Publicat în Bad Mom, Rețete cu poveste

Turtă dulce cu poveste (rețetă)

Matei refuză să facă orice temă transmisă de educatoarele de la grădiniță. Tot ce e temă e bau-bau. Am încercat de mai multe ori să i le prezint ca activități care vin de la mine. Gândite de mine pentru distracția noastră. Uneori își dă seama că e făcătură, alteori nu. Și, uite-așa, suntem codași la transmirea pe Classroom a temelor rezolvate. Cred că rămânem repetenți. Amândoi, pentru că nu face singur mai nimic. Trebuie să stau proțăpită lângă el. Nu vorbesc la plural pentru că noi facem caca, noi mîncăm piurețel sau alte exprimări din categoria asta. Ca o paranteză, mai nasoale sunt alea cu mi-a făcut caca moale sau mi-a răcit…

Să revenim…De câteva zile am în cap ideea să facem împreună turtă dulce. Era programată aseară treaba asta, împreună cu împodobirea bradului. Așa, ca-n filme. Ca la americani, dar în Berceni. Îmi și închipuiam cum o să miroasă a scorțișoară și noi o să împodobim bradu’. N-am fost în stare, nici eu, nici el, să facem nimic aseară. Am reprogramat. Și ce bine-am făcut. Pentru că, ce credeți?! Tema de azi de la grădiniță era să facem fursecuri pentru Moș Nicolae. Atâta noroc să am să încarc și eu, după mult timp, o temă rezolvată cum trebuie… ?! Pe subiect. Tare fericită am fost. Lui nu i-am spus, că le spuneam adio și fursecurilor și turtei dulci….E un rebel, vă spun. :))

Iată de ce ai nevoie pentru turtă dulce:

  • 160 gr unt gras la temperatura camerei
  • 400 gr făină
  • 1ou
  • 2 lingurițe scorțișoară măcinată
  • 60 ml miere
  • 200 gr zahăr (eu am pus brun, că m-am gândit că așa or să aibă culoarea turtei dulci pe care o știu și așa a fost)
  • puțină sare
  • 1/2 linguriță nucșoară
  • 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu

Iată cum faci turta dulce:

  1. Bate untul cu zahărul în bolul unui mixer pentru 3 minute, apoi adaugă oul și mierea. Amestecă până se incorporează.
  2. Amestecă, într-un castron, făina, scorțișoara, nucșoara, sarea și bicarbonatul
  3. Incorporează ingredientele uscate în amestecul de unt, zahăr , ou și miere.
  4. Frământă aluatul obținut pentru 3 minute pe blatul pe care ai presărat făină, ca să nu se lipească
  5. Fă o bilă din aluat și pune-o la frigider, într-o folie de plastic alimentară, pentru minim o oră.
  6. Intinde foi cam de 0,5 cm cu sucitorul și taie-l cu forme speciale de fursecuri sau turtă dulce.
  7. Bagă-le pentru 12-13 minute la cuptorul preîncălzit la 1700C, în tava tapetată cu hârtie de copt. Trebuie să fie puțin aurii când le scoți.
  8. Dacă vrei, poți să le ornezi. Eu am folosit ornament gata făcut, pentru că Matei nu mai avea răbdare să facem și glazură.
Asa ar trebui să arate înainte de a le băga la cuptor

Iată, deci, cum am făcut noi bradul (mai mult eu), cum am copt turte dulci (amândoi) și cum am mâncat deja jumătate din ele (mai mult el). Nu știu ce fac până mâine seară, când vine Moș Nicolae. Că se presupune că le-am făcut pentru el, să i le punem lângă ghete. Mi-e că nu mai rămâne nici una.

P. S. Toate pozele sunt făcute de mine. Nu-s culese de nicăieri. Deci, așa ar trebui să arate dacă vă-cumetați să le faceți.

Publicat în Rețete cu poveste

Cea mai simplă rețetă de brioșe din lume

Cine-a inventat brioșele e în gândul mamelor de pretutindeni. Ne închinăm și mulțumim pentru o modalitate ușoară de-a face ceva bun, pe repede înainte. Înainte să rămân însărcinată nu știam să gătesc nimic. Ouă și cartofi prăjiți erau dish-ul meu veșnic. Andrei nu punea presiune pe mine, doar mai arunca așa, câte-o glumă: Mirelo, hai c-o să trăim the american dream. O să mâncăm numai semi-preparate și or să ne dea ăștia la ziar că ne obezim copilu’. Aia e. Ofensată, mă zburleam și ziceam c-o să fiu cea mai tare bucătăreasă, c-o să fac tot felul de mâncăruri. Și, Doamne, nu mi-a plăcut niciodată să gătesc. N-aveam niciun chef.

