Prajitura cu pere, ciocolata si migdale (reteta)

Mateiu e hotoman. Mare hotoman. Are strategii si invarteli. De fiecare data, seara, cand i se interzice sa mai stea pe tableta sau la televizor si nu mai stie ce sa faca, pac: mami, hai sa facem o prajitura, te rog frumos de tot! Cu mixerul, cum iti place tie. Eu, pana acum 2 zile, eram tare fericita. Ia, uite, ce copil dornic sa gatim impreuna… De unde…Pe langa faptul ca el voia sa isi omoare timpul, ca sa nu mai stea el sa se gandeasca la ce ar putea sa se joace si, ca sa nu fie nevoit sa imprastie jucariile ca apoi sa trebuiasca sa le si stranga, vine cu propuneri d-astea de-mi inalta mie inima. Si mai are un motiv ascuns. Incearca sa ma convinga ca prajitura sa fie cu ciocolata, ca sa ii dau si lui 2-3 patratele din ea.

Citește în continuare „Prajitura cu pere, ciocolata si migdale (reteta)”

Prajitura cu pere si tahini

In starea de urgenta am fugit la mama. Nu puteam sa imi inchipui cum o sa pot sa il tin pe Matei 2 luni in casa, asa ca, avand alternativa, am luat-o din loc. M-am intors acasa cu 4 kg in plus. Pentru ca in fiecare zi era Pastele, daca te luai dupa cat si ce gateam noi. Prajituri, pizze, torturi…

Acum am zis ca nu ne mai punem pe framantat cu 2 saptamani inainte de Craciun, ca n-o sa mai simtim nicio placere in zilele de sarbatoare. Asa c-am lasat-o mai moale. Dar nu de tot, ca ma mananca degetele si doar nu mi-am adus ditamai mixerul cu bol ca sa stau sa ma uit la el. Intre un film, un spalat de vase, un remy cu copiii, mai bagam si cate-o prajitura.

Revenind la prajitura asta, sa nu va inchipuiti ca pe ulita la mama creste susanul pe locul stiuletilor si ca la moara din sat, in loc de urluiala se prepara tahini…Am venit cu ea in geamantan. Niciodata nu stii cand ai nevoie de pasta de susan :)) Sunt pregatita pana-n dinti, va spun. Si daca tot am facut un dulce inainte de Craciun, am vrut sa fac unul care sa fie in trend. Adica sa ne mangaie nasul cu mirosuri: de scortisoara si nucsoara. Si da, a umplut bucataria. Deci se poate face chiar si pentru ziua Craciunului. Culmea, e o reteta foarte usoara desi tahini asta ii da asa, o denumire pompoasa…zici ca e vreo mare scamatorie s-o faci. Nu e. Se face jap-jap. 🙂

Iata de ce ai nevoie pentru Prajitura cu pere si tahini:

  • 4 pere fara coaja, taiate in jumatati (se scoate miezul) si apoi in feliute subtiri
  • 1 1/4 cana de faina (am luat o canade 200 ml si mi-am pastrat-o ca masura pentru toate ingredientele)
  • 1 1/2 lingurita praf de copt
  • 1/2 lingurita sare
  • 2 lingurite scortisoara
  • 1/4 lingurita nucsoara
  • 3 oua mari
  • 1 cana zahar brun
  • 1/3 cana tahini amestecat bine inainte
  • 1 lingura esenta de vanilie
  • 3/4 cana smantana pentru frisca (nu conteaza daca e rece sau la temperatura camerei, ca o pui in compozitia blatului)
  • zahar pudra

Iata cum trebuie sa faci Prajitura cu pere si tahini:

  1. Curata perele, taie-le in jumatati, scoate miezul si apoi taie-le felii subtiri (eu le-am pastrat unite la un capat, ca sa imi fie mai usor sa le manevrez). Stoarce peste ele putina zeama de lamaie, ca sa nu se inegreasca.
  2. Incalzeste cuptorul la 1650 C si unge o tava pentru blat de tort de 20 de cm diametru cu unt si faina
  3. In bolul unui mixer bate ouale cu zaharul pana cand se obtine o pasta moale si fina. Adauga tahini si esenta de vanilie si bate din nou. Adauga, apoi, si smantana si amesteca iar pana cand se incorporeaza.
  4. Intr-un castron, amesteca faina, praful de copt, sarea, scortisoara si nucsoara (ingredientele uscate) si apoi toarna-le peste amestecul moale de mai sus.
  5. Cu o paleta sau lingura de lemn amesteca usor pana cand e incorporat totul.
  6. Toarna in tava.
  7. Aseaza perele pe toata suprafata aluatului fara sa apesi pe ele (daca intra ele in aluat putin, nu e nicio problema. Le va cuprinde aluatul cand creste)
  8. Baga tava la cuptor pentru 1 ora si 25 de minute. Da, e mult, dar cu ce te deranjeaza?! Iti faci restul de treburi prin casa in timpul asta. 🙂
  9. Las-o sa se raceasca pentru 20 de min. inainte sa o scoti din tava. Presara zahar pudra peste ea.

