-
Cristale și aromaterapie cu StoneMania Bijou – sursa energiei de zi cu zi
Pietricică nouă, dă Doamne să plouă! Pietricică nouă, dă Doamne să plouă! Lizuca mea scumpă, ce cânți tu acolo, mami? Se zice: Cărămidă nouă, dă Doamne să plouă. Nu pietricică. Nuuu, e cu pietricică. Așa m-a învățat buni. Și ea știe toaaaate alea despre pietre. Mi-am petrecut întreaga copilărie la bunici. Într-un sat de câmpie, cu veri toride și praful ulițelor care se strecura printre degetele de la picioare. Buni mă încuraja să merg în picioarele goale de dimineața până seara. Să îți dea pământul energie, Lizuca, îmi zicea. Zilele de muncă pe tarlaua de pepeni erau cele mai fericite pentru mine. Ea lucra la C.A.P. și mă lua cu…
-
Aleg natural bucuria
Dacă ar fi să vorbesc despre alegerile naturale pe care le-am făcut, mă gândesc în primul rând la două dintre ele. Sunt cele care îmi îmbunătățesc viața, care mă îmbogățesc în fiecare zi. De când a apărut gălăgieincap.com, blogul de față, am spus că m-am decis să încep să scriu ca o formă suplimentară de terapie. Am scris despre depresia post-natală în câteva articole. Despre cum m-a pus la pământ și m-a făcut să mă îndoiesc de abilitățile și rolul meu de mamă. Am trăit, un an și jumătate, cu senzația că nu merit, că nu sunt bună de nimic și că, poate, copilului meu i-ar fi mai bine fără…
-
Saga Pufoșilor – cartea terapie pentru părinți și copii
Povestea de seară este cea mai puternică regulă impusă de Matei mie. Nu există să mergem la culcare fără să îi citesc două povești și să îi spun una pe dinafară. S-a întâmplat să mergem la mama sau în alte părți și să nu iau nicio carte de povești în bagaj. A fost dramă mare. Cu plânsete și văicăreli. A trebuit să promit că NICIODATĂ nu voi mai uita cărțile acasă atunci când înnoptăm în alte părți. Savurează fiecare rând, se implică în acțiune, râde cu gura până la urechi, comentează și memorează pasaje întregi din poveștile care îi plac cel mai mult. I se pune pata pe câte una…
You May Also Like
Camera băiețelului cu ochi de catifea
-
Profesorii de viață
Astăzi am citit un articol postat de Raluca Anghel pe eunmicsecret.ro legat de faptul că există persoane pentru care dezvoltarea personală nu funcționează sau sedințele de coach-ing. Că e un proces greu și nu e la îndemâna oricui să se apuce de scormonit și reglat prin interior. Articolul mi-a adus în prim-planul atenției o idee pe care o mătrășisem de mai demult. Adică m-am enervat eu singură în sinea mea pentru puțin timp și-am dat-o naibii. O frustrare și o revoltă. Dar Raluca mi-a aruncat azi la fileu subiectul ăsta pe care nu voiam să îl expun aici, pentru că are un pic de hate. Justificat, zic eu în mintea…
-
Ma lasa un talent si ma ia altu’
Cand faceam terapie, Ramona Andrei, psiholoaga la care mergeam, cea mai buna din lume, de altfel :), insista aproape la fiecare sedinta pe creativitate si explorarea ei. Nu prea intelegeam eu la momentul ala cum faci (efectiv, practic) sa scoti din tine lucruri care sa iti puna imaginatia, creativitatea la treaba. Imi tot repeta ca e unul dintre lucrurile cu care pot sa lucrez si care e si terapeutic.
