Daniel Botea e membru activ al comunitatii SuperBlog in care am intrat si eu din ianuarie. Oltean, pasionat de vinuri si branzeturi, Daniel e foarte activ in blogosfera. A onorat invitatia mea de a scrie despre autoironie si umor (tema: cum tratezi cu autoironie si umor o situatie dificila din viata) si ii multumesc pentru asta. Daca vreti sa stiti mai multe despre cine e Daniel, ce face si ce pasiuni are, urmariti-l.
Se apropie momentul inscrierilor pentru competitia bianuala Superblog. Abia astept sa ma delectez cu articolele colegilor mei de concurs. Daniel, o sa fiu cu ochii pe tine si scrierile tale. Multumesc ca ai poposit nitel si pe la mine.
Mirela m-a invitat la ea pe blog pentru a povesti cum trec de anumite situatii cu autoironie si umor. Mai adaug de la mine haz si unghiuri diferite de vedere si-i cam gata povestea.
Hai sa incepem cu Spring SuperBlog, ca tot se apropie o noua editie
La prima editie de Spring am debutat cu nota 100, dupa ce notarea incepuse de la 35 si nu erau 2 note identice. Adica au fost note asa: 35, 36, 37 si pana la 100 #ameuameu.
Asa m-am pomenit pe primul loc in competitia dedicata superbloggeritelor. Adevarul este ca m-a nimerit subiectul natural, ca Aloe Vera 🙂 Dar dupa prima proba m-a nimerit si o nota de 50 la urmatoarea 🙂
Adica 50 dupa 100. Nu m-am plans, nici macar n-am facut contestatie, desi am trecut rapid de pe locul 1 pe undeva pe 40. Puteam sa ma gandesc ca am un debut de competitie de nota de 75.
In schimb eu m-am bucurat de o premiera 🙂 Am pornit in prima editie de primavara cu prima nota de 100 la prima participare a sponsorului Farmec 🙂 Adica am privit din alt unghi intamplarea si mi-am vazut de drum.
De la vazutul de drum cu zambetul pe buze mi s-a si tras cu pensionarea, tot la o editie de Spring SuperBlog. Stateam eu multumit pe locul 4-5 dupa o nota mai mica si ma bazam pe femininele din jur, sa castige ele Springul.
Eu n-as fi vrut sa castig, tocmai pentru a participa in continuare. Dar n-a fost sa fie, pentru ca la ultimele probe am luat note de la 98 in sus. Iar colegele pe care ma bazam au luat note mai mici si diferenta a crescut.
Stiti cum este, notele vin mai tarziu decat momentul scrierii articolelor. Iar cand le-am primit si m-am vazut iar cocotat in varful clasamentului, mai scrisesem cateva articole care au luat iar note foarte mari.
Ma rog, s-a marit diferenta la 19 puncte si am fost urmat in clasament de cele 10 bloggerite pe care ma bazam sa ma depaseasca.
Autoironie si umor in afara perimetrului
Asta a fost, mi-a parut rau ca nu mai pot participa, dar si ca nu mai pot avea scuza ca nu dau cu aspiratorul ca e deadline la SB 🙂
Oricum, i-am sfatuit pe toti sa ravneasca locul 2.
Pe urma, dupa ce-am iesit din competitie, ma gandeam ca ar fi fost mai bine sa am note de genul 100/50. Adica sa iau suta la probele care-mi placeau mult, iar la celelalte 50 🙂 In felul asta, cu o medie de 75% n-as mai fi castigat in veci competitia. Dar na, mintea de pe urma, eu am avut medie de 95 🙂
Umorul m-a dus si catre castigarea unei genti la SuperBlog, tot intr-o editia de primavara 🙂
Am facut haz de gentile pentru feminine, de tot felul de chestii pline. Dar mi-am imaginat cu umor cum le-as organiza eu mai bine 🙂
Tot cu Farmec mai am cateva experiente hazlii. Mai intai am scris un articol cosmetic cu titlul Mai da-te-n sensibilitatea mea 🙂 Era un articol asa mai de ten sensibil si atat m-a dus capul 🙂
Apoi mi-am amintit de un cos care a erupt in mijlocul fruntii chiar in ziua nuntii. Adica am fost in zi de cos, ca la basket 🙂 Doar ca eram imbracat in costum de mirel si eram personaj important la nunta mea 🙂
Am trecut cu un zambet peste situatia respectiva, dar am amintiri si de la basket, ca tot adusei vorba.
Radem, glumim dar mai si zambim offline
Jucam basket pe Institut, pe terenul de sport care acum nu mai exista. Erau mai multe cosuri de basket, dar si mai multe echipe care asteptau sa joace. Asa ca jucam dupa regula invingatorul ramane la masa. Iar echipa perdanta lasa locul altora sa-si incerce norocul.
A batut echipa noastra, a mai luat bataie si s-a ajuns la un meci foarte echilibrat cu o echipa noua venita. Astia erau proaspeti, alergau mai mult, dar si cam faultau. Cu adrenalina la maximum ne-am ciocnit mai tare de cateva ori si doi jucatori, mai cocosi asa, aproape sarisera la bataie.
In fine, au dat ei un cos norocos si pe urma inca unul, cosul victorios. Dar un coechipier de-al meu credea ca ne-au furat la scor. Si foarte iritat a intrebat de unde 11 : 9, el crezand ca este 10 : 9.
Insa scorul era corect, asa ca am raspuns eu:
– Cum de unde, din diverse pozitii 🙂 2 din afara semicercului, 4 din interior, 3 din stanga si un cos norocos.
Asta iritatul a zambit, si-a adus aminte de cosul norocos si n-a mai comentat, asa ca s-a detensionat situatia.
Aici trebuie sa ma credeti pe cuvant, pentru ca atunci n-aveam blog, deci n-am nici poza si nici link doveditor 🙂
In loc de concluzie, cu autoironie si umor
Dupa cum vedeti nu sunt situatii foarte grele, ci mai degraba momente de iritare urmate de relaxare. Cel mai recent s-a intamplat de curand, cand cineva ne-a cerut CV-uri si povestea blogului pentru eventuale colaborari.
Ehehehe, cred ca nu mai scrisesem prin CV de vreo 5-6 ani. L-am adus la zi, apoi mi-am dat silinta sa scriu un e-mail cat mai complet si relevant. Pe care l-am si trimis chiar in ziua apelului la colaborare. Doar ca de-atunci a trecut mai mult de juma’ de luna si n-a venit nici macar un raspuns pentru confirmarea primirii.
O alta colega care trimisese e-mail-ul la fel de repede, mi-a zis contrariata ca astepta macar un raspuns de confirmare. Insa in lipsa acestui am tras concluzia ca macar ne-am actualizat CV-urile si avem prezentarile la zi 😉
Ceea ce va doresc si voua. Adica sa fiti la zi cu zambetul pe buze, nu sa nu primiti feedback 🙂
Sper ca v-au placut momentele de umor si autoironie care mi-au venit in cap cu galagie.
Spor zambitor!
