-
Aleg bucuria!
M-am culcat în Ajun tristă. Că nu suntem toți, împreună și că ne ostoim dorul prin apeluri video. Că ne despart fizic 4500 de km, dar ne apropie sufletește și mai mult. Că de 14 ani n-a existat niciun Crăciun nepetrecut în 2, apoi, după nașterea lui Matei, în 3. Că mi-e dor de-mi explodează inima și că nu mai am răbdare până ne reîntregim. M-am culcat tristă în Ajun și cu dor. M-am trezit cu speranță și cu iubire și cu recunoștință. Că suntem sănătoși. Cu bucuria Sărbătorii ăsteia în inimă. Odată cu nașterea Lui, renaștem și noi. Mai puternici, mai vii, mai plini, mai buni și mai aproape…
-
Ce sa-ti aduca Mosul…?
Mi-ar placea ca Matei sa creada in Mos Craciun mult timp, desi am auzit ca scade media de varsta la care se dezvaluie adevarul. Ca se grabesc mai tare copiii sa imprastie breaking news-urile printre prieteni si sa le zdruncine lumile celor care inca cred (asa cum si lor le-a zdruncinat-o cineva). E magic si cred ca ar trebui sa dureze cat mai mult. Ce-as mai tine pentru el timpul pe loc, sa mai staruie putin la varsta asta la care intelege lucruri si se bucura de ele. Mi se pare varsta perfecta la care mai poti sa zabovesti un pic. E joc, e creativitate si imaginatie, sunt revelatii si…
