Când eram în facultate, gemeau holurile de picioare zvelte de femei. Fiind o facultate cu profil umanist, rar simțeai testosteronul mișunând prin sălile bocnă, în care ne erau criogenați neuronii pe timp de iarnă. Una dintre femeile pe care le-am admirat încă de atunci pentru intelect, discreție, blândețe și creativitate și pe care am avut norocul să mi-o readucă în viață rețelele de social media după câțiva ani buni de la terminarea facultății, este Alina Vuxanovici.
În paragraful ăsta eu vreau să vorbesc despre omul Alina. Artistul se va prezenta mai jos, răspunzând la câteva întrebări pe care i le-am pus. Mi-ar plăcea să se bucure cât mai mulți oameni de arta ei. Alina Dumitru, căci ăsta era numele ei înainte de a se căsători, e tipa care, doar prin prezență, reușea să domolească debitul de gâște al găștii care eram atunci. Noi, celelalte fete din grup, gălăgioase, prea extrovertite, turbate să debităm ce ne trecea prin cap, ne domoleam ușor când apărea Alina cu zâmbetul ei prin care împrăștia calm și bunătate. Cumva, ți-era aiurea să te izmenești ca dementa în prezența ei. Era, dacă vreți, ca și cum o zână bună apărea să ne mai potolească. Au trecut câțiva ani, după terminarea facultății, în care nu mai știam nimic una despre cealaltă. Dar, cu ajutorul bătrânului Facebook, am reluat comunicarea. Mi-e model Alina, pentru că reușește să facă atât de multe lucruri, mamă a trei copii fiind. Mă știți cum mă plâng că mi-e greu și cu unul…
Și ce supriză frumoasă pentru mine să fiu martoră la curajul și determinarea de a-și urma pasiunile. Ia să vedeți voi mai jos ce vreau eu să zic cu asta.
1. Când ai simtit că te trage sufletul către dezvoltarea părții ăsteia creative - caligrafie, pictură?
În primul rând, să mă prezint:
Sunt Alina Vuxanovici, artist plastic. Am terminat studiile la Facultatea de Litere în cadrul Universitatii București, iar de câțiva ani urmez Arte Frumoase la școala Art House Bucharest. De anul acesta studiez Iconografia la Școala de Artă București.
Am o activitate artistică intensă atât pe partea de studiu și creație, cât și pe partea de promovare.
Deși îmi place să experimentez cu extrem de multe medii și suporturi, zonele de interes principal sunt pe de o parte, pictura în ulei și acrilic și, pe de altă parte, fotografia experimentală, îndeosebi cianotipia.
Caligrafia este o artă pe care o practic cu multă dragoste, fiind cea care unește, practic, pictura cu scriitura.
În ce privește stilul, abordez stilul abstract, cu precădere abstract minimalist. Dar am și multe lucrări figurative, însă și aici tind să abstractizez adoptând tehnica cutițului.
Ca subiecte principale, am 3 serii la care mă tot întorc:
Seria UROBORUS, cu lucrări abstract minimaliste. Uroborus este șarpele care își devorează coada și formeaza un cerc, simbolul originii Universului, al perfecțiunii, al continuității, al nașterii și morții. Am început aceasta serie când eram gravidă cu al treilea copil. Cu siguranță nu a fost întâmplător, fiindcă simbolurile folosite în lucrările din această serie fac trimitere la graviditate, la naștere și moarte și la o multitudine de ritualuri întâlnite de-a lungul vieții unui om, cum ar fi botezul, nunta, luna de miere. La nivel mai adânc, seria UROBORUS este o reflecție asupra vieții, asupra femeii dătătoare de viață, singura născătoare și, prin însăși această calitate, o reflecție asupra puterii femeii și energiei feminine. Prin seria UROBORUS transmit mesajul că energia feminină trebuie să își regăsească locul atât de important în Univers, importanța pierdută și uitată de-a lungul timpului.
Seria PILOTUL DE AVION tratează frica omului față de moarte, dar și dorința lui de a depăși această frică, de a deveni Dumnezeu. De asemenea, seria tratează și impasibilitatea Universului în fața dramelor atât de mici ale oamenilor. Este o tema contrastantă deoarece, pe de o parte avem omul care încearcă să devină Dumnezeu, o dorință venită din ego care atrage energii agitate și pline de angoase. De cealaltă parte avem Universul care, pur și simplu, este. În ce mă privește, la nivel inconștient, probabil că la fel cum Pilotul de avion înfruntă, practic, moartea de câte ori zboară și își dovedește că poate fi un mic Dumnezeu, așa și artistul e un pic Dumnezeu prin creația sa.
