Gălăgie în cap pe Social Media

Oricât de mult mi-ar plăcea mie să vă spun acum textul ăla folosit de persoanele publice cu conturi personale pe rețelele social-media cu “Salut! Am ajuns la 5000 de prieteni și, din păcate, nu mai pot onora cereri de prietenie pe contul personal. Vă invit pe pagina mea de artist să dați un like și să mă urmăriți în continuare”, n-am cum.

1. Nu sunt persoană publică. Asta e, m-a făcut mama fără noroc. De apărut la televizor cât să-mi satisfac setea de atenție, am apărut, da’ nu-s vreo-nchipuită.
2. Am de-abia câteva sute de prieteni pe contul personal. Până la 5000…eheeei, mamaie…Deși aș fi putut crește simțitor numărul, dacă stau bine să mă gândesc. După apariția singulară de maxim succes pe micile dvs. ecrane m-au invitat la dansul faceboocist câțiva neicușori (da’ neicușori, nenică) pe care i-am refuzat politicos, că mă ținea genunchiu’.
3. Nu sunt așa sigură că vrea cineva neapărat să mă urmărească izmenindu-mă pă stilu’ literar smuls.

Ce pot să vă zic, însă, e că mi-am făcut conturi de galagieincap pe insta și facebook (în curând, iau cu asalt și pinterestu și mircu’ …a stați că ăla era când eram io fată mare… și câte și mai câte. Pe toate. Să vină toate la mine!). Le-am făcut pentru că știu că sunteți drăguți, de comitet cum ar veni și dacă, la o adică, v-ar veni să mă mai băgați undeva cu elucubrațiile mele săptămânale, să nu vă fie jenă să nu mă omeniți cu-n like pe contul personal. Promit că pe ăla cu nume de blog (sau de femeie dusă cu capu’ pe miriște), deci impersonal, să n-o iau, practic, personal. Dacă nu mă lăicuiți și nu mă folowați. Dar poate o faceți, totuși. :))

Eu va las aici linkurile către cele două conturi și mă duc în treaba mea offline. Voi dați click pe butoanilii-alea ca să-mi faceți o bucurie în sfântă zi de joi și eu o să vă mulțumesc de nu vă vedeți.

Facebook: https://www.facebook.com/galagieincap/

Instagram: https://www.instagram.com/miricretan