Prajitura cu pere, ciocolata si migdale (reteta)

Mateiu e hotoman. Mare hotoman. Are strategii si invarteli. De fiecare data, seara, cand i se interzice sa mai stea pe tableta sau la televizor si nu mai stie ce sa faca, pac: mami, hai sa facem o prajitura, te rog frumos de tot! Cu mixerul, cum iti place tie. Eu, pana acum 2 zile, eram tare fericita. Ia, uite, ce copil dornic sa gatim impreuna… De unde…Pe langa faptul ca el voia sa isi omoare timpul, ca sa nu mai stea el sa se gandeasca la ce ar putea sa se joace si, ca sa nu fie nevoit sa imprastie jucariile ca apoi sa trebuiasca sa le si stranga, vine cu propuneri d-astea de-mi inalta mie inima. Si mai are un motiv ascuns. Incearca sa ma convinga ca prajitura sa fie cu ciocolata, ca sa ii dau si lui 2-3 patratele din ea.

Citește în continuare „Prajitura cu pere, ciocolata si migdale (reteta)”

Prajitura cu pere si tahini

In starea de urgenta am fugit la mama. Nu puteam sa imi inchipui cum o sa pot sa il tin pe Matei 2 luni in casa, asa ca, avand alternativa, am luat-o din loc. M-am intors acasa cu 4 kg in plus. Pentru ca in fiecare zi era Pastele, daca te luai dupa cat si ce gateam noi. Prajituri, pizze, torturi…

Acum am zis ca nu ne mai punem pe framantat cu 2 saptamani inainte de Craciun, ca n-o sa mai simtim nicio placere in zilele de sarbatoare. Asa c-am lasat-o mai moale. Dar nu de tot, ca ma mananca degetele si doar nu mi-am adus ditamai mixerul cu bol ca sa stau sa ma uit la el. Intre un film, un spalat de vase, un remy cu copiii, mai bagam si cate-o prajitura.

Revenind la prajitura asta, sa nu va inchipuiti ca pe ulita la mama creste susanul pe locul stiuletilor si ca la moara din sat, in loc de urluiala se prepara tahini…Am venit cu ea in geamantan. Niciodata nu stii cand ai nevoie de pasta de susan :)) Sunt pregatita pana-n dinti, va spun. Si daca tot am facut un dulce inainte de Craciun, am vrut sa fac unul care sa fie in trend. Adica sa ne mangaie nasul cu mirosuri: de scortisoara si nucsoara. Si da, a umplut bucataria. Deci se poate face chiar si pentru ziua Craciunului. Culmea, e o reteta foarte usoara desi tahini asta ii da asa, o denumire pompoasa…zici ca e vreo mare scamatorie s-o faci. Nu e. Se face jap-jap. 🙂

Iata de ce ai nevoie pentru Prajitura cu pere si tahini:

  • 4 pere fara coaja, taiate in jumatati (se scoate miezul) si apoi in feliute subtiri
  • 1 1/4 cana de faina (am luat o canade 200 ml si mi-am pastrat-o ca masura pentru toate ingredientele)
  • 1 1/2 lingurita praf de copt
  • 1/2 lingurita sare
  • 2 lingurite scortisoara
  • 1/4 lingurita nucsoara
  • 3 oua mari
  • 1 cana zahar brun
  • 1/3 cana tahini amestecat bine inainte
  • 1 lingura esenta de vanilie
  • 3/4 cana smantana pentru frisca (nu conteaza daca e rece sau la temperatura camerei, ca o pui in compozitia blatului)
  • zahar pudra

Iata cum trebuie sa faci Prajitura cu pere si tahini:

