Gălăgie'n Cap

Sunt o pofticioasă. Atât de tare îmi place să mănânc, c-aș băga ciocolata cu tot cu ambalaj. Îmi place pâinea proaspătă. Dacă-i trântesc un unt cu sare de mare peste sau unt normal cu o tonă de dulceață de căpșuni, am atins punctul G al poftelor. Când mă cheamă depresia înapoi (o mai face, ‘tu-i mama ei), bag orice, oricât și stau mult în pat, ca să mă asigur că se așează toate ingredientele proaste pe unde trebuie. Și, după un episod d-ăsta de o săptămână, când îi citesc copilului povestea de seară, nu văd scrisu’ de burtă.