-
Întărește-ți prieteniile la Katz GastroLab
Cred cu putere în prietenie. În conexiuni cu alte persoane care ajung să îți fie parteneri de drum în viață. Mă mândresc cu o legătură extrem de puternică cu prietenele mele care mă însoțesc de mai bine de 30 de ani. Comunicare și înțelegere din priviri, suport necondiționat, acceptare, balsam pentru suflet în clipe grele, partenere excelente de porții zdravene de râs. Astea sunt doar câteva dintre elementele care ne leagă de atâta timp. Mă simt norocoasă. Relația asta specială este adesea consolidată și întreținută prin intermediul activităților comune și a experiențelor împărtășite. Mă întreba cineva mai demult ce îmi place mie cel mai mult să fac. Fără să stau…
-
Vinul sigilează prietenii
Îmi plac poveștile. Le scriu, le citesc, le spun copilului și prietenilor. Poveștile sunt magia care leagă oameni. Formează legături, leagă amintirile în fir narativ, împrietenesc. Fără povești, lumea nu ar fi atât de frumoasă. Poveștile spuse în fața unui pahar de vin sunt momente memorabile. Se dezleagă limba, se relaxează mintea și se creează bucurie. Tata e omul poveștilor. De la el am învățat că ele aduc oamenii împreună. S-a născut în Moldova, într-o familie cu 7 copii. Au crescut pe deal, în comuna Mănăstirea Cașin, printre căpițe de fân și zarzări, printre vaci care pășteau și boi care trăgeau la jug. A avut o copilărie fericită, într-o casă…
-
Gașca, clickul și dichisul.
Foarte des mă gândesc la cât sunt de norocoasă. E un mare privilegiu să fiu însoțită în călătoria asta numită viață de oameni valoroși, fără de care drumul meu știu sigur că ar fi fost altul. Mult mai anevoios și mult mai urât. Întotdeauna mi s-a părut mai important decât orice să fiu înconjurată de persoane cu care rezonez, de la care învăț și care să mă susțină. Iubesc oamenii și cei care mă cunosc știu că ei îmi sunt inspirație în fiecare zi. Sunt o persoană socială și nu-mi ajung degetele de la cele 2 mâini să îi număr pe cei la care I look up to, care mă…
-
Cuibul de viespi
Acum 26 de ani destinul a făcut ca niște viitoare femei să se adune într-o clasă de liceu. Nici una nu bănuia că viața le va găsi peste toți anii ăștia tot împreună, legate puternic de-o prietenie nezdruncinată de nimic. Fiecare cu personalitatea ei, cu visurile (care le avea… că eu nu știu să fi avut vreunul atunci), cu bagajul cărat în spate din copilăria fiecăreia. Cele trei grații au dat mâna și și-au jurat tacit prietenie pe viață. Un băiețel deghizat în fetiță, o fată sensibilă, speriată de bombe, cu visuri de a-și trăi viața într-o mănăstire, dar pe care o încercau și nevoi de a călători cât mai…
-
Give me a break. A city-break.
Una dintre cele mai mari surse de energie pentru mine este un city-break cu fetele. De câțiva ani facem 1 pe an. Că suntem sarake și zicem Săru’mâna, Doamne și pentru ăla. Calculăm de ni se învârte neuronu’ banii pe care tre’ să îi dăm, ne gândim de 100 de ori dacă n-ar trebui să înnoptăm, în gazdă, la o băbuță drăguță (sau nu), ca să mai salvăm din ăia 30 de euro pe care vrem să-i mătrășim la Primark pe gioarse, despre care noi știm că-s gioarse, dar una e să-ți iei un tricou penibil din Dublin și alta e să-l iei pe același din București. No?! Până la…
