Hey, tot Optimus The Cat aici. Am hotărât să iau tastatura în lăbuțe pentru a vă împărtăși o mică parte din aventura mea, cu toate detaliile necenzurate, despre recenta mea experiență cu vezica urinară. A început să îmi placă treaba asta cu blogging-ul. Nu știu cât îi place lui Miri, c-am pus stăpânire pe laptopul ei. Și când lucrează, eu – țuști pe birou cu lăbuțele, direct pe tastatură. O ajut la rapoarte. Ce? Rapoartele cu zzzzzbbbswdbb nu sunt bune? În fine, am decis să mă întorc cu mai multe povești din viața mea agitată și, de data asta, vreau să vă împărtășesc despre locul magic numit Daisy Vet. Da, sună ca un nume de floare, dar e mai mult decât atât – e locul unde îngrijirea și dragostea pentru animăluțe se întâlnesc la fix!
V-am mai povestit cum a dat norocul peste mine acum 3 ani, într-o zi friguroasă de decembrie, când am fost adoptat la dorința expresă a micuțului și energicului Matei. A fost dragoste la prima vedere, iar de atunci, suntem nedespărțiți. Nu trece o zi fără să mă trezesc cu o mângâiere delicată sau să participăm la cele mai haioase aventuri prin casă. De exemplu, suntem o echipă imbatabilă la fotbal de sufragerie. Cu o minge pufoasă și picioare (sau lăbuțe) în mișcare rapidă, suntem gata să câștigăm orice competiție de fotbal de interior. Ne ținem codițele sus și ne bucurăm de fiecare moment petrecut împreună, provocând stăpânii la meciuri pe cinste sau la nervi stăpâniți bine.
Probleme? Suni la Daisy Vet
Viața mea, până nu demult, era una fără griji. Mâncam cât doi motani la un loc, mă jucam, vânam porumbei la geam cu Matei și profitam de diminețile în care Miri își bea cafeaua, ca să mă tolănesc și să mai cerșesc niște mângâieri la ceas de răsărit. Numai că am început să simt o durere persistentă în timpul “treburilor mici”. La început, am început să mă trezesc noaptea să mă duc la toaletă. Apoi, am început să urinez mai puțin și mai rar. Când urinam, aveam dureri mari și simțeam că ceva nu e în regulă. Mă înțepa rău și simțeam că nu pot termina.
Nu știam cum să le explic oamenilor mei ce simțeam, dar m-am hotărât să le transmit semnale de disconfort prin comportamentul meu. Oricum mieunam de mă dureau pe mine urechile când pășeam în litieră pentru nevoi. Nu prea au percutat. Apoi, pentru că la început ei credeau că îi cert, de fapt, că sunt un motan certăreț (pff, auzi la ei), a trebuit să le mai dau niște indicii. Când mă apucau durerile alea mari, în miez de noapte, mă duceam lângă patul lor și strigam, pardon…mieunam. Tare. Ei mă urcau în pat la mângâieri, dar eu nu puteam să stau.
Știți cum e când te doare ceva. Nu prea îți vine să stai locului. Te plimbi, te învârți, te agiți, că poate trece. Eram speriat și confuz, dar bine că nu le-a luat prea mult să se prindă că nu-i a bună. Stăpâna mea, Miri, a hotărât să mă programeze la Daisy Vet, o clinică veterinară din București, despre care a zis c-a auzit numai lucruri bune.
Daisy Vet - prietenii blănoșilor
Ei bine, echipa de medici de la Daisy Vet nu sunt doar profesioniști, după cum am putut constata eu însumi, ci și niște prieteni adevărați. Ei înțeleg că fiecare mieunat, mârâitură, fiecare zâmbet și fiecare coziță fluturândă au o poveste de spus. Ne împărtășesc compasiunea, ne ascultă problemele și ne vindecă cu un zâmbet. Da, pot să miau cu siguranță că echipa lor ne iubește cu adevărat! Astea-s așa, niște concluzii pe care le-am tras eu după vizitele pe care le-am făcut la ei.