Ideal ar fi sa fie mancata dupa ce se raceste de tot. Poate chiar peste cateva ore. C-am observat in dimineata asta (cand mai ramaseste o felie si am mancat-o eu de cum m-am trezit) ca se amesteca gusturile mai bine. E mai gustoasa. Ei, lasa, data viitoare cand o fac o s-o ascund, ca sa nu mai tabaram pe ea, mai ales eu. :))

Prajitura cu piersici si migdale

Nu mai am partener de bucatarie aici, la mama. Matei m-a parasit pentru joaca cu Sari, verisoara lui. De dimineata si pana seara. Mi-a si spus: „mami, imi pare rau, dar nu mai pot gati cu tine, ca ma joc cu Sara si e mult mai important„. Bineinteles ca e mai important. Si eu as fi facut la fel. Am ramas singura cu deciziile mele, cu mezamplasu din capul meu si cu mixeru’ meu cel nou care a calatorit cu mine. Nu puteam sa-l las. E prelungirea mainii acum. :))

De cand am intrat in febra gatitului, a coptului si a framantatului, am incercat tot felul de retete care sa arate si bine, dar sa fie si mega gustoase. Nu stiu de ce, dar simt treaba asta cu bucatareala ca un drog. Si e paradox maaare de tot in ceea ce ma priveste. Pentru ca nu ma atingeam, nu dadeam pe-acolo deloc, respingeam total tot ce tinea de gatit. Nu ma pricepeam si nici nu voiam sa invat. Acum gatitul e o sursa de energie, o modalitate foarte relaxanta de a-mi petrece timpul. Le admiram pe mamele care gatesc cu placere si nu credeam ca o sa le calc vreodata pe urme.

Dar iata-ma intre cursuri de paine frantuzeasca si puneri in practica ale unor retete care mi se pareau de-o complexitate si-o dificultate imposibil de gestionat pentru mine. Sunt pusa pe treaba, va spun. Vreau sa ajung sa fac cele mai complicate retete si sa invart aluatu’ in varful degetelor asa cum am visat sa invart barbatii in tinerete si nu mi-a iesit deloc. Cu aluatul o sa-mi iasa. E o ambitie personala. :))

Iata de ce ai nevoie ca sa faci prajitura cu piersici si migdale:

  • 4 piersici taiate in sferturi (eu am luat din compot, dupa ce le-am scurs bine)
  • 200 g de faina
  • 2 lingurite de praf de copt
  • 160 g de zahar
  • 2 linguri de zahar pentru topping
  • 1 pachet zahar vanilat sau 1 lingurita esenta de vanilie
  • un praf de sare
  • 2 oua mari
  • 100 g unt gras (peste 80% grasime) la temperatura camerei, taiat in cubulete
  • 125 g smantana pentru frisca
  • 100 g migdale rasnite (pisate)
  • 50 g fulgi de migdale
Prajitura cu piersici si migdale

Iata cum faci prajitura cu piersici si migdale:

  1. Preincalzesti cuptorul la 2000C. Ungi o tava rotunda (26 cm diametru) cu unt si presari faina
  2. Pune in bolul mixerului faina, praful de copt, sarea, zaharul vanilat si 75 g de zahar tos. Adauga 1 ou si tot untul. Mixeaza cu paleta pentru aluat pana cand se formeaza o coca asemanatoare cu aluatul pentru tarta.
  3. Preseaza cu mana aluatul in tava rotunda, in mod egal, pe toata suprafata. Inteapa cu furculita din loc in loc, pentru a lasa aluatul sa respire la cuptor. Pune deoparte
  4. Bate smantana de gatit pana cand devine frisca ferma si nu cade de pe paleta mixerului. Amesteca frisca (cu o paleta/ lingura) cu 1/3 cana de zahar, 1 ou si migdalele rasnite/pisate.
  5. Intinde amestecul de frisca pe toata suprafata aluatului, in tava. Aseaza piersicile (cu partea interioara in sus) peste amestecul de frisca.
  6. Presara fulgi de migdale si 2 linguri de zahar tos.
  7. Baga la cuptor pentru 40 de minute.

E foarte buna rece, se pare. Am dus colegilor la serviciu (din nou :))) si se pare ca cei mai multi au spus ca rece e absolut delicioasa.

Cel mai mult imi place asta: sa gatesc (tot ce inseamna – de la ostropel pana la prajituri fonfleistice) si sa primesc feedback. Negativ n-am primit pana acum, ca doar nu va inchipuiti ca duc colegilor si prietenilor sa guste rateuri de-ale mele…

Brownie cu tahini și alune (rețetă)

Ar trebui să se sesizeze cineva din oficiu, că treaba nu e bună. Am început să fac câte 2 prăjituri pe zi. Una pe ziuă și una seara, mami, cum zice Matei. Nu mai există zi în care să nu fie haos în bucătărie și noi să nu fim plini de făină, lipicioși de la tot felul de siropuri și foarte mândri la sfârșit, când ne admirăm operele. Zic admirăm și nu devorăm, pentru că Matei nu mănâncă mai nimic din ce facem. Matei…Eu nu m-am mai urcat pe cântar de vreo 3 săptămâni și mă ia cu amețeală numai la gândul că trebuie la un moment dat s-o fac, ca să nu fiu nevoită să chem pompierii să mă scoată pe geam, ca să mai iau o pungă de zahăr de la Mega.

Mă alint, nu mănânc decât 3 sferturi din tot ce fac. Restul duc la serviciu. Mă rog, am dus o dată. :)) Dar n-ai cum…vă spun, n-ai cum să reziști să nu guști măcar. Acum cîteva zile am făcut o brownie, negresă de-a noastră, cu tahini (pastă de susan) și alune. Doamne, Dumnezeule mare…am murit și-am înviat mâncând. De plăcere, de gusturi amestecate, de toate substanțele fericirii livrate în corp de-o mușcătură din prăjitura asta.

Pare complicată și inaccesibilă pentru cineva care încropește ceva într-o bucătărie modestă de bloc. Nu e. Mi-am dat seama că mă uitam la rețete pe net și le închideam repede că mi se păreau niște SF-uri. Dar cele mai multe dintre ele, mai ales astea cu denumiri pompoase, sunt simple.

Iată de ce ai nevoie ca să faci o Brownie cu tahini și alune:

  • 240 gr de unt tăiat în cuburi de câte 2 cm
  • 240 gr ciocolată neagră (de minim 70% cacao) ruptă în bucăți de 3-4 cm
  • 4 ouă
  • 330 gr zahăr
  • 120 gr făină cernută (eu folosesc o strecurătoare normală ca să cern făina)
  • sare
  • 150 gr pastă de tahini (de susan)
  • 130 gr alune (ori normale, sărate și nu mai pui sare, ori alune de pădure sparte)
  • 30 gr cacao cernută

Iată cum faci o Brownie cu tahini și alune:

  1. Umple 1/4 de crăticioară cu apă și pune-o pe foc până fierbe apa. Dă focul la mediu și pune o altă crăticioară (cu fund gros) peste ea, având grijă ca apa să nu atingă fundul. Aici pui ciocolata și untul la topit pentru 2 minute. Le dai la o parte și amesteci până obții un sos subțire și lucios. Il lași la răcit.
  2. Mixezi, într-un bol mare, aproximativ 3 min., zahărul și ouăle până obții un amestec cremos (dacă ridici telul mixerului, trebuie să curgă, dar să fie gros).
  3. Cu o paletă sau lingură, amestecă ușor mixul de ciocolată răcit cu amestecul de zahăr și ouă. Adaugă, apoi, făina, alunele, cacao și 1/2 linguriță de sare.
  4. Toarnă tot amestecul într-o tavă (eu am avut formă de tort cu diametrul de 23cm) tapetată cu hârtie de copt.
  5. Cu o lingură, pune, din loc în loc, pasta de tahini, insistând să intre în amestec. Apoi, netezește cu spatele lingurii, ce a rămas din pastă, pe toată suprafața. Nu trebuie să fie acoperită de pastă de tahini (nu va mai permite coacerea). E mai important ca pasta de susan să intre în amestec și doar puțin să fie împrăștiat pe suprafață.
  6. Prăjitura se coace în cuptorul preîncălzit la 1800C timp de aprox. 20 de minute. Aici trebuie atenție. Cam după 18 min. trebuie verificată. Va trebui să fie cleioasă la interior (aproape moale) atunci când e scoasă din cuptor. Pe măsură ce se răcește, interiorul se va întări.

Little brownie never killed nobody 🙂 (Interiorul trebuie să fie cleios atunci când o scoți din cuptor)

Eu am dus colegilor de la serviciu 3 sferturi din ea. Și ce m-a interesat, ca feedback, a fost dacă e o prăjitură banală sau e de maestru. :))) Ori le-a plăcut rău, ori m-au mințit ca pe un copil pe care nu vrei să îl dezamăgești când își găsește un hobby care îi place tare.

