-
Mi-e dor de blogging ca de mama
Doamne, scriu și am senzația că sunt musafir în casa altuia, așezată stingher pe fotoliu, cu fundul aproape plutind deasupra. Așa cum ne simțim prima dată într-o casă străină. Nu vrem să deranjăm. Așa mă simt si eu acum, în spatele propriului blog, scriind articolul ăsta. N-am mai scris de-o viață. Anul trecut, pe numărate, am scris 4 articole. 🙁 Însă anul ăsta treaba o să se schimbe. Mi-e dor să scriu…pfoaileeei, Doamne! În noaptea de Revelion, pe finalul zgâlțâielii cu iz de petrecere, eu și prietenii mei, ne-am așezat în jurul mesei și ne-am exprimat dorințele pentru 2023. Un fel de rezoluții pe viu grai, nu pe wall-ul de…
-
Gașca, clickul și dichisul.
Foarte des mă gândesc la cât sunt de norocoasă. E un mare privilegiu să fiu însoțită în călătoria asta numită viață de oameni valoroși, fără de care drumul meu știu sigur că ar fi fost altul. Mult mai anevoios și mult mai urât. Întotdeauna mi s-a părut mai important decât orice să fiu înconjurată de persoane cu care rezonez, de la care învăț și care să mă susțină. Iubesc oamenii și cei care mă cunosc știu că ei îmi sunt inspirație în fiecare zi. Sunt o persoană socială și nu-mi ajung degetele de la cele 2 mâini să îi număr pe cei la care I look up to, care mă…
-
SuperBlog – malaxorul creativității
Parafrazând o categorie a acestui blog, Ce caut eu în viața mea, mă întreb mult în ultima vreme ce fac eu cu viața mea. Săptămâna viitoare e ultima în care voi mai merge la serviciul-acasă și va începe o nouă etapă pentru existența mea plină de conținut – aceea de casnică cu șorț, așa cum a punctat bine, colegul meu Sebi. Pe lângă lacrima-n gât că nu mai merg două zile pe săptămână la salon, unde mă duceam, practic, la întâlnire și povești cu colegii-prietenii mei, mă mai străfulgeră și panica că nu știu ce o să fac. Desigur, unele lucruri sunt clare, pentru că ele reprezintă și motivul pentru…
-
Castingul, Murakami și o mică revelație
Castingul Acum o lună, m-a contactat o tipă foarte draguță de la o agenție mare de casting de la noi să mă întrebe dacă vreau să particip la o întâlnire pe zoom cu un regizor care face un film și care m-a selectat pentru o discuție. Tare bucuroasă am mai fost. Eu am stat și m-am gândit dup-aia. Bucuria pe care o simt și la un semn mic de genul ăsta care poate să nu se concretizeze (și eu sunt perfect conștientă că e posibil să nu…) vine din speranță, dar și din plăcerea aia de a sta de vorbă cu un om creativ, cu un om din industria asta.…
-
Ce caut io la SuperBlog?!
Exact. Nu mai bine stau eu frumos și fac niște tocănițe în bucătărioara mea, să miroasă a usturoi și ceapă călită?! Cum sunt eu obișnuită… Aaaaa, nu! Și de râsu’ curcilor dacă mă fac, mă bag. Ce-are, mă?! Că trece viața și eu sport n-am făcut să mă fi luptat și eu penteu un premiu, un loc pe un podium, ceva, în competiții, la olimpiade n-am fost… Vreau să fiarbă sângele-n mine de febra lipsei ideilor. :))
