-
Saga Pufoșilor – cartea terapie pentru părinți și copii
Povestea de seară este cea mai puternică regulă impusă de Matei mie. Nu există să mergem la culcare fără să îi citesc două povești și să îi spun una pe dinafară. S-a întâmplat să mergem la mama sau în alte părți și să nu iau nicio carte de povești în bagaj. A fost dramă mare. Cu plânsete și văicăreli. A trebuit să promit că NICIODATĂ nu voi mai uita cărțile acasă atunci când înnoptăm în alte părți. Savurează fiecare rând, se implică în acțiune, râde cu gura până la urechi, comentează și memorează pasaje întregi din poveștile care îi plac cel mai mult. I se pune pata pe câte una…
-
SuperBlog – malaxorul creativității
Parafrazând o categorie a acestui blog, Ce caut eu în viața mea, mă întreb mult în ultima vreme ce fac eu cu viața mea. Săptămâna viitoare e ultima în care voi mai merge la serviciul-acasă și va începe o nouă etapă pentru existența mea plină de conținut – aceea de casnică cu șorț, așa cum a punctat bine, colegul meu Sebi. Pe lângă lacrima-n gât că nu mai merg două zile pe săptămână la salon, unde mă duceam, practic, la întâlnire și povești cu colegii-prietenii mei, mă mai străfulgeră și panica că nu știu ce o să fac. Desigur, unele lucruri sunt clare, pentru că ele reprezintă și motivul pentru…
-
Profesorii de viață
Astăzi am citit un articol postat de Raluca Anghel pe eunmicsecret.ro legat de faptul că există persoane pentru care dezvoltarea personală nu funcționează sau sedințele de coach-ing. Că e un proces greu și nu e la îndemâna oricui să se apuce de scormonit și reglat prin interior. Articolul mi-a adus în prim-planul atenției o idee pe care o mătrășisem de mai demult. Adică m-am enervat eu singură în sinea mea pentru puțin timp și-am dat-o naibii. O frustrare și o revoltă. Dar Raluca mi-a aruncat azi la fileu subiectul ăsta pe care nu voiam să îl expun aici, pentru că are un pic de hate. Justificat, zic eu în mintea…
-
5 lucruri pe care le-am învățat din alergare (panseuri de candidă atletă)
Viața îmi mănâncă tot timpul. Greu ajung să mă pun în fața laptopului și să dau drumul la cișmeaua gândirii. E vară, sufletul zburdă, dar mai ales picioarele. Revelația ultimilor zile e că eu alerg de mult timp, nu de acum două luni jumate-trei, când mi-am târât trupul superb și supraponeral pe cărăruile Parcului Tineretului întru eliminarea apei din corp (că asta era explicația, că rețin apă) și izbăvirea de păcatele tânjirii zilnice după pâine proaspătă, semințe de floarea soarelui și 2 până la 5 eclere. Alerg, cel puțin de când s-a născut Matei, ca o curcă beată și fără direcție pe diverse rute – grădiniță – acasă – muncă…
-
Despre diete, slăbit și sport – Opinie personală (Guest Post Răzvan Lupitu)
