15 particularități ale mamelor de copii mici

Dacă sunteți puțin atenți pe stradă, veți observa că ies din mulțime detașat femeile-mame-de copii-mici. Sunt luminoase, cu Sfântu’ Duh pogorât pe chipurile lor senine și emană o energie molipsitoare. Sunt reclame vii la Sephora și ale noilor colecții H&M, sunt stilu’ și bunul-gust întrupate în trupuri zvelte și ferme.

Iată, ca să vă fie mai ușor, câteva semne clare că ați fost martorii norocoși ai incluziunii sociale ale acestor făpturi delicate și, în același timp, puternice.


Iar ție, mamă de copii mici, îți dau câteva hint-uri că faci și tu parte din această categorie în care fiecare femeie din lume și-ar dori să se încadreze, măcar o dată-n viață.


Știi că ești mamă de copil mic dacă:

  1. Arăți de parcă abia ai primit biletu’ de externare de la Obregia
  2. Miroși a transpirație cum n-ai făcut-o în viața ta
  3. Părul îți miroase a ceapă înăbușită. ATENȚIE! NU CĂLITĂ! Că ți-o iei de la laureatele-astea de premii internaționale în nutriția copilului genial de-ți sfârâie urechea dreaptă
  4. Bați orice record legat de timpul petrecut pe budă
  5. Postul tău preferat de televiziune e Nick Jr.
  6. Ultimul film pe care l-ai văzut a fost în altă viață
  7. Singurul target pe care îl atingi e ăla cu peste 10000 de pași zilnic
  8. Deși faci 10000 de pași, tot grasă ești, că mănânci porcării, în principiu, la doișpe noaptea
  9. În metrou, când ceilalți scrolează, tu repeți în gând, într-un picior, semi-adormită, rețeta de papricaș pe care ți-a dictat-o maică-ta la telefon cu o seară înainte și n-ai găsit niciun pix în toată casa s-o notezi
  10. Altele o urmăresc pe Kim Kardashian pe insta și tu o urmărești pe Jamilla
  11. Coloana sonoră a filmului vieții tale e Zunga zunga zunghe zunga zuuuunga zunghe*
  12. Bați orice record la verificat temperatura și nu faci scurtă la mână
  13. Distracția ta cea mai mare e să cobori până la Mega și să-ți iei 3 pungi de semințe pe care le balotezi tot după 12 noaptea
  14. Cumperi 245 de cărți de parenting și te simți vinovată că n-ai apucat decât să răsfoiești una.
  15. Momentul tău preferat al zilei e când te strecori în pat lângă „vinovatul” pentru cele de mai sus și le dai dracu’ de farduri, băi îndelungi și relaxante, ieșiri la socializare și filme bune furate de pe net.

*Pentru cei mult mai tineri, aceasta este coloana sonoră a unui celebru serial antic, Sclava Isaura.

Sursa foto: parenting.failblog.org

Am fost la curs de blogging

Blogul ăsta, pentru mine, e ca o joacă serioasă de copii. Uneori, de cele mai multe ori, poate, penibilul își scoate capu’ și se arată în toată splendoarea lui în postările mele. Dar n-am io treabă cu el, că mi-am dezvoltat o rezistență la el ca virușii la antibiotice.
Scriu de drag, cu stângăcii, da’ în curu’ gol, practic.


De ziua mea, Andrei mi-a făcut cadou un curs de blogging. O fi zis: dacă tot se face de râs, mai bine s-o facă organizat. Și, oricum, mă aliniez și eu cu românu’ care s-apucă de ceva și vede el, dup-aia, dacă îi trebuie și școală.
M-am dus la primul curs primenită, cu entuziasmul primei zi de școală, gata să spun io lumii ce șmecheră sunt și ce treabă bună fac. Surpriză! Te-ai primenit degeaba, Mirelo! De fapt, bine că măcar te-ai primenit, că ești drăguța dintre deștepți.


