Ești tânăr. Îți clocotește sângele în vene și lumea toată e a ta. Urlă în tine nevoia de libertate și știi că nimic nu îți poate sta în cale. Ești un decapotabil de lux care străpunge briza falezelor. Experimentezi, călătorești, casa ți-e acolo unde îți umblă sufletul. Singura ta preocupare e că sunt prea multe pungi în ocean. Strângi ban pe ban ca să faci băi de soare pe insule pustii în care vrei să aprofundezi procesul de fotosinteză și bei suc de cocos și mănânci frunze de palmier pentru o viață lungă și plină de aventuri. Și-apoi te-nsori. Și devii un Opel Astra din 2002 cu remorcă și demaraj confuz.
Casa ți-e un apartament cu trei camere în Berceni (dacă ai noroc să te lase părinții să locuiești în el, după ce s-au mutat ei la țară), pui ban pe ban pentru un city-break la 2 mai și umpli coșul la supermarket pentru meniul săptămânal al familiei. Economiile merg în fondul de educație și urgențe pentru ăla mic.
Comuniune om-natură
Partea cea mai palpitantă a vieții mele a început când l-am cunoscut pe Andrei. O iubire născută 100% din mâna destinului. Eram doi români care și-au intersectat drumul la 4000 km distanță de casă, în Maroc. Tineri amândoi, cu vise și bucurii mici, așteptam weekendurile cu răsuflarea tăiată ca să ne putem urca în mașină și să îi dăm drumul în direcții nestabilite dinainte. Plecam unde vedeam cu ochii. Aruncam câteva haine de schimb într-un bagaj minuscul și ne setam telefoanele pe do not disturb. Ne sufla vantul în păr prin geamurile deschise la maxim și cântam din tot plămânii piesele trupei Grimus. N-aveam nicio grijă.
Ne interesa doar experiența, ca și cum ziua de mâine nu exista. Azi conta. Și ne aventuram în drumuri lungi către Sibiu sau Timișoara, unde colindam, îndrăgostiți, piațetele. Luam micul dejun la cafenele cochete și cine în restaurante cu atmosferă romantică. Călătoria în sine cu mașina era un prilej de mare bucurie. Îmi lăsam scaunul pe spate, puneam picioarele pe bord și mulțumeam în gând pentru cât de norocoasă sunt. De câte ori simțeam nevoia să luăm cu noi, în suflet, peisajele care ni se arătau în fața ochilor, opream și ne întindeam pe capota mașinii. Stăteam în liniște absolută, ținându-ne de mână și ne bucuram. Nu exista timp limită, nu exista TREBUIE.
Libertate la cort sau confort la cazare
Majoritatea mini-vacanțelor se petreceau la cort. Alegeam locuri cât mai retrase, cu peisaje care să ne taie răsuflarea, dar neapărat cu traseu bun pentru biciclete. Aveam prevăzută mașina cu suport de biciclete și nu exista călătorie de relaxare la munte unde să nu le luăm. Colindam împrejurimile pe două roți cu bucurie. Oboseala care se instala seara era numai bună de ostoit la focul mic de tabără lângă care ne relaxam până târziu în noapte. Ardeam bezele pe bețe și beam ceai cald făcut la butelia de camping cu care ne dotam bagajul. Ne imaginam cum o să facem asta ca o familie, atunci când vom avea copii.
O s-aveți un nepoțel
Idilică toată relatarea de mai sus, nu-i așa? Numai că realitatea a bătut filmul siropos de dragoste. Și a venit și vremea cererii în căsătorie. O cerere cum numai la Hollywood se poate vedea. Într-o seară, la un film văzut din vârful canapelei mi-a spus: “Auzi, ar trebui să facem nuntă dacă ești însărcinată, nu?” În cele 9 luni, cât i-a luat lui Matei să apară și să anunțe sfârșitul libertății absolute, eram disperați să facem tot. Să vedem tot. Să nu existe loc din țara asta unde să nu fi călătorit.
Am luat cu asalt toate văile, toate dealurile. Că făceam 9 ore până în Maramureș sau 3 până la Brașov, nu conta. Făceam planuri de călătorie în 3. Cum o să îi arătăm noi copilului toate locurile minunate de care noi ne-am bucurat. Cum o să fim familia semi-nomadă care-o să bată recordul la engagement pe story-urile de pe instagram. Cum în fiecare weekend vom avea altă destinație mai pitorească decât celelalte.
Realitatea bate filmul
Am tot citit pe bloguri de călătorie ale adevăraților nomazi (nu doar visători și amatori ca noi) despre aventurile wow cu copiii mici în lumea largă. Cu sfaturi, cu tot ce trebuie. Nu știu ce să zic… Ori oamenii ăia sunt extrem, dar extrem de organizați și zen mai ceva decât Maica Teresa, ori pe mine chiar mă guvernează doar haosul și nu sunt în stare să decid care mi-e stânga și care mi-e dreapta atunci când trebuie să fac un amărât de bagaj. Din punctul meu de vedere călătoriile cu copilul sunt cu totul și cu totul altă poveste decât ce vedem pe marele www. Cel puțin până te dumirești ce te-a lovit și cum viața ta s-a schimbat la 180 de grade.
Călătoriile cu mașina cu copil între 1 și 3 ani
Ne-am fi bucurat tare dacă ne-ar fi spus și nouă cineva cu lux de amănunte cam cum trebuie să îți accesorizezi mașina ca să poți pleca măcar pe jumătate liniștit în călătorii cu un copil mic sau foarte mic. Că de recomandări de branduri de scutece și olițe eram sătui. A trebuit să învățăm singuri că bagajele se fac cu cel puțin 3 zile înainte ca să te asiguri că ai luat tot. Și că înainte să le cari la mașină, trebuie să fi fost cel puțin 2 ore la sală ca să faci față. 25632 mii de genți, gentuțe cu haine, scutece, unguente, siropuri (preventiv), babețici, jucării, leagăne, cărucior, suzete, biberoane, sterilizator, cană de fiert apa și câte și mai câte. Toate astea într-o singură mașină, berlină.
Eram ca indienii ăia claie peste grămadă, cu nervii-n gât, asuând din greu și morți de oboseală. Dar mergeam să îi arătăm copilului lumea. Să ne conectăm cu natura. Mai ales el. La 9 luni. Nu cedam. Înghesuiam cu vână și ambiție aproape toată casa în portbagajul prea mic. Și, într-un final, plecam. Că dura 2 ore, că dura 7 (nu, nu ne-am aventurat niciodată la așa o acțiune sinucigașă de a călători în mașină cu un copil de 9 nouă luni atâtea ore), inevitabil plângea, trebuia schimbat, eu trebuia să mă transform în fetița din gașca Zurli și absolut niciodată nu găseam șervețelețe umede atunci când era nevoie urgentă de ele. Haos și disperare.
Andrei mă anunța întotdeauna cu emfază și plin de nervi c-o să cumpere o remorcă pe care să o atașăm mașinii doar ca să ne putem deplasa și noi toți trei fără să cadă bagajele pe noi.
Călătoriile cu mașina cu copil între 3 și 7 ani
Din toate experiențele neplăcute legate de călătoriile cu copilul mic în mașina proprietate personală am învățat, într-un final, că e nevoie să o mai accesorizezi cu câteva lucruri care să îți facă viața mai ușoară. Să poți și tu să respiri, să le poți pune pe căprării, dacă tot te cari cu tot calabalâcul după tine și să te bucuri cum o făceai odată.
Accesorizarea mașinii
Cârlig de remorcare
Într-una din zile am simțit cum ni se ia greutatea de pe suflet și din portbagajul mașinii. După trei ani de farmec dureros, după cărat și înjurat în barbă, a venit vremea să ne comandăm o remorcă. Această piesă salvatoare care ne promitea reluarea sesiunilor de aventură din vacanțe și sfârșituri de săptămână. Andrei făcuse comandă la AutoGedal de cârlig de remorcare, ca să o putem atașa mașinii.
Lucrurile merg foarte lin la cumpărăturile pe site-ul AutoGedal. Ai tot ce îți trebuie pentru accesorizarea mașinii pentru călătorii. Trebuie doar să știi ce mașină ai și din ce an, ca să știi ce i se potrivește (mai ales în cazul cârligelor de remorcare).
Avantajele AutoGedal
Ce găsești pe AutoGedal
Remorca
Ne place foarte mult la cort. Nu stăm mai mult de 2 nopți din motive de igienă personală. Suntem dotați cu duș de camping, cu tot ce ne trebuie, dar nu se compară cu o baie în cadă. Cele 2 nopți, însă, sunt o sursă de relaxare pentru toți 3. Ne întoarcem în București cu bateriile încărcate.
Iată câteva dintre lucrurile de care ai nevoie când mergi cu cortul cu un copil de 6-7 ani?
-
cort de minim 3 persoane - pentru spațiu. Un copil vrea să se joace și, dacă vă prinde ploaia, trebuie să aibă loc.
- saci de dormit
- umbrelă, tarpolină de ploaie
- masuță, scaune, pătură de camping, lanterne normale și lanterne frontale
- duș de camping
- grătar, farfurii, pahare și tacâmuri de unică folosiță
- arzător (mini butelie de camping)
- biciclete pentru fiecare membru al familiei
- minge, jucării, hamac
Vara întotdeauna preferăm cortul și nu luăm în calcul cazarea la hotel sau pensiuni. E o senzație de libertate pe care nu ai cum s-o simți trezindu-te într-o cameră de hotel. Să deschizi dimineața fermoarul cortului înseamnă să deschizi ușa spre fericire. Serile cu foc de tabără, liniște, jocuri și bezele arse-n foc, drumețiile de peste zi – toate astea au farmecul lor.
Pentru toată lista de bagaje de mai sus, care nu e completă, e mană cerească să ai o remorcă. Ideală ar fi o rulotă, dar până ajungem la ea, ne-am transformat remorca în loc de campare. Cu saltele și saci de dormit pentru atunci când ajungem prea târziu și nu mai vrem să întindem cortul.
Suportul de biciclete
Toți trei suntem înnebuniți după mersul cu bicicleta. Și, dacă atunci când eram doar noi doi , eu și Andrei am optat pentru un suport de biciclete pentru mașină care să susțină cele două biciclete pe care le aveam, acum a trebuit să achizționăm un altul, pentru trei biciclete. Am calculat greutatea totală și am ales de pe site-ul AutoGedal suportul cel mai potrivit pentru noi.
Cam așa stau lucrurile în familia noastră în ceea ce privește plimbările pe 4 roți. Voi cât de mult plecați în vacanță cu mașina și cât preferați avionul sau trenul? Optați pentru cazare la hotel sau mergeți cu cortul? Și, foarte important – sunt singura căreia i-a dat cu virgulă fiecare plecare în vacanță cu mașina cu copilul mic?
8 Comments
Ai dreptate, e tare dificil de călătorit cu copii mici! Dar bine că până la urmă ați găsit şi soluțiile salvatoare! De fapt, ele mereu există! Drumuri bune, mereu!
Şi…baftă!
Mulțumim! 🤗
Mey, dar eu vreau sa stiu mai multe despre cum v-ati cunoscut tocmai acolo. Mi-a placut ca ai facut un articol foarte util pt familiile cu copii dar l-ai scris in stilul tau inconfundabil. 🥰
O sa rezerv un articol numai pentru asta. Ca uite, acum sa zici, îmi dau seama ca doar am atins punctul asta atât de important din viata mea. Te pup tare și mulțumesc! ❤️
Superbă povestea voastră! La cât mai multe călătorii, în doi, în trei … în mai mulți 😆
😂 Mulțumesc! E atât de suficient, dacă pot sa zic asa, în 3….😂😂😂 Te pup tare! ❤️
Foarte fain și adevărat, Mirela! Ce aventură minunată vă e dragostea, iar puiuțul vostru… ce să mai spun? ❤❤❤
Mult, mult, succes!
P.S. Am primit gălăgia în mail 😉😊🤗
Saru’mana, Mona! Daa, m-a binecuvântat Dumnezeu! ❤️ Mulțumesc ca m-ai anunțat că merge treaba cu mailul. 🤗