A venit, a venit primăvara/Acoperă-mi curtea cu ceva/Cu o pergolă sau, mai bine/Sau, mai bine, cu un acoperiș, da, da

Dac-aș fi poetă, v-aș spune-o p-aia cu acasă e unde îți e inima. Și dac-aș fi în trend, aș pune și un haștag. Dar nu-s nici poetă și, cu atât mai puțin, în trend. Sunt o femeie de 40 de ani care nu are, încă, cordonul ombilical tăiat (de-acum încolo, Dumnezeu cu mila!). Mi-e dor des de mama și de tata. Și mă apucă neastâmpărul și golul în stomac când mă gândesc la diminețile de sâmbătă de când eram copil și nu știam ce e ăla haștag. Mă trezeam în miros de mâncare gătită, proaspăt făcută și orbecăiam adormită spre bucătărie mânată de pofta de prăjituri făcute de mama. Ăsta e unul dintre motivele pentru care m-am apucat de gătit serios după ce am născut. Pentru că vreau să simtă și copilul meu același nod în stomac când, adult fiind, se va gândi la acasă. Să se întoarcă sub acoperișul casei în care a crescut cu miros de dragoste de mamă.

Citește în continuare „A venit, a venit primăvara/Acoperă-mi curtea cu ceva/Cu o pergolă sau, mai bine/Sau, mai bine, cu un acoperiș, da, da”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: