Cred în puterea minții. Sunt convinsă că se aplică aia cu ce gândești o să ajungi să trăiești, prin atracție. Nu la modul infantil și naiv că mă concentrez cu toată puterea mea să devin milionară peste noapte și a doua zi de dimineață nu mai sună ceasul și mă trezesc în Thailanda făcându-mi-se vânt cu o frunză de palmier. Ci așa, cu pozitivitatea, cu țintele clare care ajung să fie atinse prin crearea și bătătorirea unor obiceiuri noi și bune.
Mintea mea zice că vrea tinerețe, dar o ia pe arătură
Cred în puterea minții pentru că o văd în acțiune în fiecare seară cum cere ca un copil care bate din picior mâncare proastă pentru corp, dar bună pentru ea. CarbohidraNți (:))), cum ar veni. Cere ciocolăți și seminte și suc acidulat. Toate relele pământului le cere. Și io mă zbat. Și luptă și dă-i, și luptă și dă-i. Mă bate, tâmpita, de fiecare dată în ultima vreme și sfârșesc în fiecare seară pe la 23.00 cu burta plină de cele de mai sus, răstignită pe canapea în fața Netflixului, cu ocări la adresa-mi proprie. Că “Cine-ai fost tu la 54 de kg și ce-ai ajuns, Mireloooo!”… Că “De ce nu ești în stare să bagi goji, chia și quinoa?”. D-astea….
Deci mintea cere și eu îi dau. Sunt fată de treabă. Și dimineață urlă tot ea ca e obosită, că vrea claritate, că vrea pe mă-sa ghem.
Obiectivul meu clar pe anul ăsta
Eu tot sunt convinsă că o să câștig lupta asta până pe 31 decembrie 2023. Am și un obiectiv clar care să m-ajute la războiul dintre ce-mi doresc și ce fac. Am tot văzut că oamenii, la început de an, au o practică d-asta sănătoasă. Ori își fac liste cu ținte de atins, ori aleg un cuvânt care să le guverneze anul. Să le ghideze acțiunile din cele 12 luni. Mă rog, s-au scris sute de articole pe www-ul ăsta legate de faptul că listele alea nu funcționează. Că nu se ține lumea de ele așa cum trebuie. Cică tre’ să le spargi în acțiuni mici și concrete care să-ți creeze obiceiuri aducătoare de succes. Și s-a prins lumea că e greu. E, practic, un al doilea job. :)) Asta cu cuvântul hotărâtor e mai aplicabilă parcă. Nu faci nimic. Îl ții în cotloanele minții și îi mai dai bună ziua din când în când. Și băiatu-și face treaba.
Dar eu, pentru că vreau să ies din anonimat, mi-am tras o expresie a anului 2023. Să fiu eu mai specială și mai plină de covrigi cu susan. Și tot succesu’ să se adune aci, pe Văcărești, colț cu Berceni. Vreau să atrag toate mecanismele universului în pogorârea succesului pe capul meu. Pentru dorința asta, specifică. Nu succes d-ăla clasic.
Expresia vieții mele pe 2023
Băi, nu credeam că o să ajung vreodată să mă uit în oglindă și să-mi număr, conștiincioasă, ridurile. 1,2,3….274 :)) Că o să mă trezesc că stau pentru câteva secunde să conștientizez că aia din reflecție sunt chiar eu. Pentru că pe enterior eu sunt pe la 30. Uneori, pe la 16, din păcate. Sunt ca pe arcuri și cu toaaaată viața înainte. Rar sunt clarificată în cap că am sărit de 40 bine. Și e un șoc, vă spun, când mă uit în oglindă. Mă ia cu vertij. Pentru că realitatea e că eu sunt mai spre vârsta a treia decât spre tânăra energică de 30.
Mă rog. M-am gândit eu să forțez limitele legilor Universului și pe ale mele, în același timp, și să îmi aleg expresia “Diagnosticată cu tinerețe galopantă” pentru anul 2023. Vreau ca la sfârșitul anului asta să scrie pe fruntea mea. Ba chiar visez la o foaie dată de doctor care să ateste că ăsta e diagnosticu’. :)))
Potoliți-vă, că știu ce gândiți: asta a luat-o razna! Măi, dar în spatele alegerii unui cuvânt (expresie în cazul meu) stă ascunsă toată strategia. Aia cu crearea obiceiurilor, despre care eu v-am mai povestit și anul trecut, fix in ianuarie, dar nu m-am ținut de niciunu’, ca să stiți. Anul ăsta altfel stă treaba. Cel puțin pe o parte. Vreau rejuvenare cu totul. Adică la cap (în gălăgie), la față și la trup. Am început prin a scrie pe blog iar (că mă revergorează și-mi dă cu tinerețe veșnică pe spirit) și m-am rejuvenat facial. Adică mi-am trântit o urmă de speranță pe la ochi.
Dermapenul îți dă cu tinerețea peste ochi
Ce este dermapen? E un instrument care seamană chiar cu un pix (dăăăh) și care are niște ace mici. Acele intră în piele și resuscitează colagenul să curgă ca nebunul din nou. Te ustură de-ți vine să te urci pe pereți (pentru că noi – eu și fetele mele – nu facem cu anestezie, suntem pe naturalețe și eficiență 100%), n-ai voie să vezi soarele pă cer vreo 2 zile, trebuie să stai ascuns ca vampirul pe după draperii, ți se descuameză pielea, d-astea mișto. Dar cine va ieși cu curul de bebeluș în pragul primăverii la aprozar și la Shop&Go? Cine va defila cu prospețimea tinereții fără bătrânețe în 313 spre Piața Sudului, la Mall?
Pe trup…nu stă la fel de bine treaba. Deocamdată. Dar după cozonaci si babci și prăjituri cu creme și oale de sarmale…ce pot să cer? A… să mă mișc naibii la alergat! Că în fiecare zi, de pe 1 ianuarie încoace, zic “Gata, mâine mă duc!” Ba chiar mi-am și cumpărat echipament de alergare pe vreme rece și foarte rece. Am toate condițiile. Doar că tre’ să dau de pământ cu mintea asta care vrea semințe și suc și ciocolată.
Vă pupez și vă urez!