  1. Curata perele, taie-le in jumatati, scoate miezul si apoi taie-le felii subtiri (eu le-am pastrat unite la un capat, ca sa imi fie mai usor sa le manevrez). Stoarce peste ele putina zeama de lamaie, ca sa nu se inegreasca.
  2. Incalzeste cuptorul la 1650 C si unge o tava pentru blat de tort de 20 de cm diametru cu unt si faina
  3. In bolul unui mixer bate ouale cu zaharul pana cand se obtine o pasta moale si fina. Adauga tahini si esenta de vanilie si bate din nou. Adauga, apoi, si smantana si amesteca iar pana cand se incorporeaza.
  4. Intr-un castron, amesteca faina, praful de copt, sarea, scortisoara si nucsoara (ingredientele uscate) si apoi toarna-le peste amestecul moale de mai sus.
  5. Cu o paleta sau lingura de lemn amesteca usor pana cand e incorporat totul.
  6. Toarna in tava.
  7. Aseaza perele pe toata suprafata aluatului fara sa apesi pe ele (daca intra ele in aluat putin, nu e nicio problema. Le va cuprinde aluatul cand creste)
  8. Baga tava la cuptor pentru 1 ora si 25 de minute. Da, e mult, dar cu ce te deranjeaza?! Iti faci restul de treburi prin casa in timpul asta. 🙂
  9. Las-o sa se raceasca pentru 20 de min. inainte sa o scoti din tava. Presara zahar pudra peste ea.

Ideal ar fi sa fie mancata dupa ce se raceste de tot. Poate chiar peste cateva ore. C-am observat in dimineata asta (cand mai ramaseste o felie si am mancat-o eu de cum m-am trezit) ca se amesteca gusturile mai bine. E mai gustoasa. Ei, lasa, data viitoare cand o fac o s-o ascund, ca sa nu mai tabaram pe ea, mai ales eu. :))

Prajitura cu piersici si migdale

Nu mai am partener de bucatarie aici, la mama. Matei m-a parasit pentru joaca cu Sari, verisoara lui. De dimineata si pana seara. Mi-a si spus: „mami, imi pare rau, dar nu mai pot gati cu tine, ca ma joc cu Sara si e mult mai important„. Bineinteles ca e mai important. Si eu as fi facut la fel. Am ramas singura cu deciziile mele, cu mezamplasu din capul meu si cu mixeru’ meu cel nou care a calatorit cu mine. Nu puteam sa-l las. E prelungirea mainii acum. :))

De cand am intrat in febra gatitului, a coptului si a framantatului, am incercat tot felul de retete care sa arate si bine, dar sa fie si mega gustoase. Nu stiu de ce, dar simt treaba asta cu bucatareala ca un drog. Si e paradox maaare de tot in ceea ce ma priveste. Pentru ca nu ma atingeam, nu dadeam pe-acolo deloc, respingeam total tot ce tinea de gatit. Nu ma pricepeam si nici nu voiam sa invat. Acum gatitul e o sursa de energie, o modalitate foarte relaxanta de a-mi petrece timpul. Le admiram pe mamele care gatesc cu placere si nu credeam ca o sa le calc vreodata pe urme.

Dar iata-ma intre cursuri de paine frantuzeasca si puneri in practica ale unor retete care mi se pareau de-o complexitate si-o dificultate imposibil de gestionat pentru mine. Sunt pusa pe treaba, va spun. Vreau sa ajung sa fac cele mai complicate retete si sa invart aluatu’ in varful degetelor asa cum am visat sa invart barbatii in tinerete si nu mi-a iesit deloc. Cu aluatul o sa-mi iasa. E o ambitie personala. :))

Iata de ce ai nevoie ca sa faci prajitura cu piersici si migdale:

  • 4 piersici taiate in sferturi (eu am luat din compot, dupa ce le-am scurs bine)
  • 200 g de faina
  • 2 lingurite de praf de copt
  • 160 g de zahar
  • 2 linguri de zahar pentru topping
  • 1 pachet zahar vanilat sau 1 lingurita esenta de vanilie
  • un praf de sare
  • 2 oua mari
  • 100 g unt gras (peste 80% grasime) la temperatura camerei, taiat in cubulete
  • 125 g smantana pentru frisca
  • 100 g migdale rasnite (pisate)
  • 50 g fulgi de migdale
Prajitura cu piersici si migdale

Iata cum faci prajitura cu piersici si migdale:

  1. Preincalzesti cuptorul la 2000C. Ungi o tava rotunda (26 cm diametru) cu unt si presari faina
  2. Pune in bolul mixerului faina, praful de copt, sarea, zaharul vanilat si 75 g de zahar tos. Adauga 1 ou si tot untul. Mixeaza cu paleta pentru aluat pana cand se formeaza o coca asemanatoare cu aluatul pentru tarta.
  3. Preseaza cu mana aluatul in tava rotunda, in mod egal, pe toata suprafata. Inteapa cu furculita din loc in loc, pentru a lasa aluatul sa respire la cuptor. Pune deoparte
  4. Bate smantana de gatit pana cand devine frisca ferma si nu cade de pe paleta mixerului. Amesteca frisca (cu o paleta/ lingura) cu 1/3 cana de zahar, 1 ou si migdalele rasnite/pisate.
  5. Intinde amestecul de frisca pe toata suprafata aluatului, in tava. Aseaza piersicile (cu partea interioara in sus) peste amestecul de frisca.
  6. Presara fulgi de migdale si 2 linguri de zahar tos.
  7. Baga la cuptor pentru 40 de minute.

E foarte buna rece, se pare. Am dus colegilor la serviciu (din nou :))) si se pare ca cei mai multi au spus ca rece e absolut delicioasa.

Cel mai mult imi place asta: sa gatesc (tot ce inseamna – de la ostropel pana la prajituri fonfleistice) si sa primesc feedback. Negativ n-am primit pana acum, ca doar nu va inchipuiti ca duc colegilor si prietenilor sa guste rateuri de-ale mele…

Cea mai simplă rețetă de brioșe din lume

Cine-a inventat brioșele e în gândul mamelor de pretutindeni. Ne închinăm și mulțumim pentru o modalitate ușoară de-a face ceva bun, pe repede înainte. Înainte să rămân însărcinată nu știam să gătesc nimic. Ouă și cartofi prăjiți erau dish-ul meu veșnic. Andrei nu punea presiune pe mine, doar mai arunca așa, câte-o glumă: Mirelo, hai c-o să trăim the american dream. O să mâncăm numai semi-preparate și or să ne dea ăștia la ziar că ne obezim copilu’. Aia e. Ofensată, mă zburleam și ziceam c-o să fiu cea mai tare bucătăreasă, c-o să fac tot felul de mâncăruri. Și, Doamne, nu mi-a plăcut niciodată să gătesc. N-aveam niciun chef.

Am învățat piureuri și ce-i mai dai copilului mic. Andrei mânca ce apuca, săracu’. Și nu zicea nimic. Dar priveam cu îngrijorare spre viitor. Copilul urma să crească, era musai să învăț să gătesc. În plus, una dintre cele mai frumoase amintiri din copilăria mea este cu casa mirosind a mîncare și prăjituri. Le adulmec și acum cu gândul. Și cred că într-o casă de om trebuie să miroasă a mâncare gătită, dom’le! Am început timid și-am răzbit. Azi o ciorbă ratată, mâine un ostropel înecat în ulei, până am ajuns să fac sarmale și cozonaci.

Când a crescut Matei, în încercările mele de a-i da ceva bun pentru care să nu trebuiască să stau 100 de ani în bucătărie, am găsit salvare în brioșe. Mai ales că în afară de clătite nu mai știam să fac nimic care s-ar putea numi desert. Cu timpul, l-am cooptat și pe el în proces. A început să îi placă și acum vrea bucătărie cadou de la Moșul. Pentru restaurantul lui din sufragerie. :)) Nu știu cum o scoatem la capăt, că va fi dezamăgit că nu merge aragazul de jucărie.

Fiind la început în relația mea cu gătitul, am fost tare fericită pe atunci să găsesc o rețetă extrem de simplă, cu câteva ingrediente și-n 30 de minute cu tot cu copt să fie gata.

Iată de ce ai nevoie pentru cea mai simplă rețetă de brioșe:

  • 150 gr zahăr
  • 150 gr unt la temperatura camerei
  • 3 ouă
  • 1 linguriță esență de vanilie
  • 150 gr. făină

Iată cum faci cele mai simple brioșe:

  1. Pune untul și zahărul într-un bol și mixează până amestecul devine cremos
  2. Bate ouăle (ca pentru omletă) într-un bol separat și pune esența de vanilie
  3. Toarnă amestecul de ouă cu vanilie peste unt și zahăr (amestecate la pasul 1)
  4. Cerne făina deasupra și amestecă cu o spatulă.
  5. Preîncălzește cuptorul la 1800C și pregătește forma/formele de brioșe (hârtie pusă în tava specială sau forme de silicon)
  6. Împarte amestecul în forme cu o lingură. Ies cam 12 brioșe. Bagă-le la cuptor pentru 20-25 de min.
  7. Dacă vrei, poți pune deasupra fulgi de ciocolată sau ornamente colorate de zahăr.

