Castingul, Murakami și o mică revelație

Castingul

Acum o lună, m-a contactat o tipă foarte draguță de la o agenție mare de casting de la noi să mă întrebe dacă vreau să particip la o întâlnire pe zoom cu un regizor care face un film și care m-a selectat pentru o discuție. Tare bucuroasă am mai fost. Eu am stat și m-am gândit dup-aia. Bucuria pe care o simt și la un semn mic de genul ăsta care poate să nu se concretizeze (și eu sunt perfect conștientă că e posibil să nu…) vine din speranță, dar și din plăcerea aia de a sta de vorbă cu un om creativ, cu un om din industria asta. Mă interesează discuția în sine. Pentru ce îmi aduce ea, pentru idei, pentru curiozitatea și setea pe care le am vizavi de ce se mai plămădește în materie de film.

Citește în continuare „Castingul, Murakami și o mică revelație”

Ce caut io la SuperBlog?!

Exact. Nu mai bine stau eu frumos și fac niște tocănițe în bucătărioara mea, să miroasă a usturoi și ceapă călită?! Cum sunt eu obișnuită… Aaaaa, nu! Și de râsu’ curcilor dacă mă fac, mă bag. Ce-are, mă?! Că trece viața și eu sport n-am făcut să mă fi luptat și eu penteu un premiu, un loc pe un podium, ceva, în competiții, la olimpiade n-am fost… Vreau să fiarbă sângele-n mine de febra lipsei ideilor. :))

Citește în continuare „Ce caut io la SuperBlog?!”

Grămada care ne compune. Depresia și anxietatea ca surse de inspirație

M-a întrebat o amică cum de pot fi atât de autoironică și să umplu scrierile mele cu umor și brusc, de la o postare la alta, să pot deveni serioasă și să expun trăiri intense, cu iz de suferință. Cum se întâmplă switch-ul…
Sunt o circăreasă (iată, ce cuvânt sublim 😂). În cea mai mare parte a timpului, mai ales în prezența altora, îmi place să îi dau cu veselie și umor. Și ce material mai bun decât propria-ți persoană poți avea? E mult mai la îndemână să faci mișto de tine. Plus că simțul penibilului la mine e în pom și pomu’ departe rău. Fac asta în preajma celorlalți conștientă de faptul că oamenii au propriile neguri care le toacă interiorul. De ce aș mai veni și eu cu ale mele? Nu mă ascund. Doar că prefer să dau mai departe pozitivitate.

Citește în continuare „Grămada care ne compune. Depresia și anxietatea ca surse de inspirație”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: