Știți momentele alea când îți aleargă prin cap 15 miliarde de gânduri, frici, dileme și to do-uri?! Când ai vrea să le smulgi cu mâna unul câte unul și să le arunci pe partea cealaltă a lumii?! Să nu le mai auzi, să plece dracu’ odată și să te lase. Că tu ai de făcut curățenie și cumpărături și de dus copilu’ la grădiniță și de iubit și de râs…Ai viață de trăit.
Eh, în momentele alea ai vrea să poți să tai în carne vie. Să faci să dispară și să fii zen. Dar ce să tai? Stomacu’, ca să nu mai bagi la burdihan ca vaca, dar nu te-ajută în cazul ăsta. Începi cu unghiile și termini cu părul. L-ai smulge tu, în speranța că fiecare fir ar putea duce cu el un gând, o frică, o dilemă, numai că s-ar putea să-ți revii, la un moment dat și… Ce naiba faci fără păr?
Mai bine-ți tragi un undercut. Adică te razi pe dedesubtul părului. Și ești pe jumătate rezolvată. Pe moment, ai mai taiat din ele, dă-le la balamuc.
