M-a inspirat articolul Mirelei și am rugat-o frumos să îmi permită să scriu și eu pe blogul ei, despre aceeași temă. Negocierea a fost mai scurtă și mai simplă decât credeam inițial.
Ca să nu vă induc în eroare, e relevant să mă prezint întâi. Numele meu este Răzvan și scriu, când îmi permite timpul și se aliniază astrele corect, pe 99xp și, trecător, pe antisimetrie.ro.
Vreau să încep articolul prin a-mi manifesta respectul și admirația față persoanele care reușesc, periodic, să-și miște personalitatea de pe canapea și să iasă afară, să facă sport. Nu e greu să ieși din casă la o tură de jogging când e vreme bună, adevărata dificultate apare însă când nu ai stare de ieșit și tot o faci. Fie că te confrunți cu problemele de zi cu zi, fie că te deprimă vremea, totuși alegi să părăsești zona de confort și să faci sport. Merită felicitați toți cei care au găsit mijloacele de a integra activitățile fizice în rutina de zi cu zi.
OK, să revenim acum la tema postării. Despre diete, slăbit și sport.
Cine a încercat până acum să slăbească, s-a confruntat cel mai probabil cu scenariul în care, după o dietă de trei luni a reușit să piardă fix… 90 de zile. Cântarul rămânea pur și simplu înțepenit, afișa mereu aceeași greutate, cu mici variațiuni… de-ți venea să-l arunci pe geam.
Înainte să credeți că mă recomandă doar vocea și talentul meu, trebuie să știți despre mine că am slăbit de două ori, câte 35 de kg, până la 29 de ani. Cu pauză de ani între reprizele de slăbire, n-am dat 70 kg (că nu-i ca la matematică).
La 17 ani aveam 1.88m înălțime și 125 de kg, iar după 6 luni am ajuns la 90 de kg. M-am menținut așa vreo 3 ani, iar apoi am revenit la forma de cozonac… Ajunsesem iar să fiu mai ușor de sărit, decât de ocolit.
A doua oară am slăbit anul trecut. În mai 2021 aveam 135 de kg, iar trei luni mai târziu, am ajuns la 101 kg. Nu am reușit să cobor sub 100, dar nici nu m-am stresat cu asta. Imediat “fac un an” de când mă mențin în jurul greutății de 100 kg. Am ajuns luna trecută la 105 (am muncit în tura de noapte și am dat iama în dulciurile celui mic), dar m-am recalibrat în 2-3 zile și am revenit la 101 kg.
Ce am învățat, din toată treaba asta?
Îngrășatul și slăbitul au foarte mare legătură cu starea emoțională. Mi-a fost greu să înțeleg lucrul ăsta, până într-o zi, când o persoană mai inteligentă decât mine mi l-a explicat.
Înainte să începeți procesul de slăbire, în orice formă doriți voi, este obligatoriu să înțelegeți de ce v-ați îngrășat. Mai ales dacă ați luat mult în greutate, într-o perioadă de câteva luni sau chiar câțiva ani.
Nu vreau să discut despre motivele pentru care m-am îngrășat prima dată, a trecut foarte multă vreme de atunci și nu îmi face plăcere să retrăiesc amintirile respective. Ce este important însă este că știu exact ce fel de dezechilibru a transformat băiatul zvelt, ce făcuse înot de performanță, într-un Shrek cu chip de om.
A doua oară m-am îngrășat pentru că mă simțeam singur, aveam o dezamăgire profundă față de mine și mă izolasem în mâncare.
Mutatul în alt oraș și alegerea unei facultăți grele m-au făcut să iau în kilograme. Nu mă simțeam pregătit să încep o nouă viață, iar noutatea care devenise noua normalitate m-a făcut să cad într-o formă de depresie (știu acum că a fost depresie, nu știam însă acest lucru la momentul respectiv).
Îmi duceam crucea, dar uitasem să mă bucur de viață. Toate lucrurile se întâmplau haotic, mă pierdusem pe mine. Singurul moment de alinare era în bucătărie, când mâncam frigiderul cu totul, de se mai vedea doar mânerul.
M-am recalibrat puțin după ce mi-am luat primul job și am început să fac lucruri de care eram mândru. Deși aveam o foame de rezultate precum avea Zlatan când juca la Inter și credeam în potențialul meu, îmi trebuia o chestie la care să excelez, să am o traiectorie măsurabilă.
Nu mă înțelegeți greșit, m-am recalibrat înseamnă că am început să nu mă mai îngraș, dar nu să slăbesc.
După ce a început pandemia și am început să lucrăm toți de acasă, lipsa interacțiunilor de la birou și incertitudinea generală m-au făcut să cad iar… Ce credeți? Am început să iau iar în greutate.
Doar că, în creierul meu s-a produs un scurt-circuit. M-am speriat și enervat. Știam în permanență că dacă-mi propun, pot slăbi iar. Totul ține de mindset, nu de putință. Că de putut, putem toți.
Așadar, mi-am comandat o bicicletă eliptică, m-am înconjurat de oameni faini și am început să fac sport în casă. Alergam vizionând scenele din Rocky și respectam cu strictețe dieta.
Vă dați seama cât de greu i-a fost unei persoane care era obișnuită să bea 3-4 beri pe zi, de 3-4 ori pe săptămână, să nu mai consume gram de alcool mai bine de 90 de zile? (Cred că am băut 10 beri în juma’ de an, chiar și după terminarea dietei) Norocul meu a fost că, fiind terasele închise, rezistam ușor tentațiilor. Că nu sunt genul care bea singur, acasă, în sufragerie.
Nu mi se pare relevant să vă povestesc acum ce fel de dietă am ținut, ce model de bicicletă eliptică mi-am cumpărat sau cum mi-am organizat reprizele de sport.
Sincer, prefer să vă induc ideea că oricine poate să slăbească și să vă fac să înțelegeți că, înainte de a vă rezolva problema de greutate, trebuie să descoperiți cauza. Să înțelegeți exact ce anume v-a făcut să vă îngrășați și să faceți pași, spre rezolvarea acelei probleme. Veți începe să slăbiți doar în momentul în care conștientizați problema. Veți face click și dintr-o dată, vă va fi ușor să vă țineți de dietă și de sport.
Îi mulțumesc încă o dată Mirelei că mi-a dat ocazia să împărtășesc această opinie (avizată sau nu) cu publicul ei frumos. Dap, titlul e puțin click-bait, dar nu dați cu pietre.
________________________________________________________
Răzvan este membru SuperBlog. Îi citesc fiecare articol, abonată fiind, cu mare interes și, de fiecare dată, îmi place ce descopăr în scrierile lui. Mulțumesc, Răzvan!
Sursa foto – Pixabay – dbreen, Tumisu și Total Shape. Copertă realizată în Canva