Ne scot din necaz brioșele astea. Sunt bune, arătoase și foarte simplu de făcut. Lui Matei îi place la nebunie să toarne în bol ingredientele și să bată ouăle. Daaaaaar și să spele vasele după. Sunt salvată! A mai apărut ceva nou pe Netflix? :))

Brownie cu tahini și alune (rețetă)

Ar trebui să se sesizeze cineva din oficiu, că treaba nu e bună. Am început să fac câte 2 prăjituri pe zi. Una pe ziuă și una seara, mami, cum zice Matei. Nu mai există zi în care să nu fie haos în bucătărie și noi să nu fim plini de făină, lipicioși de la tot felul de siropuri și foarte mândri la sfârșit, când ne admirăm operele. Zic admirăm și nu devorăm, pentru că Matei nu mănâncă mai nimic din ce facem. Matei…Eu nu m-am mai urcat pe cântar de vreo 3 săptămâni și mă ia cu amețeală numai la gândul că trebuie la un moment dat s-o fac, ca să nu fiu nevoită să chem pompierii să mă scoată pe geam, ca să mai iau o pungă de zahăr de la Mega.

Mă alint, nu mănânc decât 3 sferturi din tot ce fac. Restul duc la serviciu. Mă rog, am dus o dată. :)) Dar n-ai cum…vă spun, n-ai cum să reziști să nu guști măcar. Acum cîteva zile am făcut o brownie, negresă de-a noastră, cu tahini (pastă de susan) și alune. Doamne, Dumnezeule mare…am murit și-am înviat mâncând. De plăcere, de gusturi amestecate, de toate substanțele fericirii livrate în corp de-o mușcătură din prăjitura asta.

Pare complicată și inaccesibilă pentru cineva care încropește ceva într-o bucătărie modestă de bloc. Nu e. Mi-am dat seama că mă uitam la rețete pe net și le închideam repede că mi se păreau niște SF-uri. Dar cele mai multe dintre ele, mai ales astea cu denumiri pompoase, sunt simple.

Iată de ce ai nevoie ca să faci o Brownie cu tahini și alune:

  • 240 gr de unt tăiat în cuburi de câte 2 cm
  • 240 gr ciocolată neagră (de minim 70% cacao) ruptă în bucăți de 3-4 cm
  • 4 ouă
  • 330 gr zahăr
  • 120 gr făină cernută (eu folosesc o strecurătoare normală ca să cern făina)
  • sare
  • 150 gr pastă de tahini (de susan)
  • 130 gr alune (ori normale, sărate și nu mai pui sare, ori alune de pădure sparte)
  • 30 gr cacao cernută

Iată cum faci o Brownie cu tahini și alune:

  1. Umple 1/4 de crăticioară cu apă și pune-o pe foc până fierbe apa. Dă focul la mediu și pune o altă crăticioară (cu fund gros) peste ea, având grijă ca apa să nu atingă fundul. Aici pui ciocolata și untul la topit pentru 2 minute. Le dai la o parte și amesteci până obții un sos subțire și lucios. Il lași la răcit.
  2. Mixezi, într-un bol mare, aproximativ 3 min., zahărul și ouăle până obții un amestec cremos (dacă ridici telul mixerului, trebuie să curgă, dar să fie gros).
  3. Cu o paletă sau lingură, amestecă ușor mixul de ciocolată răcit cu amestecul de zahăr și ouă. Adaugă, apoi, făina, alunele, cacao și 1/2 linguriță de sare.
  4. Toarnă tot amestecul într-o tavă (eu am avut formă de tort cu diametrul de 23cm) tapetată cu hârtie de copt.
  5. Cu o lingură, pune, din loc în loc, pasta de tahini, insistând să intre în amestec. Apoi, netezește cu spatele lingurii, ce a rămas din pastă, pe toată suprafața. Nu trebuie să fie acoperită de pastă de tahini (nu va mai permite coacerea). E mai important ca pasta de susan să intre în amestec și doar puțin să fie împrăștiat pe suprafață.
  6. Prăjitura se coace în cuptorul preîncălzit la 1800C timp de aprox. 20 de minute. Aici trebuie atenție. Cam după 18 min. trebuie verificată. Va trebui să fie cleioasă la interior (aproape moale) atunci când e scoasă din cuptor. Pe măsură ce se răcește, interiorul se va întări.

