Sunt fucked-up, deci pot să ud și canapeaua

Nu sunt o feministă. Nu sunt pentru că am considerat întotdeauna că fără ei, fără bărbați, trăim mult mai greu, spre imposibil. Nu-mi săriți în cap. Poate că mă simt eu mai neajutorată. De multe ori am dat dreptate bărbaților în detrimentul femeilor și mi-am petrecut timp mai prețios în compania lor, prieteni buni fiindu-mi, decât ascultând false probleme și lamentările unor femei care nu știu pe ce lume se află, dar dau în ei, în bărbați, nenorociții, ca surdu-n clopot.

Măi, dar să fim serioși, ce-mi aud mie urechile despre câțiva bărbați pe care prietenele mele au avut nenorocul să îi întâlnească în ultimii ani pentru a lega frumoase prietenii bazate pe dragoste, dar mai ales pe sex… Mă crucesc și nu alta. De la zgârciți care l-ar face să roșească pe însuși Hagi Tudose, până la d-ăștia care nu mai știu cum să bage femeile la așternut, dar fără obligații, și inventează tot felul de drame. Despre ăia zgârciți nici nu merită să vorbesc. Că să te duci tu cu bonu’ de 15 lei să îți dea iubi banii pe el, că i-ai cumpărat de la Hornbach 2 șuruburi să-i agăți dildo-ul mai aproape de pat, ești penibiluț rău.

În schimb, a doua categorie menționată, regii neîncoronați ai dramelor telenovelistice proaste, sunt de povestit. Pentru că ei scapă de orice obligație pentru că sunt fucked-up. Da, da. Micuții sunt dărâmați psihic, cică. Și ți-o spun mereu. Când nu te mai sună câte o lună și apare brusc la ușă ca și cum nu s-a întâmplat nimic, ca și cum voi în dimineața aia v-ați mirosit bășinile în drum spre budă, după ce v-ați șters balele uscate peste noapte de la gură. Și e senin. Și tu, ca un om normal îl iei la întrebări. Răspunsul cel mai des este: sunt fucked-up, baby. Ca și cum asta ar trebui să te facă pe tine să ierți orice “seen” pe whatsapp, orice apel nepreluat de domnia sa, aflat, probabil la balamuc, să se trateze, că altfel nu-ți explici absența și respingerea.

Au voie să facă orice pentru că sunt fucked-up. E o modă. Așa cum e creasta aia insuportabilă pe capul prea multor adolescenți, așa cum a fost găina Iuliei Albu, așa cum sunt vacanțele în Zanzibar în ianuarie și februarie pe timp de nepandemie. E la modă să fii fucked-up. Și să scapi de orice. Vine, bagă-n el până-i crapă baierele pantalonilor, râgâie de 2 ori în sinea lui, că e băiat de oraș, bagă creștina pă chambre și pleacă. Ne mai vedem la toamnă, la corigențe, zice el în capu’ lui de pockerist cu inimile femeilor singure, trecute de tinerețea fragezimii pielii.

Și ele stau și stau, că au patrujdeani, nu-și mai permit să zică marș de la prima abatere. Unele chiar se cred salvatoarele fucked-upiștilor. Majoritatea se dau cu capu’ de stinghia dietelor, se autoevaluează, fac yoga, trag de fiare, se cremuiesc cu loțiuni cu extract de lacrimi de pinguini și urme de melc, fac tot felul de intervenții și cursuri de dezvoltare personală. Ca să-l înțeleagă pe micuț. Că e fucked-up. Și nu se poate hotărî. Nu știe ce vrea. Dar ce știe sigur e că ea e minunată. E vis pentru orice bărbat care nu e fucked-up. E Jamila în bucătărie, viitoare Prințesa Urbană pentru eventualii lor copii și Jenna Jameson sub pilotă. La el e issue-ul. La el sunt demonii. Nu știe nici el care. Nu știe să zică care-i miezu’ la fucked-up. Ce vrea să zică autoru’ la această stare mental-emoțională. Știe doar că i-ar plăcea ca ea să îl accepte, dar mai ales să îl aștepte pentru… Când o fi. Înțelege și dacă ea nu înțelege. Dar i-ar plăcea să înțeleagă, totuși.

Ce mantie frumoasă, ce acoperiș deasupra capului fucked-upu’ ăsta….

Chiar poți să uzi și canapeaua, că iubi nu se supără.

Sursa foto: behance.net. Creată de Tomek Larek, cu contribuția lui Ale Barbosa, 3D artist.