-
Obiceiuri și metehne. Despre cum pierd timpul și n-o s-o mai fac
Sunt campioana nemedaliată la pierdut timpul aiurea. Nu vreau s-o fac. Vreau să fiu și eu extra-productivă, mega-eficientă, regina time-managementului. Îmi doresc cu fiecare fibră a corpului și fiecare colț ascuns al neuronilor funcționali. Nopțile încep, fără excepție, cu jurământul că de mâine gata!, începe procesul de transformare. Nu se mai poate! Și-mi promit marea cu sarea și setez tot felul de lucruri, de obiective. Îmi jur că adopt obiceiuri care să îmi facă viața un tango superb și lin. Fiecare a doua zi aduce o uitare de-aia soră cu Alzheimer. Puf! Au dispărut toate ca visele alea de nu le mai ții minte. Ca și cum nu te-ai fi…
-
Saga Pufoșilor – cartea terapie pentru părinți și copii
Povestea de seară este cea mai puternică regulă impusă de Matei mie. Nu există să mergem la culcare fără să îi citesc două povești și să îi spun una pe dinafară. S-a întâmplat să mergem la mama sau în alte părți și să nu iau nicio carte de povești în bagaj. A fost dramă mare. Cu plânsete și văicăreli. A trebuit să promit că NICIODATĂ nu voi mai uita cărțile acasă atunci când înnoptăm în alte părți. Savurează fiecare rând, se implică în acțiune, râde cu gura până la urechi, comentează și memorează pasaje întregi din poveștile care îi plac cel mai mult. I se pune pata pe câte una…
-
Castingul, Murakami și o mică revelație
Castingul Acum o lună, m-a contactat o tipă foarte draguță de la o agenție mare de casting de la noi să mă întrebe dacă vreau să particip la o întâlnire pe zoom cu un regizor care face un film și care m-a selectat pentru o discuție. Tare bucuroasă am mai fost. Eu am stat și m-am gândit dup-aia. Bucuria pe care o simt și la un semn mic de genul ăsta care poate să nu se concretizeze (și eu sunt perfect conștientă că e posibil să nu…) vine din speranță, dar și din plăcerea aia de a sta de vorbă cu un om creativ, cu un om din industria asta.…
-
Librarul cu papion și cei doi prieteni: Mia și Apolodor
Mia, Călăiță și poveștile pentru copii