Little brownie never killed nobody 🙂 (Interiorul trebuie să fie cleios atunci când o scoți din cuptor)

Eu am dus colegilor de la serviciu 3 sferturi din ea. Și ce m-a interesat, ca feedback, a fost dacă e o prăjitură banală sau e de maestru. :))) Ori le-a plăcut rău, ori m-au mințit ca pe un copil pe care nu vrei să îl dezamăgești când își găsește un hobby care îi place tare.

Enjoy!

inspirat de https://ottolenghi.co.uk/

Înghețată de casă cremoasă cu 3 ingrediente

N-aș fi crezut c-o s-ajung eu vreodată să scriu rețete pe blog. Face parte și treaba asta din schimbările despre care scriam aici. 🙂


Acum 2 zile m-a tot bătut la cap Matei că vrea să îi fac înghețată. Am încercat să îi explic că n-o să-mi iasă ca aia pe care o cumpărăm, că iese cu fulgi de gheață, că n-o să fie bună. Pentru că am mai încercat odată și, pe lângă faptul că era plină de gheață, ne-a și ținut pe tron puțin pe mine și pe el. Andrei a râs 3 zile de încercarea mea și efectele ei asupra burților noastre.


N-au avut niciun rezultat (favorabil mie) explicațiile. Așa c-am început să caut rețete pe internet. Și dă-i și caută și dă-i… Complicate. Cu mixer în proces, cu ouă, cu fiertură pe aragaz, de trebuie să stai cu ochii pe ea să nu se transforme în altceva decât trebuie ca consistență. O oră, cu pauze, ne-a luat să ne uităm împreună pe rețete.
El mă tot bombănea că știe el că se face din lapte rece. Adică laptele pus la congelator și gata înghețata. Măi, Matei, măi mami, nu iese cum trebuie. Nimic. Cică așa zic Fixiki. Mamele cred că știu despre cine e vorba. Sau copiii lor, cel puțin.


Ce-am făcut după ore de negociat?! M-am uitat la episodul din Fixiki în care ei voiau să facă frișcă. Și acolo spuneau că din lapte condensat pus la frigider e gata înghețata. Asta a fost declick-ul. Lapte condensat. Dar n-am! Și-am început să caut rețete de lapte condensat. Am rămas la una simplă, ca să nu mai ies din casă să cumpăr și m-am apucat de treabă. 40 de minute durează să-l faci din 500 ml de lapte și 200 gr zahar pudră.

Lapte condensat

În ceea ce privește combinația de ingrediente ca să iasă înghețata, asta îmi aparține. Aveam în casă (din fericire) mascarpone și lapte de cocos. M-am gândit eu la un moment dat că poate fac ceva din ele. Ceva dulce. Din disperarea de a face ceva repede și fără tot felul de ustensile, am făcut așa:

Ingrediente:

  • 250 gr mascarpone
  • 200 ml lapte de cocos
  • 100 ml lapte condensat
  • Esență de vanilie (la ochi)

Ce-am făcut: Am pus într-un bol mascarpone și esența de vanilie și am amestecat cu telul până a devenit cremos. Am turnat ușor laptele de cocos și am amestecat în continuare, după care am pus și laptele condensat. Am amestecat bine, ca să nu rămână cocoloașe de la mascarpone și am transferat amestecul într-o casoletă cu capac pe care am pus-o la congelator pentru minim 3 ore.

Noi am scos-o a doua zi de dimineață. Și m-am speriat puțin, că era foarte înghețată înghețata 😂. Mi-a fost teamă că o să fie plină fâșii de gheață. Dar nu. Am lăsat-o puțin afară și… E cremoasăăă. Yeey. Bună la gust. Foarte bună.

Hai, c-am făcut-o și pe-asta! 😂 Să ne fie de bine!

Impresii fără social-media

10 zile de la renunțarea la social-media. A fost mai ușor decât mă așteptam. N-am simțit niciun sevraj, zilele au trecut lin, pline de activități, mai ales casnice. Pe primele 4 nici nu le-am conștientizat. M-am trezit gândindu-mă că, pur și simplu, telefonul a fost folosit pentru ce e destinat, în mare parte, adică pentru comunicare. Nu pentru scrollare. 😋


Faptul că Matei nu merge la grădiniță și că suntem amândoi de dimineață până seara a contribuit foarte mult la trecerea asta mai ușoară. Nevoile lui sunt multiple și parcă se măresc pe zi ce trece. Ai zice că odată cu creșterea copilului, nevoia lui de atenție, de conectare, mai ales, se diminuează. Ei, ași. Din contră. E chiar mai insistent în cereri și mai hotărât.


Pe lângă asta, trebăluielile casnice, rutina din casă cu spălat, mâncare, frecat podele, mănâncă foarte mult timp. Mai ales că ai nevoie să-ți descoperi adevărate skill-uri de îmbinare a lor cu timpul petrecut cu copilul.
Am rupt bicicletele în două cât a fost timp frumos, picioru’ în plimbări îndelungate, am gătit (doar uneori împreună, de cele mai multe ori singură).


Mi-am făcut și o bucurie. Da, e fantastic cum sursele de bucurie ți se schimbă odată cu vârsta. Și mie-mi bate-n geam 40-ul. M-am bucurat tare când mi-am cumpărat mixer cu bol. Pentru gătit. Atât de tare m-am însuflețit când l-am primit, că m-am și apucat de pus în practică rețete. Și așa am câștigat și 2 frumoase kilograme așezate frumos pe corpul meu schingiuit acum 2 luni de dietă.


N-am avut timp să mă gândesc prea mult la ce înseamnă să stai fără să rupi telefonul cu privirea tâmpă și goală pe pereții altora. M-a luat viața și mă duce zi de zi. Am terminat o carte. Am citit puțin câte puțin, în alea câteva momente libere din zi și am reușit s-o dau gata. Ce trist să te bucuri că reușești să citești. Că ai timp pentru asta. Că ai timp pentru tine. Offline.


Continui. Deocamdată e bine. Mă simt deconectată, dar într-un sens bun. Unul dintre lucrurile pe care le-am conștientizat este că una dintre sursele generatoare de anxietate a dispărut. Îmi apăreau tot felul de articole (sponsorizate sau nu) cu tot felul de anunțuri catastrofale – accidente, restricții, sfârșitul lumii. 😂. Plus postări de-ale unora în care eram certați, trași la răspundere. Nu-mi lipsesc deloc. Sigur, m-am mai întrebat ce face ăla, ce face cealaltă. Oameni care mă puneau la curent cu viața lor postând des. Dar îmi trece repede. Că oamenii importanți sunt la un apel sau un mesaj pe whatsapp distanță.


Am în plan să mai schimb niște treburi și pe-aici. Să dau o înfățișare nouă blogului. Să îl reorganizez. Dar și asta depinde foarte mult de câte mai am de gătit și de câte ore petrec pe covor cu trenulețe, spidermani, omitrixuri și alte activități.


P. S. Cea mai frumoasă zi din cele 10 a fost cea petrecută cu mama la mine acasă. M-a învățat să fac cozonaci. Yeey. Tare bucuroasă am fost. Abia aștept să vină Crăciunul să fac singură primii mei cozonaci de casă. Ce chestie. Să ajungi dependent de mirosul de copt din casă. Ce stare de bine îți dă. Mie îmi dă.

Timid exercițiu matinal de organizare

Măi, mamă, strângeți și voi hainele alea de pe spătarele scaunelor, c-or să cadă peste voi într-o zi! asta ne zicea mama aproape zilnic când eram mici. Dormitorul nostru arăta ca o cămară doldora de haine purtate. Ea zicea, ea auzea. Până nu ne mobilizam noi că nu mai suportam să facem slalom printre ele, nu ne-apucam să strângem.

Ordonarea hainelor în dulap nu reprezenta vreun punct pe lista de lucruri de făcut într-o zi. Erau alte lucruri mai importante. De exemplu, să ies afară și să scot și toți copiii din bloc să continuăm serialul Dallas pus în scenă în fața blocului, să mă joc de-a actrița și crainica TV, să mai fac niște ore de română cu păpușile, că tare nu-mi plăcea cum mergeau cu învățătura… Chestii vitale. Nu să fac ordine. Ce-aia?! Pierdere de vreme.

A mers. Cât am stat la mama. Că dup-aia…Cin’ să facă? Tanti Lenuța de la 2?! Tot nu-mi place și mi se pare că am altele care tre’ făcute, cu o importanță mult mai mare. Dar mă conformez. Și gândul ăsta, că AZI trebuie să fac curățenie mă obsedează de la 6.30,de când îmi încep ziua. Ete-așa prinde contur #galagiadincap zilnică. Și, pe lângă asta, se-adună o întreagă paletă de alte responsabilități particulare ale mamelor:

  • Ce mâncăm? Păi, să fac niște paste azi… Nu, iar paste?! Nu pot să dau copilului paste 5 zile pe săptămână. Ce fel de mamă face asta?! Da’ ce să iau, ce să-ncropesc? Poate o ciorbă. Aaa, îmi ia minim 3 ore, că tre’ să fiarbă puiu’ de țară, să nu fie ațos. Hai, că-n astea 3 ore, mai bag și-un aspirator. Da! Ciorbă să fie! Da’ n-am borș. Lasă, că acresc cu lămâie, că și-așa borșul ne arde la stomac. N-am nici lămâi, c-am făcut aseară limonadă. Pff… Mă duc să iau. Să mă duc acum sau după ce pun carnea la fiert? Mă mai gândesc. Ce-mi mai trebuie?!
  • Trebuie plătite 2 facturi. Oi putea la Mega?! Dacă nu merge aparatu’ ăla de plătești singur, trebuie să mă duc la mall. Ah… Dac-aveam și io internet banking. Da’ n-am. Că nu m-am dus la bancă să rezolv. Hai, că văd cum fac.
  • Mai sunt haine curate pentru mâine la grădiniță? Aoleu, nu mai sunt pantaloni subțiri de interior și am zis că îi spăl și tenișii. Îi bag acum în mașină, să scap. Mama meaaaa, am uitat să iau detergent. Lasă, că iau când mă duc la Mega să iau borș. Aaa, nu borș, lămâi. Lămâi, nu borș! Și să plătesc facturile. Lămâi și facturi. Hai, că-mi notez. Băi, frate, nu mai e niciun pix în toată casa asta?! Pe telefon.
  • Suntem în ianuarie și hainele de iarnă sunt amestecate cu alea de vară. De 3 luni zici, Mirelo, că le separi și le așezi frumos. De 3 luni. Azi. Azi le fac! După ce pun ciorba la foc și mă duc la Mega și dau cu aspiratorul, asta fac. Ciorbă, Mega, aspirator, haine separate. Asta e!
  • Aș face o plăcintă cu mere. Nu mai vreau să-i dau prostii să mănânce copilului când vrea „ceva bun”. Da. Fac. După haine aranjate, mă apuc de asta. Ciorbă, Mega, aspirator, haine, plăcintă. Bun. Sunt organizată până-n dinți. Bine, Mirelaaaa!
  • Cât e ceasu’? Mai am 2 ore până mă duc la grădiniță să îl iau. Ceeeee? N-am făcut nimic. Aoleu. Nu, nu se poate, băi frate. Ce naiba fac?
    • Fac niște paste rapid, când ajungem acasă.
    • Gustarea de la grădiniță e făcută în casă. Da. E ok.
    • Dau acum cu aspiratorul, că am timp pentru asta.
    • Facturile le plătește Andrei online, dacă n-oi uita să îi zic diseară. Nu, n-o să uit, că-mi pun reminder mai încolo. (uit să-mi pun reminder, bineînțeles)
    • Separ hainele după ce adoarme Matei, la noapte. Doamne-ajută să nu se culce iar la 00.00.

S-a dus și săptămâna asta. Că azi e ultima zi liberă din ea. N-am făcut nimic. Nimic. Și casa e vraiște și capu’ e vraiște și eu sunt… Bine!

Din toată bălmăjeala asta mentală scoate capul ideea că și oamenii dezorganizați trăiesc cumva. Și, deși zile ca asta se reiau periodic, soluții există, nu-i nicio dramă, lucrurile se așează. Nu-i vreo rețetă de succes. Nici pe departe. E trecută la AȘA NU! Eteee, și ce?! Eu încerc zilnic. Pe bune, chiar încerc și am și progrese. Mici, dar puse unul peste altul,în vreo 5 ani o să fiu mama organizării. 😂

Dacă aveți soluții pe care le-aș putea aplica și eu, vă rog să-mi scrieți 2 rânduri. Că nu se știe cum citesc ceva de la voi și de mâine sunt pe drumul spre premiul „organizata anului”.

Sursă foto: Pinterest

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: