-
Ora 1 a sosit, OTV-ul n-a venit
Măi, oameni buni, după ce mi-a fost dat s-o-ntâlnesc pe Peg Bundy în carne și oase, a apărut și sor-sa. E mai ‘telectuală, lucrează la bancă. La aia, cea mai veche, neaoșă cu angajați neaoși, cu brânza și salamu’ pe ziar.
-
Două femei – fără să știe, fără să vrea…
Demult, în Bucureștiul comunist trăiau două femei. O soacră și o noră care urmau rețeta bine-cunoscută în cazul unei astfel de relații. Nu exista comunicare, nu exista toleranță, doar reproșuri și frustrări de o parte și de cealaltă. Soacra crescuse doi băieți pe care îi dăduse lumii și nu accepta nicio femeie ca fiind cea mai importantă în viața lor de adulți în afară de ea. Era mamă. Și nu avea puterea să conștientizeze că acum inima lor se împărțea.
-
Facebook, această bancă cool de la poartă
De ceva timp am o tresărire, așa, când dau să apăs butonu’ de Facebook de pe telefon, să mai văd și io o pisicuță, o postare de-a lui Vlad Eftenie cu peisaje minunate de prin țară. Pentru că uit, pentru câteva momente, că e război. Pe Facebook. Și dau cu nasu’ direct în el. Caut disperată pisicuțele, nu mai sunt decât câteva. Caut peisaje, sunt pierdute, pe undeva, pe fundul internetului. Și dau de răzmeriță. De furci, topoare și gaze lacrimogene aruncate-n luptă de soldați neînfricați în scuturile lor cumpărate de la Tex (ce pijamale confortabile, cele mai bune. I love Tex!). Îmi și imaginez dialoguri. Fănica o sună pe…