Au venit oameni cu proiecte serioase. Gândite, cercetate înainte. Cineva îl are pe țeavă de luni de zile, lucrează la el intens. Eu… M-a lovit nevoia de a bălmăji ceva în scris și a doua zi aveam primul post aici. Între bloguri de investiții p2p (peer to peer cică le zice), graphic design, călătorii și spiritualitate, ia uite-mă și pe mine cu blog de izmeneală. Vă zic: mi-a fost rușine de-mi venea să intru-n pământ când a trebuit să povestesc ce caut io acolo, practic, care-i scopu’ și durata vizitei. Păi… Să vedeți… Am și eu un blog…E așa, ca o discuție în fața blocului, se bazează pe haosul produs de creier… Lumea, drăguță, zâmbea îngăduitor, așa cum faci în fața unui copil care visează să se facă aviator, dar tu-l tratezi de frică de înălțime.


Din informațiile foarte utile si interesante pe care le-am primit, una m-a izbit. E revelatoare. Eu am blog care spune tot. Adică dau din casă, practic. Cum făceam și când eram mică, de era mama disperată că nu mai știa sub ce formă să-mi explice că sunt lucruri pe care trebuie să le ținem pentru noi. Ei bine, nu! N-a reușit să-mi inoculeze ideea că, poate, ar fi mai bine să mai filtrez din ce spun și arăt lumii. Eu, femeie la patrujdeani, aproape, spun tot.


Spun, că dacă nu v-aș spune, cum Doamne iartă-mă aș mai atenua gălăgia din cap?!


Treaba stă în felul următor : eu mă duc în continuare. Și bag la cap. Poate reușesc să transform șueta asta de pe banca din cartier într-una dintr-o cafenea de la Universitate.
Nu promit, însă, nimic!

Free your mind and the rest will follow

Frica de mers cu mașina, avion, trocarici și alte mijloace de transport conduse de altcineva în afară de mine mă paraliza și-mi dădea cu atacuri de panică de ziceai c-acu’ tre’ să-mi iau rămas bun de la oamenii de lângă mine și să dau mâna cu Sfantu’ Petru. Efectiv, decât să mă pui să fac asta, mai bine mă puneai să mă mut pe vecie într-o clădire cu bulină pe care când le văd, traversez pe trotuarul celălalt.


Da’ cine se pupă singură-n oglindă și-și zice că mai deșteaptă și mai inspirată decât ea nu există? Eu. Pentru că m-am dus să mă caut. Fix pe subiectul ăsta. Andrei mai avea puțin și mă lega și îi chema pe domnii de la Bagdazar să mă trimită la tratamentu’ spa pentru căpuț de 5 stele pe care-l oferă aia celor mai loviți cu leuca de soartă. Răbdarea îi ajunsese la 0.01%.
M-am dus. Și ce credeți? N-am discutat cu terapeutul deloc despre subiectul ăsta. I-am zis care-i problema (principală) în prima ședință și dup-aia ne-am luat cu altele, ca să zic așa. Multeee. Eu, mereu în nevoie de control, mă întrebam ce boalii facem de nu mai ajungem să punem punctu’ pe I. Dar iată că l-am pus. Frumos, elegant, fără zgomot și scandal, cum sunt io obișnuită aci, la mine-n cartier. Prin învăluire.
Pai da’ n-am fost io la munte ca pasager și-am făcut 5 ore cu mașina (c-am fost pe Valea Prahovei, ca tot românu’ care se respectă și-și mai oferă din când în când o baie de traffic jam în weekend)?! Am fost.
Doamne, stăteam ca tuta și cugetam, când am ajuns, că nici măcar nu m-am gândit c-aș vrea să conduc. Nici prin cap nu mi-a trecut. Băi, am și dormit. Voi vă dați seama?! Am dormit cu bale la gură și nu mi-a mai tremurat ficatu’.


Eu văzusem niște semne de bine zilele trecute când m-am urcat cu un coleg căruia-i place viața la volan rău de tot și care a făcut și șicane cu un taximetrist nesi’ la Universitate. Da’ n-am conștientizat prea bine ce mi s-a întâmplat. Că eu mai aveam nițel și spărgeam semințe la un film la el în mașină.


Acu’ sunt așa… Mă uit la mine, mă gândesc, iar mă uit și-mi dau seama că nu tre’ să te iei de gât  cu mintea asta. Tre’ s-o inviți la masă, frumos, să stai nițel de vorbă cu ea, să vă-mprieteniți și să afli ce dorește ea de la tine. Dacă nu merge doar cu voi 2 și se simte nevoia și de un mediator, există! Pfoaileeei, câți există. Și buni.