-
Prajitura cu piersici si migdale
Nu mai am partener de bucatarie aici, la mama. Matei m-a parasit pentru joaca cu Sari, verisoara lui. De dimineata si pana seara. Mi-a si spus: “mami, imi pare rau, dar nu mai pot gati cu tine, ca ma joc cu Sara si e mult mai important“. Bineinteles ca e mai important. Si eu as fi facut la fel. Am ramas singura cu deciziile mele, cu mezamplasu din capul meu si cu mixeru’ meu cel nou care a calatorit cu mine. Nu puteam sa-l las. E prelungirea mainii acum. :)) De cand am intrat in febra gatitului, a coptului si a framantatului, am incercat tot felul de retete care sa…
-
Turtă dulce cu poveste (rețetă)
Matei refuză să facă orice temă transmisă de educatoarele de la grădiniță. Tot ce e temă e bau-bau. Am încercat de mai multe ori să i le prezint ca activități care vin de la mine. Gândite de mine pentru distracția noastră. Uneori își dă seama că e făcătură, alteori nu. Și, uite-așa, suntem codași la transmirea pe Classroom a temelor rezolvate. Cred că rămânem repetenți. Amândoi, pentru că nu face singur mai nimic. Trebuie să stau proțăpită lângă el. Nu vorbesc la plural pentru că noi facem caca, noi mîncăm piurețel sau alte exprimări din categoria asta. Ca o paranteză, mai nasoale sunt alea cu mi-a făcut caca moale sau…
-
Cea mai simplă rețetă de brioșe din lume
Cine-a inventat brioșele e în gândul mamelor de pretutindeni. Ne închinăm și mulțumim pentru o modalitate ușoară de-a face ceva bun, pe repede înainte. Înainte să rămân însărcinată nu știam să gătesc nimic. Ouă și cartofi prăjiți erau dish-ul meu veșnic. Andrei nu punea presiune pe mine, doar mai arunca așa, câte-o glumă: Mirelo, hai c-o să trăim the american dream. O să mâncăm numai semi-preparate și or să ne dea ăștia la ziar că ne obezim copilu’. Aia e. Ofensată, mă zburleam și ziceam c-o să fiu cea mai tare bucătăreasă, c-o să fac tot felul de mâncăruri. Și, Doamne, nu mi-a plăcut niciodată să gătesc. N-aveam niciun chef.…
-
Brownie cu tahini și alune (rețetă)
Ar trebui să se sesizeze cineva din oficiu, că treaba nu e bună. Am început să fac câte 2 prăjituri pe zi. Una pe ziuă și una seara, mami, cum zice Matei. Nu mai există zi în care să nu fie haos în bucătărie și noi să nu fim plini de făină, lipicioși de la tot felul de siropuri și foarte mândri la sfârșit, când ne admirăm operele. Zic admirăm și nu devorăm, pentru că ...
-
Prăjitură cu migdale, lămâie şi fructe de pădure
De o perioadă, mai exact după ce am terminat de filmat The Locationist (despre care abia astept să vă povestesc pe larg într-un post dedicat) relaţia cu Matei e ciudată. Mă pedepseşte, încă, pentru orice moment pe care nu îl petrec cu el. A fost o perioadă grea atunci. Mi-a simţit lipsa şi eu lui. Acum e răzvrătit precum un adolescent neînţeles, trânteşte, pufneşte şi mă somează zilnic să îi fiu în raza vizuală. E copleşitor, obositor. Se joacă foarte puţin singur, aşa că am porţie clară de câteva ore pe zi pe covoraşul cu trasee sau construind oraşe întregi de lego. A trebuit să cotrobăi mult în străfundul minţii…