Enjoy!

inspirat de https://ottolenghi.co.uk/

Prăjitură cu migdale, lămâie şi fructe de pădure

De o perioadă, mai exact după ce am terminat de filmat The Locationist (despre care abia astept să vă povestesc pe larg într-un post dedicat) relaţia cu Matei e ciudată. Mă pedepseşte, încă, pentru orice moment pe care nu îl petrec cu el. A fost o perioadă grea atunci. Mi-a simţit lipsa şi eu lui. Acum e răzvrătit precum un adolescent neînţeles, trânteşte, pufneşte şi mă somează zilnic să îi fiu în raza vizuală. E copleşitor, obositor. Se joacă foarte puţin singur, aşa că am porţie clară de câteva ore pe zi pe covoraşul cu trasee sau construind oraşe întregi de lego.

A trebuit să cotrobăi mult în străfundul minţii şi să găsesc modalităţi prin care să îi satisfac şi lui nevoia de atenţie, dar să şi pot funcţiona ca femeie, ca mamă care trebuie să îl şi hrănească. Invitaţiile de a participa la gătit au fost de multe ori refuzate. De-abia când am primit cadou de ziua mea un mixer cu bol pe care mi l-am dorit de când bălesc la reţetele Jamilei, şi când m-a văzut cât de bucuroasă sunt, a început să mă invite el la făcut prăjituri cu mixerul nou. Mi-a şi spus clar: ştiu că eşti fericită, mami, când facem ceva cu mixerul. :)) Şi iată-ne, aşadar, făcând ceva cu mixerul în fiecare zi lăsată de la Dumnezeu.

La primăvară nu cred că o să mai ies din casă. Nu că m-ar ucide ruşinea defilării pe stradă cu 20 de kg în plus, ci pentru că nu o să mai încap pe uşă. E compulsiv gătitul ăsta, dar şi terapeutic. Atât pentru mine, cât şi pentru relaţia mea cu Matei. You win some, you lose some…

Am făcut prăjitura asta aseară. A participat până la un moment dat. Nu-i place să aştepte (să se răcească compoziţia, de ex.), aşa că mă lasă cu ochii-n becu’ hotei şi pleacă la joacă. Revine când e de spart ouă, de amestecat, de pus sare şi alte mirodenii. Este şi o reţetă uşoară, ţi-e mai mare dragu’ s-o faci şi iese aspectuoasă şi foaaaarte gustoasă. Eu vă las reţeta aici, în caz că vă arde de-o nebunie în perioada asta, când stăm mai mult acasă.

De ce aveţi nevoie:

  • 180g unt
  • 1 cană de zahăr tos
  • coaja rasă a unei lămâi şi a unei portocale
  • 2 ouă
  • un praf de sare
  • o linguriţă extract (esenţă) de vanilie
  • un sfert de cană de suc de lămâie stoarsă
  • o linguriţă de praf de copt
  • o cană şi jumătate de făină
  • jumătate de cană de migdale pisate (râşnite)
  • 500g fructe de pădure (afine, zmeură, mure etc) sau o cutie de fructe congelate
  • o lingură de zahăr tos pentru fixarea fructelor pe compoziţie, la sfârşit
  • zahăr pudră pentru ornat
  • iaurt pentru servire

Cum faceţi:

  1. Amestecaţi la foc mic, într-o crăticioară, untul, zahărul, zeama şi coaja de lămâie şi portocală până când untul şi zahărul sunt topite. Nu trebuie să ajungă la clocot. Daţi amestecul la o parte şi lăsaţi-l să se răcească.
  2. Când a ajuns la temperatura camerei, adăugaţi esenţa de vanilie şi ouăle. Amestecaţi. Adăugaţi, apoi, făina şi praful de copt (eu pun mereu praful de copt în făină şi le amestec), sarea şi migdalele pisate. Amestecaţi uşor până devine cremos.
  3. Turnaţi jumătate din compoziţie în tava unsă cu ulei şi tapetată cu hârtie de copt (tava de cozonac/chec) şi puneţi deasupra jumătate din fructele de pădure. Apoi turnaţi cealalată jumătate de compoziţie şi întindeţi-o bine spre marginile tăvii, ca să acopere fructele, după care, fără să apăsaţi pe ele, puneţi şi cealaltă jumătate din fructele de pădure.
  4. Presăraţi lingura de zahăr pe deasupra.
  5. Introduceţi-l în cuptorul preîncălzit la 1800 C timp de 50-60 de minute. Lăsaţi să se răcească
  6. Serviţi cu zahăr pudră şi iaurt din belşug

Am terminat-o tarziu. Cred că era 23.30. Cum era să mă fi culcat fără să fi gustat din ea?! Cum?! Am gustat 2 felii, cu iaurt, ce-i drept, ca să nu mă trezesc în miez de noapte să mă trag pe mâini…

Spor, dacă vă încumetaţi s-o faceţi! Are gust special. Şi e mult mai simplu de făcut decât pare.

Inspiraţie: http://www.thebrickkitchen.com

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: