua

Nu sunt o feministă. Nu sunt pentru că am considerat întotdeauna că fără ei, fără bărbați, trăim mult mai greu, spre imposibil. Nu-mi săriți în cap. Poate că mă simt eu mai neajutorată. De multe ori am dat dreptate bărbaților în detrimentul femeilor și mi-am petrecut timp mai prețios în compania lor, prieteni buni fiindu-mi, decât ascultând false probleme și lamentările unor femei care nu știu pe ce lume se află, dar dau în ei, în bărbați, nenorociții, ca surdu-n clopot.

Citește în continuare „Sunt fucked-up, deci pot să ud și canapeaua”

Haos cu talent

Ultimul articol pe blog e din 11 ianuarie. 10 zile. 10 zile în care n-am reușit să stau jos 30 de minute fără să fiu ruptă-n gură de somn. Mă simt ca o băbuță la sfârșitul zilei, cu dureri de genunchi, de spate și obosită moartă. Nu fac nimic extraordinar, ce vă-nchipuiți?! Mâncare, curățenie, fac traseu viteză sufragerie-bucătărie la cele 50 de strigăte „mamiiiiiiiiii” pe zi. Și cam atât. Băi, da’ mă dor șalele ceva de speriat. Și mintea… Mintea lucrează, da’ prost, că nu poate să pună ideile cap la cap.

Citește în continuare „Haos cu talent”

Grămada care ne compune. Depresia și anxietatea ca surse de inspirație

M-a întrebat o amică cum de pot fi atât de autoironică și să umplu scrierile mele cu umor și brusc, de la o postare la alta, să pot deveni serioasă și să expun trăiri intense, cu iz de suferință. Cum se întâmplă switch-ul…
Sunt o circăreasă (iată, ce cuvânt sublim 😂). În cea mai mare parte a timpului, mai ales în prezența altora, îmi place să îi dau cu veselie și umor. Și ce material mai bun decât propria-ți persoană poți avea? E mult mai la îndemână să faci mișto de tine. Plus că simțul penibilului la mine e în pom și pomu’ departe rău. Fac asta în preajma celorlalți conștientă de faptul că oamenii au propriile neguri care le toacă interiorul. De ce aș mai veni și eu cu ale mele? Nu mă ascund. Doar că prefer să dau mai departe pozitivitate.

Citește în continuare „Grămada care ne compune. Depresia și anxietatea ca surse de inspirație”

Două femei – fără să știe, fără să vrea…

Demult, în Bucureștiul comunist trăiau două femei. O soacră și o noră care urmau rețeta bine-cunoscută în cazul unei astfel de relații. Nu exista comunicare, nu exista toleranță, doar reproșuri și frustrări de o parte și de cealaltă. Soacra crescuse doi băieți pe care îi dăduse lumii și nu accepta nicio femeie ca fiind cea mai importantă în viața lor de adulți în afară de ea. Era mamă. Și nu avea puterea să conștientizeze că acum inima lor se împărțea.

Citește în continuare „Două femei – fără să știe, fără să vrea…”

Un sfârșit de an cât se poate de prost…

Sunt foarte supărată. Sunt mâhnită și rănită. M-am perpelit toată ziua. La propriu. C-am dat drumu’ la cuptor să se facă cald în casă. Că nu e nici urmă de căldură și de apă caldă. Deci chiar m-am perpelit. M-am mai încălzit cu telefonu’ în mână că s-a-ncins de la scrollat. Măcar nu mi-am pus mănușile în casă…

Citește în continuare „Un sfârșit de an cât se poate de prost…”

Ca asa-s zilele mele…

Sunt la mama si scriu cu greu, pentru ca, de cand am ajuns, sunt intr-o stare de betie fara a fi consumat alcool. Sunt, efectiv, anesteziata. Dorm mult si mananc tot ce prind. Constientizez ca sunt pe o panta periculoasa, dar, deocamdata, nu pot sa fac nimic. Ma conformez si fac ce-mi cere corpul. E ca si cum zice: lasa-ma putin sa ma relaxez. Ca m-ai tinut numai intr-un stres si-o alergatura. Pana in ianuarie, cand ma intorc in Bucuresti, e posibil sa ma dublez.

Am fugit la ai mei, ca un copil mic care are nevoie de protectie si caldura. Si cand am pus piciorul in casa, m-am relaxat cu totul. Mi s-a golit mintea, corpul isi vrea portia de odihna. In ultima vreme stresul se accentuase. In jurul meu, prietenii s-au pozitivat (Slava Domnului, sunt ok toti), eu alergam sa-l las pe Matei (cat mergeam la munca) rudelor noastre dragi (dar aflati toti in zona de risc) si stateam cu un stres fantastic c-as putea fi sursa imbolnavirii lor. Cu mintea tot timpul in alerta, cu frica, cu dar daca-uri. Teama nu cred ca mi-a fost niciodata pentru mine. Chiar nici pentru Matei. Ci pentru cei pe care i-am putea afecta, batranii si bolnavii cronici din familia noastra. Inainte sa vin la ai mei, mi-am facut 2 teste. Ca sa pot sta linistita, sa fiu sigura ca pot merge, si ei sa fie in siguranta.

Cand planificam vacanta asta prelungita, mi-am facut foaaaarte multe planuri. Cum o sa profit eu de tot timpul asta ca sa fac cat mai multe cursuri de pe Masterclass, cum o sa gatesc intruna, cum o sa ies din casa si…cate si mai cate. Am venit de 2 zile si n-am facut absolut nimic. Am vegetat. Dorm in reprize. Mananc mult (ce gateste mama) si degeaba si n-am niciun gand. Bate vantul si-n capul meu si-afara. Delasarea asta sper sa nu tina pana se termina sederea mea aici. Ca o sa ajung acasa si o sa fiu foarte frustrata ca imi propun chestii si nu fac nimic. Sau fac, dar prea putin din cat as putea.

Imi fac wishlist aici, ca sa ramana negru pe alb si poate ma-mpinge rusinea de la spate:

  • vreau sa gatesc mult, sa experimentez, sa inventez sau sa iau retete si sa le reinterpretez
  • vreau sa fac poze. Multe. Oamenilor, locurilor, mancarurilor 🙂
  • vreau sa invat sa fac paine frantuzeasca
  • vreau sa scriu (probabil, daca voi atinge punctele de mai sus, asta se va rezolva de la sine)

Nu-s asa multe si cred ca pot sa inserez si niste sesiuni de somn d-ala sanatos, cu bale la gura. :))) Hai, sa ramanem sanatosi!

Photo by Kinga Cichewicz on Unsplash

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: