De-ale voastre
-
Autoironie si umor in blogosfera si in afara ei (Guest post Daniel Botea)
Daniel Botea e membru activ al comunitatii SuperBlog in care am intrat si eu din ianuarie. Oltean, pasionat de vinuri si branzeturi, Daniel e foarte activ in blogosfera. A onorat invitatia mea de a scrie despre autoironie si umor (tema: cum tratezi cu autoironie si umor o situatie dificila din viata) si ii multumesc pentru asta. Daca vreti sa stiti mai multe despre cine e Daniel, ce face si ce pasiuni are, urmariti-l. Se apropie momentul inscrierilor pentru competitia bianuala Superblog. Abia astept sa ma delectez cu articolele colegilor mei de concurs. Daniel, o sa fiu cu ochii pe tine si scrierile tale. Multumesc ca ai poposit nitel si pe…
-
Eșecul – o cale spre înfrângere sau o acceptare a sinelui? (guest post – Aniela Ciugureanu)
Pe Aniela am cunoscut-o (doar online, ce-i drept, dar cine se mai vede azi face-to-face?!) pe grupul Superblog de pe Facebook, acolo unde am avut surpriza sa intalnesc oameni foarte misto, bloggeri adevarati, de la care eu am foarte multe de invatat. Ea e blanda si buna. Mama, cu aceleasi framantari pe care le am si eu. Pe care le-am avut. Tema era sa povesteasca o intamplare, un context, o situatie neplacuta, dificila pentru ea, cu umor. M-a surprins foarte tare cu sensibilitatea si adevarul ei pus in cuvinte mai jos. Am plans cand am citit mail-ul de la ea care conținea articolul ăsta. Și apoi am lăcrimat amândouă comentând…
-
Foloseste autoironia pentru a face misto de ceilalți (guest-post Emil Călinescu)
Emil sau Emil e un star. Pe grupul Superblog, dar am eu senzația că pe tot online-ul. Deține 4 bloguri, fiecare cu tematica lui și e ca un fluviu înspumat de inspirație. E mucalit, are o tonă de umor și e foarte deștept. M-am bucurat tare mult că a acceptat invitația de a fi musafirul meu aici. E un post plin de umor, de substanță și de lecții. O să vă placă rău ce zice mai jos. Trust me!
-
Catwalkul enoriașelor
Nu m-a proclamat nimeni, dar eu, în sufletul meu, mă simt un fel de divă diafană a pomenilor. Cel puțin a ălora de 7 zile care, din rațiuni economice și organizatorice, le încorporează și pe cele de 3 zile. Dar am ambitii mai mari… Vreau să mă autoinstaurez și patroană a pomenilor de 40 de zile, ca apoi să ajung la culme – regina absolută a ălora de 1 an. Mi se pare ca am cu ce, ca să zic așa… Am un fel de grație observabilă în răsucirile printre mese cu farfuriile de varză călită în mâini… Și totul vine natural, like I was born with it… Și simt…
