-
Ia uite-l cum vine…
Se apropie. Nu mai e nimic de făcut. ? 40 e o cifră rotundă. Mai rotundă decât mi-o doresc eu. O percep ca pe o jumătate, în optimismul meu. Ca pe o mediană a vieții. Un nou început. Mai consistent. Mai real. Mai sincer. Dar e o cifră care anunță o oarecare teamă. Legată de mai multe aspecte. Copilul meu crește odată cu mine. Și ușor-ușor se îndepărtează. Devine independent. Deja îmi refuză, uneori, îmbrățișările, pupicii și mângâierile. Are alte lucruri mai importante de făcut, acum că le poate face singur. Astea se vor accentua cu trecerea timpului, sunt convinsă. Dac-o să fiu în stare, dacă o să găsesc pârghiile,…
-
Am fost la curs de blogging
Blogul ăsta, pentru mine, e ca o joacă serioasă de copii. Uneori, de cele mai multe ori, poate, penibilul își scoate capu’ și se arată în toată splendoarea lui în postările mele. Dar n-am io treabă cu el, că mi-am dezvoltat o rezistență la el ca virușii la antibiotice.Scriu de drag, cu stângăcii, da’ în curu’ gol, practic. De ziua mea, Andrei mi-a făcut cadou un curs de blogging. O fi zis: dacă tot se face de râs, mai bine s-o facă organizat. Și, oricum, mă aliniez și eu cu românu’ care s-apucă de ceva și vede el, dup-aia, dacă îi trebuie și școală. M-am dus la primul curs primenită,…
