-
Despre acceptarea de sine și încă ceva…
Oglindă oglinjoară câte riduri crezi c-or să-mi mai apară? Ca s-o parafrazăm pe maestra autoimpresiei artistice în oglindă… Asta fac eu de vreo 2 ani – mă uit în oglindă și mă ia cu vertij. Se întâmplă de când am luat-o la vale spre 40-ul amenințător și mi s-a stricat frâna de mână. Am luat-o la vale și la propriu și la figurat. De la piei până la un psihic incapabil să accepte că acolo ne ducem toți. Nu e cu preselecție. Nu zice nimeni: aaa, tu ești fată de treabă, mai stai o tură la îmbătrânire. Tu… Nu știu ce să zic, ai mâncat tot din farfurie deci ia…
-
Costum din două piese
Sunt o pofticioasă. Atât de tare îmi place să mănânc, c-aș băga ciocolata cu tot cu ambalaj. Îmi place pâinea proaspătă. Dacă-i trântesc un unt cu sare de mare peste sau unt normal cu o tonă de dulceață de căpșuni, am atins punctul G al poftelor. Când mă cheamă depresia înapoi (o mai face, ‘tu-i mama ei), bag orice, oricât și stau mult în pat, ca să mă asigur că se așează toate ingredientele proaste pe unde trebuie. Și, după un episod d-ăsta de o săptămână, când îi citesc copilului povestea de seară, nu văd scrisu’ de burtă.
-
Sunt fucked-up, deci pot să ud și canapeaua
Nu sunt o feministă. Nu sunt pentru că am considerat întotdeauna că fără ei, fără bărbați, trăim mult mai greu, spre imposibil. Nu-mi săriți în cap. Poate că mă simt eu mai neajutorată. De multe ori am dat dreptate bărbaților în detrimentul femeilor și mi-am petrecut timp mai prețios în compania lor, prieteni buni fiindu-mi, decât ascultând false probleme și lamentările unor femei care nu știu pe ce lume se află, dar dau în ei, în bărbați, nenorociții, ca surdu-n clopot.
-
Când nu știi cine ești, fă un film de auto-prezentare
Am fost pusă de câteva ori în viață să mă prezint. Să zic cine sunt și ce-i cu mine pe-aici. Primul instinct e să faci un CV anost și complet useless înșirând cronologic ce-ai făcut la viața ta. De parcă ce-ai făcut aia te și reprezintă pe tine, ca om.
-
Cuibul de viespi
Acum 26 de ani destinul a făcut ca niște viitoare femei să se adune într-o clasă de liceu. Nici una nu bănuia că viața le va găsi peste toți anii ăștia tot împreună, legate puternic de-o prietenie nezdruncinată de nimic. Fiecare cu personalitatea ei, cu visurile (care le avea… că eu nu știu să fi avut vreunul atunci), cu bagajul cărat în spate din copilăria fiecăreia. Cele trei grații au dat mâna și și-au jurat tacit prietenie pe viață. Un băiețel deghizat în fetiță, o fată sensibilă, speriată de bombe, cu visuri de a-și trăi viața într-o mănăstire, dar pe care o încercau și nevoi de a călători cât mai…