Seria VINDECĂTORUL tratează puterea omului de a-și găsi vindecarea din interior.
2. A fost un proces lung sau o decizie de moment care s-a transformat în pasiune?
Consider că toți oamenii se nasc artiști. Nu cred că e ceva ce îți propui, ci pur și simplu ești. Poți fi creativ când gătești, când cultivi flori sau prin multe alte forme de manifestare. Așadar, sunt sigură că m-am născut să creez. Cream foarte mult când eram copil și am fost înconjurată de artă în mai multe forme, deși nu am avut în familie artiști profesioniști.
Astfel, sunt atrasă de multe tipuri de artă care au format, de fapt, copilăria mea:
Pictura și desenul, pentru că studiam multe albume de artă pe care le avea tata.
Caligrafia, pentru că îmi aduce aminte de tocurile și scrisorile scrise cu ele găsite în casa bunicilor, obiecte care mă fascinau profund.
Fotografia veche, analog, deoarece aveam multe astfel de fotografii realizate în tehnici vechi în casele bunicilor.
Arta sacră deoarece biserica a fost o constantă în copilaria mea și, privind la o icoană, mă aduce mai aproape de bunica mea.
Lucrul manual, deoarece tot ce mă înconjura în casele bunicilor erau lucrate de ele, cu mâinile lor.
Istoria, deoarece bunicii mei mi-au povestit multe întâmplări din război și m-au învățat că e important să îți cunoști trecutul și strămoșii.
Însă, pe parcurs, m-am îndreptat spre zona mai mercantilă, mai practică și am ajuns să am o carieră în publicitate. Odată cu venirea pe lume a primului copil, m-am deblocat ca artist și îi sunt recunoscătoare.
Familia m-a susținut să merg pe drumul acesta.
3. Cum reușești să te împarți între familie și pasiunea pentru artă?
Cu greu. Practic, fac foarte multe pentru o mamă a trei copii, dar relativ puțin pentru un artist. Am susținerea familiei și asta contează enorm. De cele mai multe ori merg la vernisajele mele cu soțul și cu fiul meu cel mic. De când avea 3 luni îl iau cu mine. Câteodată le iau și pe fetițe (3 și 5 ani).
4. Ce efecte produce asupra ta când creezi o lucrare?
Când creez o lucrare simt că sunt totuna cu undele energetice. Totul curge natural și nu simt nicio împotrivire, niciun hop.
5. Ce te inspiră?
Ca tehnică, mă inspiră pictura impresionistă. Ca subiecte pentru lucrările mele, cel mai mult mă inspiră propria viața, atunci ies lucrări autentice.
6. La ce expoziții/evenimente specifice ai participat cu lucrările tale?
Am participat la foarte multe proiecte de grup, atât în țară, cât și în străinătate. Amintesc doar câteva: la Muzeul Cotroceni, la Muzeul Țăranului Roman, în străinătate am avut în Buenos Aires, în Madrid și Balcic.
Un proiect foarte interesant la care am participat a fost TAG, SHARE OR DYE, o instalație imersivă colectivă realizată în București, în locația Atelierele Malmaison de către Allkimik și Vagon. La instalație au participat peste o sută de artiști în toată lumea, iar lucrările lor au fost transpuse în cianotipuri pe textil printre care te puteai plimba. Efectul era senzațional.
7. Unde găsesc oamenii lucrările tale și cum le pot achiziționa?
Site-ul meu este AlinaVuxanovici.com
Contul de Facebook https://www.facebook.com/AlinaVuxanovici
Contul de Instagram: @alinavuxanovici
2 Comments
Pur și simplu iubesc astfel de oameni!
Mulțumesc mult pentru acest articol!
Daaa, Alina e minunata! De la publicitate la pasiuni atât de frumoase care au scos artistul din ea. Mi se par atât de valoroși oamenii care scormonesc în ei și exprima în diverse forme tot ce e acolo. Sunt privilegiați ca-si dau voie sa facă asta. Mare admiratoare sunt și eu! ❤