Am învățat piureuri și ce-i mai dai copilului mic. Andrei mânca ce apuca, săracu’. Și nu zicea nimic. Dar priveam cu îngrijorare spre viitor. Copilul urma să crească, era musai să învăț să gătesc. În plus, una dintre cele mai frumoase amintiri din copilăria mea este cu casa mirosind a mîncare și prăjituri. Le adulmec și acum cu gândul. Și cred că într-o casă de om trebuie să miroasă a mâncare gătită, dom’le! Am început timid și-am răzbit. Azi o ciorbă ratată, mâine un ostropel înecat în ulei, până am ajuns să fac sarmale și cozonaci.

Când a crescut Matei, în încercările mele de a-i da ceva bun pentru care să nu trebuiască să stau 100 de ani în bucătărie, am găsit salvare în brioșe. Mai ales că în afară de clătite nu mai știam să fac nimic care s-ar putea numi desert. Cu timpul, l-am cooptat și pe el în proces. A început să îi placă și acum vrea bucătărie cadou de la Moșul. Pentru restaurantul lui din sufragerie. :)) Nu știu cum o scoatem la capăt, că va fi dezamăgit că nu merge aragazul de jucărie.

Fiind la început în relația mea cu gătitul, am fost tare fericită pe atunci să găsesc o rețetă extrem de simplă, cu câteva ingrediente și-n 30 de minute cu tot cu copt să fie gata.

Iată de ce ai nevoie pentru cea mai simplă rețetă de brioșe:

  • 150 gr zahăr
  • 150 gr unt la temperatura camerei
  • 3 ouă
  • 1 linguriță esență de vanilie
  • 150 gr. făină

Iată cum faci cele mai simple brioșe:

  1. Pune untul și zahărul într-un bol și mixează până amestecul devine cremos
  2. Bate ouăle (ca pentru omletă) într-un bol separat și pune esența de vanilie
  3. Toarnă amestecul de ouă cu vanilie peste unt și zahăr (amestecate la pasul 1)
  4. Cerne făina deasupra și amestecă cu o spatulă.
  5. Preîncălzește cuptorul la 1800C și pregătește forma/formele de brioșe (hârtie pusă în tava specială sau forme de silicon)
  6. Împarte amestecul în forme cu o lingură. Ies cam 12 brioșe. Bagă-le la cuptor pentru 20-25 de min.
  7. Dacă vrei, poți pune deasupra fulgi de ciocolată sau ornamente colorate de zahăr.

Ne scot din necaz brioșele astea. Sunt bune, arătoase și foarte simplu de făcut. Lui Matei îi place la nebunie să toarne în bol ingredientele și să bată ouăle. Daaaaaar și să spele vasele după. Sunt salvată! A mai apărut ceva nou pe Netflix? :))

Publicat în Rețete cu poveste

Înghețată de casă cremoasă cu 3 ingrediente

N-aș fi crezut c-o s-ajung eu vreodată să scriu rețete pe blog. Face parte și treaba asta din schimbările despre care scriam aici. 🙂


Acum 2 zile m-a tot bătut la cap Matei că vrea să îi fac înghețată. Am încercat să îi explic că n-o să-mi iasă ca aia pe care o cumpărăm, că iese cu fulgi de gheață, că n-o să fie bună. Pentru că am mai încercat odată și, pe lângă faptul că era plină de gheață, ne-a și ținut pe tron puțin pe mine și pe el. Andrei a râs 3 zile de încercarea mea și efectele ei asupra burților noastre.


N-au avut niciun rezultat (favorabil mie) explicațiile. Așa c-am început să caut rețete pe internet. Și dă-i și caută și dă-i… Complicate. Cu mixer în proces, cu ouă, cu fiertură pe aragaz, de trebuie să stai cu ochii pe ea să nu se transforme în altceva decât trebuie ca consistență. O oră, cu pauze, ne-a luat să ne uităm împreună pe rețete.
El mă tot bombănea că știe el că se face din lapte rece. Adică laptele pus la congelator și gata înghețata. Măi, Matei, măi mami, nu iese cum trebuie. Nimic. Cică așa zic Fixiki. Mamele cred că știu despre cine e vorba. Sau copiii lor, cel puțin.


Ce-am făcut după ore de negociat?! M-am uitat la episodul din Fixiki în care ei voiau să facă frișcă. Și acolo spuneau că din lapte condensat pus la frigider e gata înghețata. Asta a fost declick-ul. Lapte condensat. Dar n-am! Și-am început să caut rețete de lapte condensat. Am rămas la una simplă, ca să nu mai ies din casă să cumpăr și m-am apucat de treabă. 40 de minute durează să-l faci din 500 ml de lapte și 200 gr zahar pudră.

Lapte condensat

În ceea ce privește combinația de ingrediente ca să iasă înghețata, asta îmi aparține. Aveam în casă (din fericire) mascarpone și lapte de cocos. M-am gândit eu la un moment dat că poate fac ceva din ele. Ceva dulce. Din disperarea de a face ceva repede și fără tot felul de ustensile, am făcut așa:

Ingrediente:

  • 250 gr mascarpone
  • 200 ml lapte de cocos
  • 100 ml lapte condensat
  • Esență de vanilie (la ochi)

Ce-am făcut: Am pus într-un bol mascarpone și esența de vanilie și am amestecat cu telul până a devenit cremos. Am turnat ușor laptele de cocos și am amestecat în continuare, după care am pus și laptele condensat. Am amestecat bine, ca să nu rămână cocoloașe de la mascarpone și am transferat amestecul într-o casoletă cu capac pe care am pus-o la congelator pentru minim 3 ore.

Noi am scos-o a doua zi de dimineață. Și m-am speriat puțin, că era foarte înghețată înghețata 😂. Mi-a fost teamă că o să fie plină fâșii de gheață. Dar nu. Am lăsat-o puțin afară și… E cremoasăăă. Yeey. Bună la gust. Foarte bună.

Hai, c-am făcut-o și pe-asta! 😂 Să ne fie de bine!

Publicat în Ce caut eu in viata mea, Galagie Mare

Jurnal de #stamîncasă – 2

După 6 zile de izolare, cu ieșit doar pentru pâine, 1 dată pe zi și uitat muuult și luuung pe balcon/geam, Matei a zis: mami, când se termină virusul? Că nu mai pot să stau în casă.


Am luat hotărârea să ieșim departe de lume, pe câmp, practic, pentru o gură de aer. Și am mers pe un câmp de lângă București, unde nu era nici țipenie de om. Cu mașină parcată în spatele blocului și aruncat în ea ca-n filmele cu urmăriri, am plecat cu pachețel de picnic. Săracu’ copil ne-a întrebat dacă facem picnic undeva, înăuntru. 😔


Am luat și pisoiul. 🙈
A fost minunat. Eliberator. Am jucat fotbal, ne-am plimbat cu bicicleta. Mai mult ei, că eu nu prea știu s-o manevrez. S-a urcat pisoiu’-n copac și ne-am rugat de el să coboare vreo juma’ de oră…

Ce voiam să zic, de fapt. Creierii-s un pic mai bine. Dar suntem oripilați de cât de multă lume e pe străzi. La șuete, la stat ciorchine, aiurea-n tramvai, la vorba, la… Ce rahat or mânca ei în grup.


Înainte să ieșim, pentru că la noi pe stradă lumea e relativ cuminte, foarte puțini pe străzi, eram încântați de nivelul de înțelegere al românului și nu pricepeam de ce se urlă peste tot că oamenii nu stau în casă. Pentru că nu stau, de fapt.


Băi nene, noi nu stăm în casă decât cu armata la ușă. Egoismul, prostia, inconștiența sunt prezente în zilele astea mai mult decât oricând.
Pe român nu-l obligă nimeni, beeeei, ați auzit?! NIMENI! să facă ceva. Păi ce?! Românu’ e prost?! Nu știe el că totul e o conspirație?! O prostie…

Mi-e milă de noi.


Celor care stau în casă le mulțumesc și le împărtășesc teama de necunoscut și toate schimbările de stare de zilele astea.

Publicat în Bad Mom, Ce caut eu in viata mea

Jurnal de #stămîncasă

E abia a 3 a zi de stat în casă. A 3a. Când se discuta să întrerupem activitatea la serviciu, pentru siguranța noastră și a clientelor, îmi număram în gând filmele de pe Netflix pe care o să le văd, ce o sa citesc și mă și vizualizam relaxându-mă, tolănită în pat, cu 3 pungi de semințe deschise pe lângă mine. I-am „amenințat” pe colegii mei că o să rup recordul la văzut filme în astea 2 săptămâni, cât mi-am propus să stau departe de ai mei, ca să îi protejez.


Situația, dupa cele 2 zile jumate de stat în casă e următoarea:


N-am pus mâna pe mouse deloc. N-am atins iconița de Netflix de pe browser. N-am atins nicio carte. N-am stat în pat, relaxată, decât când am dormit. N-am mâncat nicio sămânță.


Ce-am făcut?!
Am stat minim 3 ore cu fundul pe covorul cu traseu de mașinuțe. M-am jucat de-a: gunoierii, pompierii, Bumblebee și fata aia, adolescenta, prietena lui, care-l găsește în garaj, de vreo 10 ori. Practic, am refăcut filmul în casa noastră din Berceni. Am făcut ciorbă și gulguf cu asistent bucătar atașat. Și clătite. Am auzit de 145000 ori „mamiiiii” și „hai să ne jucăm”.


Într-o sforțare disperată, mi-am propus azi să predau zilele săptămânii, cu creativitate, deși și aia e papa tututz. Am ajuns la joi și s-a năruit tot, într-un cascat și-o izmeneala de plictiseală, cum n-am mai văzut.


Văd postări ale mamelor pe rețele și par, majoritatea, în control, cu creativitatea la turație maximă, cu ideile la ele, cu jocuri inventate și copii extrem de receptivi. Și m-apucă vinovăția și disperarea.

E a 3 a zi. Din 14, minim.
Sper să mai fie locuri la Obregia când oi da ușa apartamentului de perete, ca angajatu’ la stat, la ora de sfârșit de program.

Staysafe #stamincasa