Etajul patru. Gâfâi ușor, dar nu ca acum câteva luni bune. Apăs pe clanță și intru. E o liniște de îmi țiuie urechile. Las ușor geanta pe podea, mă descalț și mă îndrept către sufragerie. Draperiile sunt trase și camera pare că n-a mai văzut o rază de soare de zile întregi. Mă îndrept spre fereastră și cu forță trag draperiile în ambele părți. Lumina puternică a după-amiezii inundă prea dintr-o dată camera. Goooood morning, sunshine! Ana, se ridică brusc din pat, cu o falcă în cer și una în pământ. Ce faaci? Trage alea, te rog! Nu vreau să văd nimic, nici măcar pe mine. Mă așez ușor pe…