Mi-e sufletul greu, dar încerc să mă țin tare. Pentru el. I-aș spune să rămână, că n-o să pot trăi fără el, dar știu că nu-i pot fi piedică în calea evoluției. Simt nod după nod în gât și mă străduiesc să nu-i transmit frica și suferința care mă doboară din cauza plecării lui. Vom fi la 2700 de km depărtare unul de celalalt. Ce dor îmi e de momentele când fericirea lui era lângă mine. Când eram cea mai importantă persoană din viața lui. Îmi feresc privirea să nu-mi vadă ochii înlăcrimați. E prima dată când îmi ascund sentimentele în fața lui. A știut întotdeauna ce simt, cum sunt. L-am…