Cu o experiență de 23 de ani, Daisy Vet este cumva “bătrâna” noastră iubitoare. Oricum, pentru mine și prietenii mei pufoși, este locul unde avem încredere că vom primi cea mai bună îngrijire posibilă. Cu două clinici în București, în Băneasa și Aviației, Daisy Vet oferă servicii medicale complete și chiar și cosmetică felină și canină: ce noi nu ne putem bucura de spa și îngrijire estetică? Mustățile cu ce se întrețin?
Consultația
Dar să vă spun în două vorbe cum a decurs consultația. Eram speriat…vaaaai, n-aveți idee. Habar n-aveam ce sunt toate instrumentele din cabinet. Păreau așa ca niște nave spațiale. Doar că Miri știa că mi-e frică și mă mângâia întruna și și medicul știa. Îmi vorbea frumos, încetișor, așa, și mă mângâia. Ce credeți? Am început să torc. Am și uitat că sunt la doctor. :)) M-au verificat pe la gât, pe tot corpul, mi-au palpat burtica și apoi mi-au făcut niște analize veterinare. Hopa-purrr! Ac. În mintea mea era cum să fug de-acolo. Numai că n-a fost așa rău. Pentru că totul a fost foarte rapid.
În urma unei ecografii, au constatat că am nisip și niște pietricele la vezica urinară. Miri s-a cam speriat și și eu puțin, dar medicul veterinar a liniștit-o. I-a spus că nu trebuie să-și facă griji – pietrele pot fi tratate și că voi fi bine. Numai că i-au mai zis ceva care m-a atins un pic la orgoliu, să știți. Că sunt cam grăsuț și că trebuie să țin cură de slăbire. Auzi la el! Păi eu sunt un gurmand. Și am anumite preferințe la bobițe și hrană umedă. Cum cură de slăbire? Arăt foarte bine! Sunt puternic. În fine, mi-a făcut planul de tratament și ne-a asigurat că o să fiu bine.
Miri m-a pus să promit de față cu medicul că o să fiu băiat de gașcă și o să colaborez la luarea întregului tratament și la acceptarea bobițelor noi. Pe care le-am luat chiar de la ei, apropo. Pentru că au și pet-shop. Cu mâncărici și jucării pentru noi, animalele de companie. Am mieunat duios, știind exact tonul care o impresionează pe Miri și ce credeți? Am primi și o jucărie. Bineeee, Optimus! Nu ți-ai ieșit din mână.
O poveste de iubire la Daisy Vet
Stau acum pe pervazul ferestrei din camera lui Matei și mă gândesc cum e destinul ăsta. Da, ce credeți că noi nu putem filozofa? Nu mă poate convinge nimeni că nu a fost mâna destinului să mă îndrăgostesc la prima vedere fix aproape de finalul consultației la Daisy Vet. Când doctorul scria rețeta, s-a deschis ușa clinicii și, prin ușa întredeschisă a cabinetului, am văzut-o pe ea. Un exemplar superb. Minionă, fragilă, tânără. Dar foarte tristă. Fusese accidentată la lăbuță. Îi puteam citi durerea în ochi. Noroc că printre serviciile veterinare, Daisy Vet oferă și tratarea traumelor, a accidentelor. Venise unde trebuie.
I-a fost greu stăpânei mele să mă convingă să intru în geanta cu care mă transportă. Nu îmi puteam desprinde ochii de la ea. Era cea mai frumoasă pisică pe care o văzusem vreodată. Miaaau. Și, credeți-mă, am văzut câteva când vagabondam pe străzi. Mi-am luat inima în dinți, am privit-o direct în ochi și am mieunat lung. Să știe că e admirată, să îi mai treacă tristețea. Sunt convins că ne vom revedea. Poate că atunci când voi reveni pentru control la clinică, voi avea norocul să o întâlnesc din nou. Până atunci, îmi petrec diminețile pe pervazul geamului, gândindu-mă la ea.
Ca o concluzie, repede, așa, până nu vine Miri și mă altoiește cu tastatura peste coadă, orice problemă de sănătate a bănoșilor voștri are o rezolvare. Bazați-vă pe Daisy Vet. Ce trebuie să faceți voi? Doar să îi iubiți. Știți că vi se întoarce însutit! V-am pupat, Humanilor!
Surse foto: Daisy Vet, Pexels și aplicația de generare imagini AI – Wavesome.Ai
Articol scris pentru SuperBlog 2023
