Broccoli cu bacon și sos de smântână – rețetă low-carb

De ce rețetă low-carb

De când mi-am pus în cap că în vara asta trebuie să fiu în cea mai bună formă de când m-a făcut mama, m-am tot zbătut între a reuși să gestionez programul, astfel încât să pot alerga de 4 ori pe săptămână și să găsesc diferite rețete care să nu îngrașe, dar să simt că mănânc mâncare, nu carton. Adică să simt în continuare că trăiesc. Mâncarea pentru mine e viață. Da, sunt o gurmandă. Bălesc la pâine proaspătă cu unt și ostropel.

Recordul personal (deocamdată :)))

Dieta n-am vrut să fie una drastică. Creierul meu refuză să numere calorii, să se țină de ore fixe când e vorba de îngurgitat. Trebuie să aibă senzația că i se permite orice, da’ nu vrea el, că e rebel. 😂 Așa că fac cum mi-e mie mai bine. Adică nu mai bag pâine, cartofi, paste și orez, dulciuri (mai scap la câte o înghețată – 2 pe săptămână), sucuri și nu mai mănânc după ora 18.00. De aproape 2 luni, n-am încălcat regula asta, ultima, cu mâncatul seara, decât de 2 ori.  Mâncat pe la 19.00-19.15, dar m-am culcat la 23.00-24.00. Că să se mai ducă… 😂

Cel mai bine, în ceea ce mă privește, funcționează dieta asta, low-carb. Adică cu puțini carbohidrați, pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu. Am mai slăbit în trecut vreo 15 kg în 8 luni cu ea. Numai că atunci nu făceam nici 2 pași mai la dreapta de sport.

Aseară m-a lovit o poftă de ceva, orice, cu gust de mâncare sățioasă, cu aromă de usturoi, de condiment. Și m-am gândit ce combinație să fac să iasă dorința. Am vrut o combinație între o legumă, carne și usturoi. Dar nu clasicul pui la cuptor cu legume. Că, dacă mai mănânc o dată, fac icter. Și am mermelit combinația de mai jos. Or mai fi rețete ca asta pe net, că doar n-am inventat eu roata. Dar mie mi-e lene să caut prea mult, plus că, ca să nu îngrașe, îți trebuie tot felul de înlocuitori cu care eu refuz să îmi umplu rafturile, deja burdușite, ale dulapurilor din bucătărie. Iată, deci:

Broccoli cu bacon și sos de smântână

Iată de ce am avut nevoie pentru Broccoli cu bacon și sos de smântână:

  • o pungă de broccoli congelat (majoritatea au între 400 și 450g)
  • 200g bacon (eu am folosit d-ăla gata tăiat de la Mega)
  • 300 ml smântână de gătit grasă
  • 50g parmezan
  • 3 căței de usturoi
  • 2 linguri ulei de măsline
  • sare, piper și ce condimente vă mai plac

Iată cum am făcut rețeta de Broccoli cu bacon și sos de smântână:

  • Am decongelat puțin broccoli (am tăiat doar câteva buchete care erau mai mari)
  • Am pus uleiul într-o tigaie antiaderentă și, după ce s-a încins puțin, am prăjit bacon-ul până a devenit crocant
  • L-am scos pe o farfurie și, în uleiul rămas, la foc iute, am pus broccoli, care își lasă apă.
  • Am condimentat cu sare și piper și am lăsat să scadă apa (până nu mai e deloc), amestecând din când în când.

  • Am adăugat usturoiul zdrobit și l-am lăsat la călit, amestecând, împreună cu broccoli, încă 2 minute.
  • Am adăugat smântâna pentru gătit și, la primul clocot, am adăugat parmezanul ras. Le-am mai lăsat pe foc 2 minute.
  • Am luat tigaia de pe foc și am presărat baconul crocant deasupra.

Doamne, știți cum e? Am simțit orgasmul papilelor gustative. M-am bucurat ca un copil în fața unor bucăți mari de ciocolată. Combinația între smântână, usturoi și broccoli cu bacon, ambele crocante, e de vis. Simți că trăiești. Uiți că ești la cură de slăbire. Mi-am pus să mănânc în farfuria aia bună, de sus, cum zicea mama, ca să îmi dea și mai tare senzația de sărbătoare a răsfățului. Toate aste, toate detaliile astea, te fac să uiți că, de fapt, ești chinuit ca robu’. :)))

Voi ce rețete mai știți d-astea, de dietă, cu carbohidrați puțini? Că deloc…hai să fim serioși, ne ducem la păscut și s-ar putea să descoperim că și lucerna conține ceva carbo…:)))

Enjoy! V-am pupat!

Costum din două piese

Sunt o pofticioasă. Atât de tare îmi place să mănânc, c-aș băga ciocolata cu tot cu ambalaj. Îmi place pâinea proaspătă. Dacă-i trântesc un unt cu sare de mare peste sau unt normal cu o tonă de dulceață de căpșuni, am atins punctul G al poftelor. Când mă cheamă depresia înapoi (o mai face, ‘tu-i mama ei), bag orice, oricât și stau mult în pat, ca să mă asigur că se așează toate ingredientele proaste pe unde trebuie. Și, după un episod d-ăsta de o săptămână, când îi citesc copilului povestea de seară, nu văd scrisu’ de burtă.

Citește în continuare „Costum din două piese”

Un sfârșit de an cât se poate de prost…

Sunt foarte supărată. Sunt mâhnită și rănită. M-am perpelit toată ziua. La propriu. C-am dat drumu’ la cuptor să se facă cald în casă. Că nu e nici urmă de căldură și de apă caldă. Deci chiar m-am perpelit. M-am mai încălzit cu telefonu’ în mână că s-a-ncins de la scrollat. Măcar nu mi-am pus mănușile în casă…

Citește în continuare „Un sfârșit de an cât se poate de prost…”

Sevraj în #mypersonalchallenge

Au trecut 12 zile de chin. Și, oricât aș lucra cu mine, nu pot să mă opresc din numărat zilele de dietă. Mi-ar fi plăcut să mă dau silfidă acum și să vă trântesc o poză cu alte 2 kilograme date jos, dar ar însemna să umblu la cântar, fix ca-n piață la Obor. Tot 2 mari și late sunt înregistrate la pierderi. Mă uit în oglindă și mă mint că parcă la față se vede c-aș fi slăbit mai mult. Andrei, ca să nu îmi iau câmpii de tot, mă încurajează și el cu un „parcă și la burtă se vede și, poate, și la mâini”.

Adevărul e că sunt tot acolo unde eram acum 6 zile. Fiecare seară e cu pofte de zici că sunt posedată de zeul ciocolății (ciocolatei pentru corectitudinea filfizonilor). Aș mânca și varul de pe pereți dac-ar fi dulce. Și momițe de porc, dac-ar fi unse cu cremă de vanilie. Mă uit la ceas și număr minutele până când încep ritualul de culcare cu Matei, că atunci încep să nu mă mai gândesc atât de tare la biscuiții cu fulgi de ciocolată pe care i-am luat pentru copil de la Mega și sunt gata oricând să uit de poftele lui și să mă înfig în cutie, ascunsă în debara. Că, dacă trec de astea, salvarea vine. Mă culc. Și mâine e o altă zi. Sunt zâna dietelor fără carbohidrați, sunt ambasadoarea nerecunoscută a vieții low-carb. Sfătuiesc prietene care vor și ele. Le trimit aplicații cu rețete organizate pe momente ale zilei. Ce să mai, sunt mentorul femeilor în căutare de siluete smulse din reviste glossy. Toate astea, în fiecare zi, până pe la 19.00-20.00,când începe să urle în mine ursoaica înfometată care visează platouri de eclere cu ness și amandine și brioșe.

M-am ținut tare până acum. E mult mai greu decât acum doi ani. Sau așa simt, cel puțin. Bine, și eu sunt mai bătrână cu 24 de luni în care corpul a început s-o ia la vale. Cu un junghi în dreapta, cu un colac apărut în locuri nelocuite de vreunu’ până la vârsta asta. De-ale bătrâneții, maică…

Eu mă mai străduiesc. Că parcă am simțit c-o să vreau s-alunec în păcat și de-aia m-am anunțat cu surle și trâmbițe în spațiul internaut. Să mă fac de rușine dacă renunț. Să intru-n pământ de ocările voastre și să știu că trebuie să merg mai departe. Așa, șontâc, șontâc, cum oi putea. Dar vă spun, e muncă grea. Am mai văzut și „The Morning Show” cu Jennifer Aniston și Reese Witherspoon filmat în 2019. Ce-ați făcut, doamnele mele? Păi una are 53 și una 43. Și arată de zici că acu’ urmează să dea BACU’ (dacă au temperatura sub 37.3, ăfcors). Exagerez, sigur. „Au filtre pe față, Mirela!”, mă liniștește Andrei care știe la ce tertipuri se apelează în cinema și TV. Or avea, dar carnea aia tare pe ele tot cu nemâncat și sală și toate unsorile și unturile date pe corp a ajuns să fie așa. Zici că se îmbăiază zilnic în lapte de cimpanzeu bengalez și se ung cu lacrimi de privighetoare.

Nu mă las. Mă țin tare în foamea mea de lup. Și-o să înving. Că eu ca mama balenelor nu mă prezint pe plajă la 2 mai, să mă invite domnii săriți de 65 de ani veniți cu cortu’ să joc o partidă de table cu ei, ca o bunicuță grăsuță și amabilă ce par eu când pășesc pe nisipul fierbinte în drumul către o merdenea cu mult foietaj.

Doamne ajută și alungă demonii ghiftuirii necontrolate! 🙆‍♀️

Slăbește acum! Întreabă-mă cum!

Întotdeauna am fost o rubensiană. Picturile lui Rubens, cu femeile alea pline de colace, întinse într-o grație nebună pe cearceafuri aruncate-n scârbă pe sofa-uri, zici că-s poze cu mine (dacă m-aș fi țăcănit și m-aș fi apucat de poze nud).

M-am învârtit toată viața între 60 și 70 de kg, cu o înălțime de 158cm. Închipuiți – vă. Îmi place mult de tot să mănânc. În general, prostii. Mâncare mai puțin. Era o vreme când o pungă mare de semințe și o sticlă de cola reprezentau meniul unui restaurant cu cel puțin 2 stele Michelin pentru mine. Meniu de seară, desigur. Deci nu sarmalele și fripturile mă strigau din farfurie. Preferatele mele erau: pâinea proaspătă, cola, semințe și dulciuri. Ritualul se desfășura aproape zilnic, între orele 23.00 (ora la care adormea copilul) și 01.00, vizionând un film de pe net, de cele mai multe ori.

După naștere, pe fondul depresiei post-natale despre care ți-am povestit aici și pentru că trăiam cu o panică cât casa că n-am timp să îi gătesc copilului 5 mese pe zi, cum cere la cărțile de diversificare, am mâncat tone de biscuiți. Lui îi dădeam pe răzătoare 1, iar eu mâncam 10.
Și, uite-așa, în prima vară la mare cu copilul, soțul meu a mers însoțit de o balenă eșuată care se străduia, în prea-plinul ei, măcar cochetă să fie. Nu mai conta, oricum. Ocupam 3 locuri de plajă.

IMAG1154

N-am ținut niciodată cură de slăbire, deși, de la 20 de ani, în fiecare zi îmi ziceam hotărâtă că trebuie să slăbesc. De mâine. Când ai asta în cap, are un oarecare efect asupra ta orice promisiune c-o să slăbești venită din exterior. Într-o zi, când eu dețineam, deja, aproape 70 de kg, la metrou la Tineretului, s-a înființat în fața mea o doamnă care m-a privit plină de compasiune și mi-a dat un flyer cu multe promisiuni, cu gratuitate la consult… D-astea. Ar fi trebuit să știu mai bine. Dar… M-am prezentat la sediu și, de cum am intrat, mi-am dat seama c-o să vrea să-mi bage pe gât shake-uri, prafuri, pilule minune. Mi-a făcut „testu’ grăsimii”, ca la Fairy, și … Ce să vezi? Nasol. A ieșit nasol. Era nevoie de o intervenție i-me-dia-tă. Stau de vorbă cu doamna și o întreb de cât timp face asta. Mândră, îmi zice că de 7 ani. Ea avea cu cel puțin 15 kg mai mult decât mine, era, practic, doamna Colac peste Pupăză. Mhm. Haide, închideți, că vă sun io.

N-am reușit să mă transform dintr-o balenă într-o pseudo sirenă decât atunci când s-a produs declick-ul. Am adoptat o metodă foarte complexă și încercată de foarte puțini oameni: n-am mai băgat în mine ca vaca. Adică am eliminat complet: cola, semințe, dulciuri, pâine și serile s-au transformat din maraton de spart semințe în sesiuni de preparat limonade acre de-ți fac gura pungă.

Am slăbit 15 kg în 9 luni.

IMG_20190627_123605

Bine, poza asta e din ianuarie. Am mai pus 3 kg la loc de-atunci… Da’ nu mai ziceți și voi la nimeni. 🤫🤭

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: