Mi-ar placea ca Matei sa creada in Mos Craciun mult timp, desi am auzit ca scade media de varsta la care se dezvaluie adevarul. Ca se grabesc mai tare copiii sa imprastie breaking news-urile printre prieteni si sa le zdruncine lumile celor care inca cred (asa cum si lor le-a zdruncinat-o cineva). E magic si cred ca ar trebui sa dureze cat mai mult. Ce-as mai tine pentru el timpul pe loc, sa mai staruie putin la varsta asta la care intelege lucruri si se bucura de ele. Mi se pare varsta perfecta la care mai poti sa zabovesti un pic. E joc, e creativitate si imaginatie, sunt revelatii si constientizari. Dar, mai presus de toate astea, e inca magie.
Pentru ca in perioada asta am evitat sa facem cumparaturile din supermarketurile mari si am preferat sa apelam la aplicatii gen Bringo, ni s-au pus in plase si diverse pliante si cataloage. Iar Matei, ajutorul meu de bucatar, prezent tot timpul in bucatarie, la despachetarea bunatatilor, a insfacat, inca din noiembrie, un catalog de jucarii primit in plasele cu comanda. La inceput l-a rasfoit. Apoi a trebuit sa il cercetam impreuna, la insistentele lui, asa cum facem cu cartile. Si si-a si ales cadourile pe care isi doreste sa le primeasca de la Mos Craciun. M-a intrebat daca Mosul poate sa aduca cadouri de la Carrefour si eu i-am spus ca poate aduce orice, atata timp cat are timp si resurse sa le faca impreuna cu renii.
Fiindca stiam ca o sa plecam mai devreme la ai mei si nu o sa existe timp fizic sa ma asigur ca Mosii aduc ce trebuie, mi-am propus, inainte de Mos Nicolae, ca in doua dupa-amieze sa fac un tur de forta si sa ma asigur ca cei doi aduc ce-si doreste micutu’. Doamne, ce chin, ce naduseli si alergatura… Ziceai ca-s o iapa in capastru’ fara directie, gata sa rupa lantu’ si sau se tot duca. Nu stiu de ce atunci cand trebuie sa fac cumparaturi nu ma comport si eu ca orice femeie: s-o fac cu placere, cu migala, in detaliu, sa admir, sa miros, sa ma bucur. E o corvoada si doar o sarcina de indeplinit, din pacate.
In sfarsit, am rezolvat, intr-un final, cazuta lata la volanul masinii, ca dupa 100m garduri. Si-a venit si Mos Nicolae. Am simtit dezamagire in privirea lui Matei. S-a bucurat, initial, ca i-a adus obiectul pe care si l-a dorit, numai ca nu era chiar ce era in mintea lui. (ca sa intelegem ce inseamna marketingu’ si promovarea si fotografiile in promovare :)))). P.S. A vrut niste legume, fructe si un mixer, toate din lemn, pentru ca urma sa ii ceara o bucatarie intreaga lui Mos Craciun.
A simtit nevoia sa faca upgrade la comanda pentru Mos Craciun. Fix dupa ce si-a desfacut cadourile de la Mos Nicolae. Si, pe langa bucatarie, a mai cerut si un telefon de jucarie si un traseu cu Hot Wheels. Pleaca, Mirelo, iar, la cumparaturi, injugata, asudata toata, ca sa nu mai vezi dezamagirea aia in ochii copilului, ca te rupe. (stiu, stiu, ca fac exact pe dos de ce zice la cartile de parenting, dar in perioada asta chiar nu-mi pasa…). Si ia din nou mallu, hipermarketul si rafturile la rand, sa gasesti ce ti-a aratat cu degetelul pe catalog. Si… in lupta aia nebuna cu marfurile claie peste gramada, cu disperarea in ochi si respiratia sacadata…apar un cameraman si-o reporterita de la nu stiu ce televiziune. Unde sa fugi? Ce sa faci, ca sa nu pari penibila in incercarea de-ai evita?! Ei, nu mai ai ce face, ca-s fix in fata ta, cu microfonu’ plasat intre ochi.
Reporterita: Buna ziua, ïi cumparati copilului dvs. tot ce isi doreste de la Mos Craciun
Eu: Nuuu, ii explic ca are resurse limitate si…
Reporterita: ati cumparat mai multe jucarii in pandemie?
Eu: nuuu, ca noi n-avem nevoie de lucruri materiale pentru joc (ahahhhaahhaaaaa :)))))))), noi facem multe jocuri de rol (oh, Doamne, cum ti-a iesit asta?!)
Am plecat, cu ochii-n pamant de rusine c-am scos asemenea grozavii pe gura si cu convingera ca, daca Matei mai aduce vreo modificare la comanda catre Mosu, o sa ii spun ca bosorogul e falit, ca pandemia l-a afectat financiar si pe el si ca ii dau bucataria mea adevarata de tot, lui, numa’ sa nu fiu nevoita sa mai calc in mall-uri si-n super si hipermarketuri…
Photo by Markus Spiske and Mike de la Pexels
1 Comment
[…] antrenat bine din decembrie, când am făcut maratoane cu geaca până la gleznă după cadourile Moșului. Că el stătea și se uita la mine, femeie fragilă, cum hămăleam pentru el, să nu se facă de […]